Emoţionanta poveste a copiilor din Slatina care urcă pe scenă pentru a salva vieţi. „Pentru ei contează că pot să ajute“
0
COMPASIUNE Un grup de elevi din Slatina cântă, dansează, joacă teatru, totul pentru a-i ajuta pe cei care suferă. Nu fac asta pentru că voluntariatul e la modă, ci pentru că „nu te costă nimic şi cu toţii avem dreptul la o nouă şansă“.
Elevii Colegiului Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu“ din Slatina sunt până la un punct nişte copii obişnuiţi. Totuşi, după ore, 10-15 dintre ei nu merg acasă de fiecare dată. Atunci când cineva are nevoie de ajutor, strigă adunarea, pun la cale un spectacol şi o strângere de fonduri. De-a lungul timpului, tinerii au ajuns să se comporte ca o familie mare, iar ceea ce i-a unit a fost dorinţa de a face mai mult pentru cei care suferă. Pe scurt, tinerii actori organizează spectacole, iar banii strânşi îi donează unor cauze nobile.
Un spectacol pus la cale de elevii Colegiului Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu“ Slatina poate rivaliza cu orice producţie a companiilor mari de spectacole. Au balet, au muzică, au dans, au teatru. Mai au şi trac, deşi puţin se mai vede acum din sală. După o oră şi jumătate de spectacol, totul se încheie cu momentul emoţionant în care mama unui copil bolnav trece printr-o grea încercare: le mulţumeşte cu lacrimi în ochi. În cadrul spectacolului, fiecare face ce ştie, fie că dansează, cântă la pian, interpretează un moment de teatru sau are un monolog. Banii sunt strânşi prin intermediul biletelor sau cu ajutorul unei urne şi ajung la cei care au nevoie de ei. Spectacolele au loc la Centrul cultural „Eugen Ionescu“ din Slatine şi sunt cazuri în care sala de 120 de locuri este chiar plină.
Elevii sunt implicaţi în tot felul de proiecte de voluntariat (aici pregătesc, alături de copiii instituţionalizaţi, curtea DGASPC pentru diverse activităţi)
„Totul vine de la ei, nu le-a impus nimeni nimic niciodată. Ce am făcut eu a fost să fiu acolo, să le dau un sfat, să-i sprijin. Sunt, totuşi, copii, era normal ca la început să le fie greu să se organizeze. Acum totul merge strună, sunt spectacole pentru care repetă doar o dată. Este absolut emoţionant să vezi pe de o parte reacţia lor, iar pe de alta reacţia celor pe care îi ajută. Am mers mai demult la căminul de bătrâni cu nişte pacheţele pregătite din banii de buzunar. Am avut în grup un elev tare şmecheraş, aşa, un teribilist, care nu lăsa să se întrevadă prea multe emoţii. Când l-a văzut, o bătrânică n-a mai încetat să le spună celorlalţi: «Mi-a venit nepotul! El e nepotul meu!». Evident că nu era, dar atât de tare l-a impresionat încât a ieşit cu ochii în lacrimi, exclamând: «Bunica mea n-o să ajungă niciodată în situaţia asta!». Acel elev a privit, de atunci, viaţa cu alţi ochi“, spune profesoara de limbă franceză Ortansa Franţescu, cea care îi sprijină în demersul lor umanitar.
Cine sunt bunii samariteni
Lorena Neacşa, membră în grupul tinerilor actori, are o voce greu de uitat, exersată de-a lungul celor şase ani de canto. O voce care i-a adus numeroase premii şi multe aplauze. Face parte din corul Dolce al liceului, de opt ani studiază pianul şi de alţi trei, orga. Deşi elevă în clasa
a VIII-a, cu un program extrem de încărcat, de mai multe ori pe săptămână, seara, merge la antrenament la volei, echipa din care face parte fiind campioana judeţului. Fiică de preot, cu mama cadru didactic, Lorena spune că a învăţat omenia în familie şi doar a „exersat“ la şcoală.
„Mi-ar plăcea să desenez, dar nu-mi mai permite timpul. Desen nu am făcut, am mai făcut un an balet“, spune adolescenta. Viitorul e foarte clar conturat în mintea Lorenei: „Aş fi vrut liceul de muzică, însă mi-am dat seama că am nevoie să insist la fel de mult asupra tuturor disciplinelor, aşa că voi alege liceul pedagogic. Mai departe, Conservator, însă vreau să-mi câştig banii mei, iar diploma de liceu îmi va permite asta. Vreau ca într-o zi să predau muzica în acest liceu, să am corul meu“.
Mădălina Bogeanu, elevă în clasa a XI-a, urcă la rândul ei pe scenă ca să-i ajute pe ceilalţi. „Activez în mai multe domenii, care îmi ocupă foarte mult timp, însă atunci când îţi place ceea ce faci îţi faci timp. Am avut parteneriate cu Protecţia Copilului, am desfăşurat în căsuţele de tip familial, cu tinerii de acolo, mai multe activităţi, pentru că îmi doresc să nu mai simtă discriminarea, iar pentru acest lucru ar trebui lucrat mult cu oamenii din afara sistemului, care îi percep pe copiii instituţionalizaţi, în mod nedrept, într-un anume fel. Sunt şi voluntar la Agenţia Antidrog, doresc să-i informez pe elevi în privinţa riscurilor la care se pot expune. Am considerat că este bine să se informeze din timp, pentru că riscurile apar chiar foarte devreme, după cum am aflat în urma training-urilor la care am participat“, spune Mădălina.
