Câţi veterani de război ne mai pot povesti istoria şi cum îi cinsteşte statul. „I-au mâncat păduchii în tranşee şi au o pensie de nimic, nici o masă nu le putem face“

Numărul lor se micşorează pe   zi ce trece, iar autorităţile le strâng mâna doar la zile mari. Cuvinte mari şi o fotografie de grup de Ziua Veteranilor de Război.

A fost Ziua Veteranilor de Război, directorii de instituţii, însoţiţi de subordonaţi, s-au achitat de sarcina de a depune, la Monumentul Eroilor din Slatina, câte o coroană de flori, s-au rostit din nou cuvinte mari – „exemple vii ale devotamentului faţă de ţară“, „bravi apărători ai neamului românesc“- , s-a făcut tradiţionala fotografie de grup şi fiecare a plecat pe drumul său.

Sunt ani de zile de când veteranii de război din Slatina nu-şi mai deapănă amintirile în cadru festiv. Au rămas atât de puţini încât asociaţia lor, care trăieşte din cotizaţii, nu-şi mai permite nici măcar să organizeze o masă cu un astfel de prilej, iar alte instituţii nu şi-au bătut niciodată capul.

„Ce vreţi să facem, păi ce, dânşii mai sunt de…, starea de sănătate nu le mai permite. Anii trecuţi, când erau mai tinerei, am mai făcut câte o masă. Aveam şi noi bani mai mulţi, cotizaţii, astea… N-avem niciun fond de la nimeni, nu dă nicio instituţie“, trec repede reprezentanţii Asociaţiei Veteranilor şi Văduvelor de Război peste întrebarea „Şi după fotografia de grup se mai întâmplă ceva?“.

„În ţară mai sunt vreo 8.000 de veterani şi vreo 70.000 văduve şi urmaşi“

Aceiaşi trei veterani de război, de vreo câţiva ani buni, participă de mai multe ori pe an la ceremonialurile militare şi religioase organizate la Slatina. Sunt cei care nu clipesc atunci când se intonează imnul, sunt singurii pe care nu-I poţi suspecta de făţărnicie atunci când îşi duc mâna la inimă sau când sărută drapelul şi varsă o lacrimă. Poveştile lor de front niciodată n-au făcut obiectul unui eveniment organizat de autorităţi, de cele mai multe ori sunt zoriţi să rostească discursuri scurte, până într-o zi când nu vor mai fi deloc.

„Am fost mulţi şi am rămas puţini“

Vineri, 27 aprilie 2018, colonelul (r) Dumitru Mihai a citit un discurs scurt, dar emoţionant, este rolul care îi revine în ultimii ani.

„Sărbătorim astăzi, în prezenţa dumneavoastră, cu respect şi recunoştinţă, Ziua Veteranilor de Război. Am fost mulţi şi am rămas puţini. Este ziua când aducem un pios omagiu celor care au dobândit calitatea de veteran de război, celor care au dobândit prin luptă şi eroism pe câmpul de luptă titlul respectiv, jertfindu-se pentru ţară şi neam, asigurând o patrie liberă şi independentă numită România.

Calitatea de veteran de război nu a fost ceva special, s-a obţinut prin luptă, făcându-ţi exemplar datoria atunci când patria şi neamul au fost în primejdie. Pregătit să dai măsura iubirii ce o porţi. Când pronunţi cuvântul veteran de război rezultă că e o luptă continuă pentru a lăsa moştenire urmaşilor tot ce avem mai sfânt, ţara, la adăpostul căreia forţa noastră este devotată. În puţine cuvinte, aprecim că veteranii de război sunt icoana vie a faptelor de arme ale oştirii noastre române. Tuturor veteranilor de război şi văduvelor de război care mai sunt în viaţă le dorim sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor!“ , a rostit veteranul.

În judeţul Olt, spune preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război Olt, Nicolae Ionuş, au rămas mai puţin de 100 de veterani din cel de-al Doilea Război Mondial, faţă de cei aproximativ 30.000 la începutul anilor ’90 (tot atunci trăiau aproximativ 100 de veterani din Primul Război Mondial). Cinci împlinesc în acest an 100 de ani, alţi doi au depăşit acest prag (cel mai vârstnic are 102 ani), iar 90 au peste 90 de ani. Mai sunt în viaţă, în judeţul Olt,  doar cinci văduve de război şi 1.200 de urmaşi.

„În ţară mai sunt vreo 8.000 de veterani şi vreo 60.000 văduve“, spune reprezentantul Asociaţiei din Olt. Pentru  sacrificiul lor primesc indemnizaţii de mizerie. „Cea mai mare, pentru cei cu decoraţie pentru fapte de vitejie, se apropie de 600 de lei, însă cele mai multe sunt mult mai mici“, intră un alt reprezentant al asociaţiei în discuţie. Veteranii au dreptul la 24 de călătorii pe an, pentru ei şi pentru însoţitori - dacă au nevoie, în plus beneficiază de anumite scutiri de impozit. Asociaţiile, în schimb, se autofinanţează, şi cum numărul veteranilor a scăzut drastic, banii din cotizaţii s-au împuţinat şi aceştia.

„La noi, dac-au venit comuniştii, le-au luat şi ce-au avut“

„În Franţa, Anglia, Germania, indemnizaţii le-au dat de atunci, imediat după război. La noi, dac-au venit comuniştii, le-au luat şi ce-au avut. Numa’ văduvele de război au avut pensie,  iar dac-avea un copil, până la 20 de ani îi dădeau lui. Erau acele pensii IOVR – invalizi, orfani, văduve de război. Exista şi înainte de ’89 o asociaţie, a Foştilor Luptători, dar erau omagiaţi doar cei care au luptat de partea ruşilor, aşa îi şi împărţeau, în anti-fascişti şi…. Acum, să nu-i blamăm prea tare nici pe comunişti, că au fost ei cum au fost, se mai şi manipula, se şi spăla pe creier, dar cei care gândeau nu puteau fi spălaţi, astăzi ne spală pe toţi. Vedeţi vreun copil aici, a venit vreun profesor de istorie cu ei alături?! Ei, atunci copiii mai auzeau şi de veteranii ăştia.“, continuă discuţia cu reprezentanţii asociaţiei veteranilor.

„Dumnealor, în tranşee, i-au mâncat păduchii, nu beneficiază de indemnizaţii din care să trăiască, au alte categorii de luptători indemnizaţii. Sau să dea statul o subvenţie pentru asociaţie, ca să putem să facem şi noi o masă, la festivităţi, la astea… N-ai să vezi, au alte priorităţi“, spune altcineva, în timp ce autorităţile se retrag în mai puţin de cinci minute de la scurta paradă militară. Prefectul judeţului, Silviu Neacşu, îi strange pe cei din asociaţie, aşa cum a făcut an de an, pentru o fotografie de grup şi le urează „Sănătate, să ne întâlnim şi anul viitor în aceeaşi formulă!“.