Stiri din Giurgiu

Locul IV în „Topul profesorilor cu care Giurgiul se mândreşte” a fost ocupat în urma sondajului postat pe giurgiu.adevarul.ro de prof. dr. Gheorghe Dumitrescu, dascălul care a reuşit să insufle elevilor pasiunea pentru istorie.

Absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, giurgiuveanul Gheorghe Dumitrescu şi-a început cariera pedagogică în anul 1974, în judeţul Botoşani. După cinci ani a revenit „acasă”, câştigând concursul de titularizare şi devenind profesor chiar la „Mihai Eminescu”, şcoala copilăriei sale.

Printre altele, Gheorghe Dumitrescu este preşedinte al Asociaţiei Muzeelor şi Colecţiilor Şcolare din România, membru fondator al Asociaţiei Profesorilor de Istorie din România şi membru al Clubului Rotary „Danubius”.

CITEŞTE ŞI: Marian Stavarache, profesorul care îmbină conceptul cu metafora

Are la activ mai multe premii şi distincţii dar şi expoziţii personale constând în colecţii de linguriţe şi farfurii din porţelan, iar în prezent lucrează la o monografie a şcolii pentru marcarea semicentenarului instituţiei de învăţământ.

Colecţionar de timbre şi monede
Născut în urmă cu 59 de ani într-o familie de muncitori din Giurgiu, Gheorghe Dumitrescu este în acest moment unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi intelectuali din judeţ.

Recunoaşte că ascensiunea sa a fost posibilă datorită părinţilor care au insistat ca unicul lor copil să înveţe carte pentru a reuşi în viaţă.
„Chiar dacă erau oameni simpli, părinţii mei au fost interesaţi să învăţ. Au spus că fac tot ceea ce este nevoie dacă îmi place cartea şi aşa a fost” îşi începe povestea Gheorghe Dumitrescu.

Pasiunea pentru istorie a venit firesc datorită faptului că puştiul a dovedit valenţe de colecţionar încă din şcoala generală.

„Nu pot să separ istoria de pasiunea pentru colecţii. Am început de mic să colecţionez monede şi timbre. Spre exemplu, filatelia am dus-o până acum trei ani. Mi-a fost sedimentată de Anastase Firimiţă, unul dintre cei mai valoroşi profesori giurgiuveni, preşedintele filialei judeţene a Asociaţiei Filateliştilor din România. Datorită dumnealui eram abonat la tot ceea ce însemna colecţie de timbre româneşti. După ce s-a îmbolnăvit dânsul am decis să mă opresc şi eu” afirmă Gheorghe Dumitrescu.

Predă în şcoala copilăriei sale
A absolvit Şcoala Nr. 4 „Mihai Eminescu” din Giurgiu, Liceul Nr. 2 (actualul „Tudor Vianu”) şi Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, fiind repartizat în anul 1974 ca profesor de istorie în comuna Lunca-Stroieşti (judeţul Botoşani).

„N-am crezut că voi rămâne atâţia ani să predau în mediul rural. Practic au fost cinci ani întrerupţi doar de cele şase luni de armată. Am fost impresionat de zona deosebit de frumoasă şi de oamenii gospodari de acolo care aveau ambiţia ca fii şi fiicele lor să înveţe carte” rememorează Gheorghe Dumitrescu experienţa didactică acumulată în Moldova.

Acesta susţine că în ciuda lucrurilor frumoase descoperite în nord-estul ţării şi-a dorit întotdeauna să se întoarcă acasă, la Giurgiu, însă în felul său.

„Întoarcerea putea fi făcută mult mai devreme pentru că atât eu cât şi părinţii îşi doreau acest lucru. Am avut totuşi ambiţia de a nu veni oricum ci doar ca profesor titular şi nu la orice şcoală ci acolo unde am deprins tainele” subliniază Gheorghe Dumitrescu, cel care a revenit în Giurgiu în anul 1979, ca profesor titular la şcoala copilăriei sale.

„Concursul de titularizare a avut loc în anul 1979. Erau două locuri disponibile şi doisprezece candidaţi. Am reuşit să iau concursul şi să îl reîntâlnesc pe unul dintre profesorii care mi-au marcat copilăria, Emilian Cristea, timp de două decenii director al Şcolii numărul 4”.