Toate aceste activităţi îi mai lasă timp de somn doar 6 ore pe noapte, însă tânăra adaugă că nu e nimic deosebit. Pentru viitor, oscilează între asistenţă socială şi jurnalism de televiziune. Tânăra a câştigat şi mai multe concursuri literare.
O viitoare stea
Muzică face şi Elena Otincelescu, elevă în clasa a XII-a la acelaşi liceu. Vocea sa a impresionat multe jurii, iar premiile au venit şi din ţară, şi din străinătate. Ar vrea să îmbine muzica şi actoria, aşa că după liceu vrea să dea admitere la UNATC. Peste 10 ani se vede pe scenă, în Bucureşti. Deşi va absolvi liceul pedagogic, o carieră didactică n-a fost niciodată în plan. „A fost ambiţia mamei mele, era de părere să am o calificare atunci când termin liceul, însă nu-mi place“, spune tânăra. Şansa şi-o va căuta în ţară, nu are de gând să plece. „Dacă eşti bun, te lansezi oriunde, nu cred că asta va fi o problemă“, spune Elena.
Din trupă fac parte şi Bogdan Tăblică, chitarist şi vocalist care studiază muzica singur, dar şi Alexandru Istrate, component de bază al echipei implicate în cauzele umanitare. Echipa are şi juniori, iar Sorin Neacşu, un băiat din clasa a VI-a cu o voce surprinzător de puternică, este doar unul dintre ei. Maria Nistor, Natalia Ivan şi Ilie Maeva sunt cele mai mici componente ale echipei care au adus speranţă în cazul pentru care au urcat pe scenă.
O istorie a bunătăţii
Campaniile umanitare au o istorie de aproximativ 15 ani în Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu“, explică profesoara Ortansa Franţescu. Au început când un elev a atras atenţia asupra unui caz umanitar: povestea unor oameni ai străzii care mureau de frig iarna într-un subsol.
Pentru Violeta, colega lor care astăzi se tratează în Italia, s-au mobilizat exemplar
„A fost o acţiune pe care am făcut-o alături de copiii la care eram dirigintă, dar s-a întâmplat în afara şcolii. Am strâns ce ne trebuia şi le-am dus pachete cu hrană rece, haine de iarnă, încălţăminte. Acele momente sunt greu de descris. Au avut un impact extraordinar asupra copiilor, care au văzut acele persoane atât de slabe, de înfometate, dar atât de ruşinate că se văd nevoite să primească ajutorul unor copii. Ne-am interesat de soarta lor încă vreo câţiva ani, până când am aflat că, la un moment dat, au dispărut. Am încercat, la acel moment, şi un sentiment de neputinţă. Ştiu că ne-am dus la Primărie, am întrebat dacă există un adăpost, ceva, pentru oamenii aflaţi în astfel de situaţii, ni s-a spus că nu. Copiii au plecat mai departe la facultate, dar ţinem legătura şi la fiecare caz care a apărut ulterior s-au implicat“, povesteşte profesoara Franţescu.
Bunele obiceiuri au continuat, alte şi alte generaţii au început să strângă banii de buzunar şi să cumpere cu ei diverse alimente, făceau pachete şi ajutau acolo unde auzeau că e nevoie. Şi-au rupt, apoi, din timp şi au mers să-i viziteze pe bătrânii instituţionalizaţi.
Un oraş întreg li s-a alăturat la sprintul pentru Violeta
După care un elev al şcolii, care se confrunta cu un diagnostic cumplit, a avut nevoie de o sumă mare de bani, pe care o familie obişnuită nu avea cum s-o strângă. Aşa s-a născut ideea organizării unui spectacol caritabil. A fost primul, au urmat multe altele. În vara aceasta au strâns, pentru o elevă a şcolii, diagnosticată cu cancer, aproape 8.000 lei în două zile, vânzând diverse lucruri care le prisoseau şi bilete la o cursă de alergare organizată special. O altă sumă, consistentă şi ea, au strâns-o dintr-un spectacol pe care i l-au dedicat. Acelaşi lucru reuşiseră, în urmă cu doi ani, pentru o altă colegă, astăzi recuperată.
Ultima soluţie
În timp, cei care au auzit de preocupările lor au ajuns să-i privească drept soluţia disperată pentru problema lor. „Pe copii nu-i interesază în amănunt diagnosticul. Ştiu că nu aş veni în faţa lor fără să am toate datele, aşa că au încredere. La strângerea de fonduri niciodată nu punem mâna pe bani, sunt urne sigilate, facem liste, absolut totul e transparent. În funcţie de discuţiile pe care le avem cu cei care ni se adresează, de multe ori nici nu facem public numele beneficiarului. Pentru ei contează că pot să ajute, o fac cu plăcere şi nu se opresc aici, se interesază de evoluţia cazului, iar atunci când problema se rezolvă primesc cea mai mare răsplată“, mai spune Ortansa Franţescu.
Se încarcă comentariile...
