Personalul din învăţământ, scrisoare deschisă către guvernanţi: „Da, educaţia costă! Dar ţara şi generaţiile viitoare vor resimţi cât costă lipsa ei!“

Măsurile impuse pentru scăderea cheltuielilor din învăţământ astfel încât şcolile să se încadreze în bugetele alocate au generat reacţii diverse în ţară. Unul dintre sindicatele mari din învăţământ, FSE „Spiru Haret“, a înaintat o scrisoare deschisă în care desfiinţează politica ministerului.

„Nu faceţi decât să creşteţi rata abandonului şcolar şi, în consecinţă, a nivelului de analfabetism!“, acuză dascălii din sindicat, criticând măsurile care vor duce la desfiinţarea şcolilor mici de la sate, la reducerea numărului de clase de învăţământ sportiv, în condiţiile în care ne plângem că generaţiile actuale nu fac sport, în pericol fiind de asemenea liceele vocaţionale, învăţământul special etc.

„Ne condamnaţi, ca societate, pentru următoarea jumătate de secol!“, acuză profesorii, subliniind faptul că de aproape 30 de ani se iniţiază permanent măsuri care nu se duc până la capăt.

Iată integral mesajul Federaţiei Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret“:

„Doamnelor şi domnilor politicieni,

Ne adresăm dumneavoastră, tuturor celor care aţi ocupat şi ocupaţi funcţii de decizie în această ţară, deoarece, indiferent de culoarea politică, prin hotărârile luate în ultimii 28 de ani cu privire la soarta învăţământului românesc aţi declanşat şi menţineţi un proces de degradare continuă a acestui sistem!

Consiliul Naţional al Federaţiei Sindicatelor din Educaţie „SPIRU HARET“, întrunit în şedinţă extraordinară, vă atenţionează, în mod public, că măsurile manageriale, financiare, de personal şi fiscale cu care bombardaţi în mod haotic şcoala românească au, pe termen lung, efecte dezastruoase asupra întregii societăţi.

Membrii noştri de sindicat, alături de elevi şi părinţi – adică exact cei care resimt în mod direct şi constant consecinţele deciziilor guvernamentale privind sistemul public de educaţie – vă atrag atenţia că ceea ce numiţi viziune educaţională nu este decât o politică bazată pe sărăcie.

De mult timp, dincolo de declaraţiile politice triumfaliste, dar goale de conţinut, criteriul principal al managementului educaţional nu mai este pregătirea eficientă a elevilor pentru exigenţele unei societăţi viitoare sănătoase! În momentul în care, ierarhic – de la Ministerul Educaţiei la inspectorate şcolare, de la inspectorate la unităţi de învăţământ – singura impunere este „încadrarea în costurile standard şi în numărul de posturi aprobat“, nu mai putem vorbi de un sistem de învăţământ normal.

Costul standard per preşcolar/elev neacoperitor şi trecerea plăţii salariilor personalului din învăţământ din sarcina autorităţilor locale în sarcina Ministerului Educaţiei Naţionale, fără o pregătire temeinică, au generat probleme majore în sistem: se comasează unităţi de învăţământ, în special în mediul rural, exclusiv din motive financiare, fără să vă întrebaţi ce se va întâmpla cu elevii din zonele respective sau cu forţa de muncă înalt calificată pe care o disponibilizaţi! Este aberant să credeţi că un părinte îşi va trimite zilnic copilul la grădiniţă sau la şcoală la o distanţă de 10 – 15 km depărtare! Nu faceţi decât să creşteţi rata abandonului şcolar şi, în consecinţă, a nivelului de analfabetism! Exact acest lucru se întâmplă, în prezent, în mai multe judeţe: Hunedoara, Timiş, Caraş-Severin etc. Probabil că veţi găsi un articol de lege care vă justifică aceste comasări, dar ele tot abuzive rămân!

În numele respectării costului standard, sacrificaţi colegiile naţionale şi unităţile de învăţământ vocaţional, inclusiv resursa umană înalt calificată, boicotând performanţa.

În unităţile de învăţământ vor funcţiona clase în regim simultan cu elevi cu cerinţe educaţionale speciale (vezi situaţia din Anina), fără să ţineţi cont de interesul major al beneficiarilor.

