Cât de proastă este practica incendierii voluntare a vegetaţiei: „Un centimetru de sol fertil se formează în 300-500 de ani“
0
Sute de hectare de vegetaţie uscată ard în această perioadă în toată România, incendierea voluntară fiind pentru proprietari cel mai ieftin mod de a scăpa de resturile vegetale înainte de iniţierea lucrărilor de toamnă, neluând însă în calcul cât rău fac solului.
Pompierii din tot sudul ţării fac faţă cu greu, în această perioadă, solicitărilor la stingerea incendiilor de vegetaţie uscată, în fapt arderi voluntare scăpate de sub control. Dacă inspectoratele pentru situaţii de urgenţă îşi cheamă oamenii de acasă să lupte cu flăcările, în foarte multe cazuri pompierii voluntari din localităţi fiind depăşiţi de amploarea acestor evenimente, specialiştii din agricultură atrag atenţia asupra altor pericole, din păcate prea puţin luate în calcul.
Solicitaţi de Adevărul pentru un punct de vedere, specialiştii Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Olt au explicat cât de păguboasă este în timp această practică a incendierii resturilor de vegetaţie după recoltare în vederea pregătirii terenului pentru arăturile de toamnă.
„După anii ’90, pe baza studiilor efectuate de Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Olt, s-a observat o scădere a aprovizionării solului cu materie organică (humus), care este definitorie pentru aprecierea fertilităţii solului. Principala cauză a scăderii gradului de aprovizionare a solului cu materie organică este tocmai aceasta. Miriştile au fost arse, iar materia organică introdusă în sol a fost foarte mică. Pe anumite zone, un foc puternic poate distruge până la 3-4 milimetri de sol fertil, ceea ce poate părea foarte puţin pentru cei care fac agricultură de dragul profitului, dar aceştia ar trebui să ştie că în mod natural un centimetru de sol fertil se formează în 300-500 de ani“, spune directorul Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Olt, Raul Rotea, citind studiile realizate de specialiştii din subordine.
Cum ajutăm terenul, ca pe vremuri, să rodească
Încă ne mai mirăm când străinii veniţi pe meleaguri româneşti se miră, la rândul lor, că la noi cresc buruienile şi prin cea mai fină crăpătură de beton. Suntem prea săraci, spun cei care investesc în agricultură, să folosim pe scară largă produse care să distrugă buruienile dar să şi transforme, în timp, terenul dintr-unul fertil, la mare căutare, într-un teren care trebuie „ajutat“ temeinic să rodească. Intervenţia nechibzuită nu va ţine însă norocul mult lângă noi, iar arderea resturilor vegetale, dintr-o necesitate, e drept, se poate încadra în această categorie.
„Distrugerea fertilităţii solurilor nu este singurul efect nefast al incendierii miriştilor, pentru că odată cu plantele uscate în incendii pier şi foarte multe microorganisme şi vieţuitoare, care au rolul lor, foarte important, în agricultură. Un alt efect foarte dăunător al acestor incendieri este distrugerea echilibrului floristic, mai ales în cazul păşunilor, pentru că există plante foarte valoroase care nu rezistă la foc, rămânând în schimb plante mai rezistente, dar şi mai puţin valoroase pentru hrana animalelor.“, a explicat Rotea.
Ce ar putea face, în schimb, agricultorii, nu de teama amenzilor pe care le pot încasa dacă sunt surprinşi că au dat foc (şi nici acestea nu sunt mici), ci din grija pentru mediu? Să folosească utilaje care mărunţesc aceste resturi şi să aplice cantităţi mici de îngrăşământ cu azot, ajutând astfel obţinerea humusului. „Marii fermieri chiar au început, de ani buni, să folosească tehnologii noi, cum ar fi combinele care toacă paiele şi resturile vegetale, acestea rămânând pe sol, lucru care contribuie la refacerea materiei organice. Se recomandă ca la arătură, când sunt resturi vegetale pe sol, să se folosească în cantităţi mici îngrăşământ pe bază de azot, deoarece acesta ajută la transformarea resturilor vegetale în humus.
Pentru refacerea conţinutului în materie organică se mai recomandă şi aplicarea de gunoi de grajd, gunoi de păsări, gunoi provenit de la complexele de proci, dar cu condiţia ca acesta să fie bine fermentat“, a completat Rotea, subliniind de asemenea un fapt care ţine de conştiinţa fiecăruia, indiferent cât de profitabilă şi-ar dori să-i fie, pe termen scurt, afacerea din agricultură: „Solul este una dintre cele mai importante resurse ale civilizaţiei, fiind responsabil cu hrănirea populaţiei, de aceea agricultorii au obligaţia să lase în urma lor, copiilor şi urmaşilor lor, un teren cel puţin la fel de bun cum l-au preluat ei“.
Cam câtă grijă avem, deocamdată, faţă de aspectele menţionate, reiese din statistica pompierilor: 123 de arderi necontrolate, doar într-un judeţ, de la începutul lunii iulie, o medie de aproximativ 7 incendii pe zi. În total, doar în iulie, în Olt a ars vegetaţia uscată de pe 1.400 hectare.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