Începând cu anul 2010, Gheorghe Dumitrescu a devenit doctor în ştiinţe ale educaţiei, teza de doctorat fiind unică pe plan naţional „Valenţele educative ale muzeului şcolar”.

„Pentru meseria de profesor ai nevoie de vocaţie”
O altă pasiune, auxiliară istoriei, pe care Gheorghe Dumitrescu a căpătat-o în tinereţe, este arheologia. Datorită ei ar fi putut ajunge muzeograf sau arheolog, însă a ales cariera didactică pentru că a simţit că aceasta îi va aduce cele mai multe satisfacţii.

„Am preferat cariera de dascăl deoarece am simţit nevoia să împărtăşesc tinerilor din informaţiile pe care le-am acumulat în viaţă. Nu mi-a plăcut numai istoria ci şi să educ cu ajutorul ei. Aristotel spunea că rădăcinile educaţiei sunt amare însă roadele sale sunt dulci. Dacă ar fi să o iau de la început mi-aş alege tot meseria de profesor” afirmă Gheorghe Dumitrescu.

Acesta crede că un profesor are nevoie de vocaţie, de o pregătire adecvată, de cunoştinţe solide, o continuă perfecţionare şi capacitatea de a transmite informaţiile elevilor.

„Aşa cum pentru meseria de preot ai nevoie de har, tot aşa consider că pentru meseria de profesor ai nevoie de vocaţie. Simplul fapt că porţi un catalog nu te face profesor. Un dascăl adevărat trebuie să aibă o extraordinară pregătire ştiinţifică. De asemenea, pregătirea ştiinţifică nu este suficientă fără o pregătire pedagogică” subliniază Gheorghe Dumitrescu care afirmă că satisfacţia este deplină atunci când foştii elevi îi calcă pe urme sau se întorc să îi mulţumească.

„Sunt un om împlinit şi am satisfacţia că am putut pregăti elevi care au urmat fie istoria, fie dreptul sau academia de poliţie”.

Apreciat de elevi pentru stilul concis, acurateţea informaţiilor şi capacitatea de sintetizare a evenimentelor istorice, profesorul Gheorghe Dumitrescu recunoaşte că este adeptul stilului direct, exact, „punct ochit, punct lovit”.

Muzeul Şcolar, cea mai importantă realizare
Pasionat de muzeografie şi colecţionar înrăit, Gheorghe Dumitrescu a transformat o idee aparţinând profesorului Gheorghe Rădulescu într-un proiect pe termen lung. Este vorba despre Muzeul Şcolar, o noutate în domeniul educaţie nu numai din oraş ci şi din ţară. Acesta a fost amenajat la etajul doi al şcolii „Mihai Eminescu”, fiind împărţit în trei săli şi adăpostind, printre altele, colecţii de etnografie, arheologie, numismatică şi istorie locală.

CLICK PE IMAGINI PENTRU FOTOGALERIE

„În anul 1979, când am venit ca profesor în această şcoală, exista o mică colecţie de arheologie aparţinând marelui muzeograf giurgiuvean Gheorghe Rădulescu. Am decis să continui munca acestuia şi să nu mă axez numai pe arheologie” afirmă Gheorghe Dumitrescu, cel care în peste trei decenii didactice a reuşit prin forţe proprii şi cu ajutorul a generaţii întregi de elevi să extindă muzeul şcolar şi să inventarieze mii de obiecte.

Sprijinit de elevi
„Nu aş fi putut face nimic fără ajutorul elevilor pasionaţi şi membrii cercului de istorie” afirmă Gheorghe Dumitrescu cel care propunea în anii '80 tinerilor un alt fel de practică. „Îi scuteam pe elevi de roşii, porumb şi cules spice şi făceam practică arheologică pe platoul Cetăţii din Insulă. Aveau loc săpături arheologice sub coordonarea Muzeului Militar din Bucureşti şi a Muzeului din Giurgiu, iar la acestea participam şi eu împreună cu elevii. Nu eram plătiţi dar răsplata noastră consta în obiecte scoase la lumină din situl arheologic: ceramică, unelte, silexuri sau ghiulele din piatră” spune profesorul giurgiuvean.

