Lilly Kraus Kalmar: O viaţă dedicată artei sibiene

La 87 de ani Lilly Krauss-Kalmar a văzut cu ochii ei Sibiul în perioada interbelică, a trăit vremurile negre ale comunismului şi a sărbătorit intrarea în noul mileniu. Totul de pe scena Teatrului Gong, în aplauzele a sute de mii de spectatori.

CITEŞTE ŞI:

Geraldina Ghergu: „Nu aş putea apăra niciodată un om vinovat“

Cunoştinţele de legislaţie locală i-au adus o excursie în Japonia

Cornelia Penciu apără drepturile salariaţilor spitalului sibian, din poziţia de lider sindical

Lilly Krauss-Kalmar a jucat şi regizat aproape 200 de spectacole pe scena Teatrului Gong din Sibiu. Mereu proaspătă şi tonică, doamna Lilly, cum îşi spune chiar dumneaei, dă senzaţia că abia acum a ajuns în cehipa Teatrului Gong şi că este foarte entuziasmată de un posibil debut. În realitate, Lilly Krauss-Kalmar şi-a făcut debutul ca actor şi mânuitor de păpuşi în urmă cu 54 de ani. „Arta teatrală de păpuşerie se deosebeşte de orice altceva. Un actor trebuie să interpreteze atât rolul cât şi textul, un păpuşier trebuie să mânuiască şi păpuşa”, ne explică doamna Lilly. Din 1956 şi până în 1977 Lilly Krauss-Kalmar a lucrat zi de zi pe scena  teatrului sibien, până ce a fost scoasă la pensie. Nu avea să stea mult departe de păpuşi.

Rechemată la muncă

„Problema pensionării a fost una deosebită pentru mine. La vremea aceea vârsta de pensionare era împărţită pe categorii: ieşeau primele la pensie baletistele de la operă, suflătorii de la Filarmonică şi artiştii de circ şi acrobaţii. Se considera că au o muncă grea şi periculoasă în unele momente. Imediat după ei veneam noi, păpuşierii, cu o vârstă de pensionare de 45 de ani femeile şi 50 de ani bărbaţii. Când am plecat eu în pensie, vârsta a crescut brusc la 55 de ani. O dată ieşită la pensie am plecat din Sibiu şi m-am reîntors după ani buni. În 1994 am fost rechemată să lucrez la teatrul Gong, trebuia reînfiinţată Secţia Germană, aveau nevoie de actori şi regizori, ce să mai, era de muncă. Am primit cu mare bucurie în suflet această chemare înapoi pe scenă. De menţionat că doamna Mihaela Grigoraş, în momentul în care m-a chemat înapoi era o tânără actriţă a teatrului, acum este doamna directoare de ani de zile”, povesteşte cu plăcere Lilly Krauss-Kalmar.

A văzut teatrul ridicându-se

Puţini sunt actorii pe lumea asta care pot afirma cu tărie că au văzut cu ochii lor cum ia fiinţă teatrul la care muncesc de peste 50 de ani. Lilly Krauss-Kalmar era o tânără domnişoară în 1949, la doar câţiva ani după cel de-al Doilea Război Mondial, când în Sibiu se înfiinţa un teatru de păpuşi amator, ataşat teatrului de dramă. La acea vreme lui Lilly Krauss-Kalmar nici nu-i trece prin gând că avea să-şi lege destinul de acel teatru. „Am început să-mi descopăr pasiunea pentru teatru şi păpuşi la şcoală, când am susţinut foarte multe recitaluri de poezie. Mai târziu am început să particip la spectacole de teatru amator. Am mai învăţat şi de la mama mea. În 1956 s-a organizat un concurs aici pentru postul de actor mânuitor pe care l-am câştigat. Regizor am ajuns câţiva ani mai târziu, când s-a ivit o situaţie şi de nevoie a trebuit să peiau eu regia spectacolului „Ce citeşte Mihăiţă?”. Aşa am rămas până în ziua de astăzi”, mai povesteşte Lilly Krauss-Kalmar.

Ce-i place:
„Dintre toate, munca mea îmi place cel mai mult, ea mă relaxează cel mai mult. Şi mai am o pasiune, scrisul. Scriu piese de teatru şi poveşti din 1968. Foarte multe au fost publicate în volum iar altele au s-au jucat aici şi încă e mai joacă”, spune doamna Lilly.

Ce nu-i place:
„Eu în general sunt o fie foarte optimisă şi conciliantă, însă mă mai supăr căteodată când mă întâlnesc cu o atitudine delăsătoare sau când am de-a face cu oameni încrezuţi şi aroganţi”, ne mărturiseşte doamna Lilly Krauss-Kalmar.

Care muncă este mai solicitantă, cea de regizor sau cea de actor-păpuşier?
Amândouă sunt foarte grele dar pe amândouă le-am îndrăgit la fel de mult. Ele sunt viaţa mea.  Aş spune totuşi că munca de regizor ridică cele mai multe încercări pentru că un regizor are foarte multe probleme pe care trebuie să le rezolve, trebuie să se ocupe de scenăgrafie, de muzică, lumini, actori şi păpuşi. Dar nu m-am plâns niciodată de muncă.

Astăzi mai mergeţi la teatru?
Vai, dar cum să nu, la fiecare spectacol sau de fiecare dată când am ocazia! La spectacolele mele chiar nu lipsesc.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe sibiu@adevarul.ro

Pentru ultimele noutăţi de la Sibiu, click pe imaginea de mai jos: