Cele mai potrivite cuvinte care pot fi adresate copilului. „Trebuie să fie distruse nişte tare ale educaţiei“

Deşi multora li se pare prea mult, psihologii sunt în continuare de părere că părinţii crescuţi într-un sistem de educaţie autoritar au nevoie de sprijin pentru a creşte viitori adulţi echilibraţi.

Modul cum ne adresăm celor mici, în cazul în care „nu ne iese“ natural, ar trebui să-l deprindem. Dacă-i repezim, dacă-i umilim, dacă n-avem timp să ne bucurăm de reuşitele lor, dacă refuzăm să ne recunoaştem greşelile în faţa lor, ne vom trezi în faţa unor adolescenţi pe care nu-i mai recunoaştem şi a unor adulţi care nu reuşesc să-şi înfrunte slăbiciunile, spun psihologii.

Care ar, prin urmare, frazele care să se regăsească preponderent în modul nostru de adresare faţă de cei mici. Iată în continuare doar câteva dintre acestea, psihologul şcolar Speranţa Mihalcea explicând şi de ce sunt acestea necesare.

E normal să fii supărat – îi vom transmite, astfel, că ceea ce i se întâmplă face parte din viaţă. „Este om normal, ca oricine altcineva, ca şi noi, şi trebuie să înţeleagă că emoţiile negative e normal să şi le asume, să le recunoască, să le gestioneze. N-are cum să şi le reprime, pentru că tot o să izbucnească. E nevoie să le asume într-un mod asertiv, să nu urle într-un loc nepotrivit, să arunce, să se zbată.
E bine să spună ce l-a deranjat, să înveţe să folosească acele cuvintele potrivite, care nu jignesc. Bineînţeles, prin modul cum noi, la rândul nostru, gestionăm astfel de emoţii, îi dăm o lecţie, pentru că ei reproduc mult din ceea ce văd, de aceea va trebui să existe corespondent între ceea ce-i spunem şi modul cum procedăm“, explică psihologul.

E normal să plângi – şi astăzi auzim, şi nu rar, replici de genul „Eşti fetiţă mare, nu mai plânge!“, sau „Eşti bărbat, bărbaţii nu plâng!“, prin care părinţii încearcă să-i liniştească pe cei mici, fără să intuiască pericolul care îi paste reprimându-şi anumite trăiri. „Nu există «Nu plânge, eşti bărbat !». Îi spunem „e  firesc să ai emoţii, şi eu plâng câteodată. Şi bărbaţii plâng atunci când îi doare ceva foarte tare, când li se întâmplă o nefericire, un necaz“. Personal, nu cred în educaţia spartană, cred în acceptarea omului aşa cum este, bineînţeles, să-şi depăşească punctele slabe, să le recunoască şi să le depăşească, dar nu să creadă că nu le are. Şi le reprimă şi devin altfel, devin violenţi oricum, mai devreme sau mai târziu,  refulează“, spune psihologul.  Emoţiile negative ies oricum, până la urmă, la suprafaţă. O astfel de trăire poate fi trădată prin desen, cel mic accentuând foarte tare conturul sau folosind culori sumbre, negru în special.„Părinţii preferă să le închidă gura, să-i eticheteze, decât să aibă răbdare să le explice“, mai spune psihologul.

Iartă-mă, am greşit! – această frază îi va învăţa pe cei mici că şi adulţii greşesc şi, astfel, vor învăţa la rândul lor să-şi ceară iertare atunci când comportamentul sau spusele lor afectează pe altcineva. „Atunci când simţim că am greşit faţă de ei e important să recunoaştem, dar să şi explicăm exact ce s-a întâmplat“, spune psihologul şcolar.
Alte fraze pe care copiii noştri ar trebui să le audă foarte des sunt cele de genul „Sunt mândru/mândră de tine“, „Îmi place cum ai făcut/procedat“ etc., fiind modul prin care le arătăm preţuirea noastră şi faptul că suntem direct interesaţi de preocupările lor. 

„Trebuie undeva să se rupă nişte tare ale educaţiei pe care am avut-o, toţi, pentru că am fost crescuţi să ştim de frică, să nu spunem ce ne deranjează. Adultul trebuie să înveţe să trăiască printre copii, el este astăzi ceva foarte sus, aşa ne privesc copiii, or nu trebuie să fie aşa, pentru că avem foarte mult de învăţat de la copii. Ei ne iubesc şi ne iartă necondiţionat, imediat, sunt mult mai toleranţi, nu au în spate atâtea experienţe negative, nu au ranchiună“, a mai spus psihologul.