Deşi vă lamentaţi de lipsa performanţelor sportive şi o transformaţi într-un subiect de interes naţional, desfiinţaţi clase cu profil sportiv (vezi situaţiile din judeţul Caraş-Severin).

Degradaţi învăţământul tehnic şi profesional, afectând în mod direct economia şi piaţa muncii.

Închideţi unităţile de învăţământ  special fără să vă gândiţi la efecte.

Şi toate acestea doar pentru bani!

În orice manual de management se argumentează că procesul de restructurare al unui sistem trebuie însoţit de evaluări ale efectelor pe termen scurt, mediu şi lung, precum şi de măsuri care să minimizeze consecinţele negative. Ori, restructurarea reţelei şcolare, aşa cum se face în prezent, este doar o decizie iresponsabilă, făcută exclusiv din considerente financiare. De fapt, gestionaţi doar sărăcia sistemului, nefăcând nimic, la nivel naţional, pentru depăşirea ei.

Da, educaţia costă! Dar ţara şi generaţiile viitoare vor resimţi cât costă lipsa ei! Însă, se pare că pe dumneavoastră, politicienii, nu vă interesează cu adevărat această realitate. Nu vă interesează decât să creaţi mecanisme de constrângere (mergând până la ameninţarea cu demiterea) pentru a menţine aparenţa atât a unei funcţionalităţi normale, cât şi a unei aşa-zise reforme într-un sistem de învăţământ care se confruntă cu probleme structurale.

Mult clamatul management al educaţiei, practicat de instituţiile abilitate – minister, inspectorate, autorităţi locale – nu este decât un mecanism disfuncţional, cu decizii incoerente, uneori chiar contradictorii. Este suficient să analizăm metodologiile de organizare a examenelor naţionale, care creează an de an haos în sistem. Este suficient să vedem cum ministerul este incapabil să pună în practică sentinţele judecătoreşti privind sumele pe care statul le datorează cadrelor didactice (ca mod de calcul, ca mod de aplicare, ca termene). Este suficient să constatăm cum se iau măsuri, aparent în favoarea angajaţilor din învăţământ (vezi voucherele de vacanţă, vezi regulamentul de sporuri), dar care nu se pot pune în practică! Este suficient să constatăm modul greoi în care se lucrează cu Ministerul Educaţiei sau disfuncţionalităţile existente între diferite structuri ale ministerului!

Legislaţia privind sistemul educaţional public are, în totalitatea ei, carenţe pe care nicio guvernare nu a reuşit să le elimine. Se dau legi incomplete, apar acte normative contradictorii, apar regulamente de aplicare a acestora, care, însă, se dovedesc imposibil de aplicat; amendăm o aberaţie legislativă printr-o alta, la fel de aberantă, iar rezultatul este un sistem haotic, fără predictibilitate, din ce în ce mai aproape de colaps, în care noi, cadrele didactice, elevii şi părinţii trebuie să funcţionăm.

Vă atenţionăm că, de fiecare dată, tot ceea ce a însemnat „reformă a învăţământului“, în ultimii 28 de ani, nu a reprezentat decât un început de schimbare, niciodată încadrată într-o viziune de ansamblu, niciodată finalizată şi niciodată evaluată!

Doamnelor şi domnilor,

În numele generaţiilor de copii şi tineri care ar trebui să beneficieze de un sistem educaţional normal (este un drept constituţional, pe care o societate democratică s-a obligat să-l respecte), în numele părinţilor care îşi doresc copii capabili să facă faţă provocărilor profesionale generate de o societate în continuă schimbare, în numele cadrelor didactice care vor să-şi practice profesia în condiţii de normalitate într-un sistem cu adevărat funcţional şi de calitate:

STOPAŢI comasările şi desfiinţările de şcoli, clase şi grupe şi, implicit, disponibilizările de personal!

FACEŢI ceea ce este cu adevărat necesar pentru ca sistemul educaţional să funcţioneze şi să permită performanţe, altfel ne condamnaţi, ca societate, pentru următoarea jumătate de secol!

ASIGURAŢI finanţarea sistemului de învăţământ conform prevederilor Legii Educaţiei!

INVESTIND ÎN EDUCAŢIE, COMBATEŢI CU ADEVĂRAT SĂRĂCIA!“.