O întâmplare produsă în urmă cu unsprezece ani a fost aproape să îl determine să renunţe la munca depusă pentru muzeu. Uşa acestuia a fost spartă iar hoţii au furat aproape toată colecţia numismatică. „Am avut un şoc atunci când am văzut că tot efortul meu s-a dus pe apa sâmbetei. Erau două kilograme numai de argint. A fost un moment de cumpănă pentru că de-abia reamenajasem muzeul în trei încăperi. Până la urmă am continuat parcă mai decis ca până atunci şi am reuşit să refac în mare parte acea colecţie de monede” afirmă Gheorghe Dumitrescu.

Piesa de rezistenţă a muzeului constă într-o piatră funerară datată 22 ianuarie 1854 ce aminteşte de o luptă dată la Giurgiu, în cartierul Ramadan, între turci şi ruşi, în timpul Războiului Crimeei (1853-1856).

În muzeu există o colecţie de arheologie bogată şi variată ale cărei obiecte sunt datate începând cu paleolitic până în secolul XIX.

De asemenea, colecţia de numismatică este formată din piese valoroase care acoperă perioada antică (monede greceşti, romane, bizantine şi dacice) şi a evului mediu (monede otomane, ruseşti şi austriece) completată cu o serie de medalii, plachete şi decoraţii.

Una dintre camerele muzeului este dedicată în totalitate etnografiei, cu elemente aparţinând zonei Vlaşca, iar cea de-a treia este axată pe istorie locală fiind cea mai variată dintre acestea.

Lucrează la monografia şcolii
Anul acesta, Şcoala nr. 4 „Mihai Eminescu” din Giurgiu împlineşte 50 de ani de activitate, iar momentul va fi marcat, aşa cum stă bine unei instituţii importante, printr-o monografie.

Acest veritabil „cadou pentru eternitate” va fi făcut de profesorul Gheorghe Dumitrescu cel care lucrează de zor pentru ca monografia să fie gata la timp.

„M-am simţit dator să scriu monografia care marchează semicentenarul şcolii din trei motive: ca giurgiuvean, apoi ca fost elev al şcolii şi nu în ultimul rând ca profesor de istorie de peste trei decenii în cadrul instituţiei. Mă rog la Dumnezeu să termin ce am început şi să iasă o lucrare corect întocmită nu numai din punct de vedere istoric ci şi ştiinţific” afirmă Ghoerghe Dumitrescu cel care a promis că mongrafia şcolii „Mihai Eminescu” va fi gata în toamna acestui an.

Familist convins
O carieră strălucită are întodeauna nevoie de un sprijin permanent. În afară de părinţi care au făcut orice sacrificiu pentru ca unicul lor copil să reuşească în viaţă, un rol important în evoluţia lui Gheorghe Dumitrescu l-a jucat şi soţia sa, Mariana.

S-au cunoscut încă din copilărie, îmbrăţişând cariera pedagogică la materii diferite. Dacă Gheorghe Dumitrescu a ales istoria, Mariana Dumitrescu a devenit profesor de pian la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice „Victor Karpis” din Giurgiu.

Cei doi au împreună două fete: Ana-Maria (violonist la Opera din Braşov) şi Dana (proaspăt absolventă de master, Facultatea de Istorie din Bucureşti).
„Sunt foarte mândru de familia mea şi de nepoţelul de la fata cea mare. Îl iubesc foarte mult şi am ambiţii mari cu el. Din păcate, chiar dacă a urmat Facultatea de Istorie, fiica cea mică nu doreşte să urmeze o carieră didactică din cauza faptului că viitorii profesori nu sunt încurajaţi cu nimic de sistemul de învăţământ” a mai spus Gheorghe Dumitrescu.

„Mă onorează foarte mult această nominalizare şi consider că reprezintă o recunoaştere a activităţii educative şi manageriale depuse de-a lungul timpului” - prof. dr. Gheorghe Dumitrescu.