EXCLUSIV: Misionar din Iaşi predică Evanghelia în deşertul din Kenya de 11 ani (FOTO şi VIDEO)

Preotul catolic Eugen Blaj, născut la Iaşi, s-a mutat în inima deşertului acum mai bine de un deceniu pentru a răspândi învăţătura. Principalii săi discipoli sunt kenyenii din tribul Gabra, speriaţi de spirite rele şi de secete nesfârşite. El a fost primul care le-a citit cuvântul lui Dumnezeu.

A decis să plece în Kenya acum aproape 11 ani, când s-a înfiinţat Centrul Diecezan Misionar al Episcopiei Romano-Catolice de la Iaşi.  Nu era prima dată când părăsea România. Avea deja o experienţă de nouă ani petrecuţi în Baja California, Mexic.

Preotul misionar de la Iaşi avea însă să pornească pe un drum nou, pe care nimeni nu-l străbătuse, pe continentul african. „Marsabit este o zonă din nordul Kenyei care nu fusese evanghelizată până atunci. Locuitorii nu cunoşteau Cuvântul lui Cristos, erau păgâni. Menirea noastră era să le dăm o şansă la o viaţă mai presus de cea biologică", povesteşte Eugen Blaj (50 de ani).          

Mai citeşte şi

Misionarul de la Iaşi: „Am simţit că menirea mea este să plec în Kenya"

A simţit chemarea

Prima sa vizită în Kenia a fost la Nyahururu, ceva mai la sud de Marsabit, unde a fost asociat unui grup de misionari din Padova. Acela a fost „stagiul" care l-a introdus într-o lume nouă.

„Eu am ales voluntar acea zonă o cunoşteam de când fusesem asociat unui grup de misionari din Padova, deşi atunci nu plănuisem să-mi prelungesc şederea. Dar simţeam un fel de atracţie faţă de acel deşert", recunoaşte preotul misionar.

Aşa se face că, mânat de o voce lăuntrică, s-a avântat în mijlocul  pustietăţii Chalbi şi al unei populaţii de păstori care credea în zei, spirite şi superstiţii. Datoria lui era să-i elibereze dintr-o lume în care se simţeau neputincioşi, să le arate că pot alege responsabil între bine şi rău.

Când a păşit prima oară în zonă, existau doar o singură bisericuţă şi multe triburi de păgâni slăbiţi de secetă şi de boli. „Populaţia majoritară face parte din tribul Gabra. Mai toţi se ocupă cu păstoritul pentru că nu pot cultiva pământul. Caprele, vacile şi cămilelele sunt foarte importante pentru că sunt singura lor sursă de hrană", explică preotul.

Masa zilnică a triburilor băştinaşe implică lapte, în cel mai bun caz, ceai şi o farfurie de grăunţe sau de fasole. Îşi petrec zile întregi căutând apă sau verdeaţă printre pietrele vulcanice care le acoperă pământul.

Când plouă, oamenii mulţumesc zeilor sau, dacă au fost deja botezaţi, lui Dumnezeu. Ploaia este garanţia lor că viaţa merge mai departe şi că e frumoasă. Deşi preotul misionar şi cei care-l însoţesc nu pot rezolva în totalitate problemele comunităţilor locale, dezbinate, prezenţa lor în zonă le-a îmbunătăţit mult traiul. Acum au acces la educaţie şi la tratamente.

Vezi video cu tradiţiile tribului Gabra:

Fascinat de lumea Gabra

De la venirea lor, au fost construite şcoli, zeci de grădiniţe, un dispensar şi biserici. „Finanţăm programe de sănătate, de educaţie şi colaborăm cu ONG-urile care au, la rândul lor, programe în zonă. Scopul nostru final este însă munca pastorală, care ne dă sens întregii activităţi", explică Eugen Blaj.

Vezi video cu un spectacol organizat de kenyenii Gabra în faţa bisericii:

Preotul a învăţat încă de la început swahili, limba oficială, s-a integrat într-un mediu atât de diferit de cel de acasă şi a creat legături puternice între misionarii romano-catolici şi localnici.

„Mereu am spus că nu facem un anumit lucru pentru ei, ci cu ei. Este o relaţie de colaborare, fiecvare oferă şi primeşte ceva în schimb", explică ieşeanul.

După 11 ani petrecuţi în mijlocul unei zone deşertice, pietroase, preotul misionar nu are regrete. „Este o altă experienţă interioară acolo. Este o şcoală de viaţă perpetuă. Este vorba despre o civilizaţie diferită, cu o organizare diferită. La ei, spre exemplu, deciziile sunt luate la comun, de bătrâni", spune Eugen Blaj.

Vezi video cu copiii tribului Gabra la şcoală:

Testul credinţei

Bătrânii comunităţii sunt cei care permit accesul misionarilor care vor să predice învăţăturile Evangheliei. Odată câştigată încrederea lor, localnicii trebuie să convingă misionarii că sunt pregătiţi pentru a fi botezaţi.

„Există o metodologie a evanghelizării. Mai întâi, oamenii trebuiesc educaţi. Evanghelizarea îl ajută pe om să iasă dintr-o lume în care superstiţiile îl ţin în inferioritate. Încreştinarea este o altă etapă, pe care o experimentează doar cei care cred cu adevărat în Dumnezeu", spune Eugen Blaj, misionarul care şi-a dedicat ultimii 11 ani predicării religiei creştine.

În spatele muncii lui stă convingerea că i-a ajutat pe cei care au trăit o viaţă fără apă şi hrană să afle despre paradisiaca viaţă de după.

Dispensar şi grădiniţe pe tărâmul vracilor

Regiunea Marsabit, situată în nordul Kenyiei, îi are ca populaţie majoritară pe cei din tribul Gabra. Principala ocupaţie a membrilor săi este creşterea animalelor. Altă sursă de hrană nici nu ar avea, în condiţiile în care zona este una deşertică, plină de pietre vulcanice, rămăşiţe ale unor erupţii vechi.

Chiar şi aşa, în perioadele de secetă sunt obligaţi să meargă zile la rând pentru a găsi puţină apă şi verdeaţă. Programele ONG-urilor care au adus cisterne subterane cu apă nu fac faţă secetei.

Sărăcia lucie completează un peisaj presărat cu lupte etnice, boli cauzate de mizerie şi de alimentaţia proastă, o economie slabă şi o infrastructură ca şi inexistentă.

„Oamenii pun tot ce li se întâmplă rău pe seama spiritelor sau a zeilor. Dacă se îmbolnăvesc, cer ajutorul unui vraci. Noi vrem să-i emancipăm. De aceea am creat dispensarul şi programele educaţionale. Pentru a nu se speria de fiecare dată când «un spirit rău» le îmbolnăveşte un membru al familiei", explică preotul misionar Eugen Blaj.

Citeşte poveştile unor studenţi timişoreni misionari în Keya:

Lavinia Ardelean s-a îndrăgostit de Africa