FOTOGALERIE Fabrică de campioni ascunsă printre bălării şi gunoaie
0Medaliaţii mondialelor de kaiac-canoe au crescut în condiţiile mizere de pe balta Cătuş. Gabriel Gheoca şi Victor Mihalachi, doi dintre kaiaciştii care au reuşit să aducă medalii de la CM din Polonia şi-au început ascensiunea pe aceste ape mizerabile
Ca să ajungi la locul de antrenament al tinerilor kaiacişti gălăţeni trebuie să renunţi la maşină departe de baltă, pe centura Galaţiului, cam pe unde îşi fac veacul „fetiţele".
Sportul din bălării
Traversezi cu greu, este trafic permanent, iar dacă ai scăpat cu bine dintre camioane, ajungi la nişte ţevi de termoficare. Te strecori pe sub ele şi mergi pe o potecă mizeră. După ce parcurgi aproximativ 500 de metri, ajungi la calea ferată care face legătura dintre Galaţi şi Brăila.
CITIŢI ŞI:
Ana Porgras, cetăţean de onoare al municipiului Galaţi
Campioana olimpică Maria Magdalena Irincu a fost jefuită de medalie
Treci de ea, mai mergi alţi 200 de metri şi vezi în zare o poartă ruginită, pe care scrie mare „Clubul Sportiv Şcolar-Kaiac Canoe".
Aici, printre bălării şi gunoaie, s-au născut performanţele lui Gheoca şi Mihalachi.
Cel care i-a îndrumat, antrenorul Adrian Maftei, are totuşi puterea de a vedea partea plină a paharului.
„Înainte, adică atunci când se antrenau băieţii aici, nici măcar şopronul pentru bărci nu exista", povesteşte el.
Micuţii kaiacişti ies pe apă de pe un ponton vechi şi mâncat de rugină. Fără bloc-starturi, fără culoare.
Antrenamentele au loc pe unul dintre cele mai poluate lacuri din România, balta Cătuşa, locul unde ajung mare parte din apele uzate de la combinatul siderurgic ArcelorMittal.
Paradoxal, amplasamentul are şi avantaje.
„Dacă nu era între Combinat şi calea ferată şi dacă exista un drum de acces mai de Doamne-ajută, probabil că am fi fost sufocaţi de vile de şmecheri, exact cum s-a întâmplat la Snagov.
Măcar din punctul ăsta de vedere este bine, că nu ne deranjează ambarcaţiunile de mare viteză", a mai spus antrenorul.
Necazul celor care trudesc la acest club sportiv şcolar, care la ultimele campionate naţionale a avut nu mai puţin de 16 medaliaţi, trăieşte din puţinele fonduri ale inspectoratului şcolar. Federaţia sportivă de specialitate nu are baza legală să-i ajute financiar. De pildă, pentru efortul său, antrenorul este răsplătit cu aproximativ 1.200 de lei pe lună, în timp ce micii sportivi, de cele mai multe ori vin cu bani de acasă.
„Este un sport fără foarte multă mediatizare şi, mai ales la nivel de juniori nu vine nimeni să investească. Din păcate, abia când ajung să aibă performanţe la nivel internaţional aceşti sportivi sunt şi premiaţi. Este o situaţie tragică, deoarece foarte mulţi kaiacişti de mare valoare ajung să plece din ţară, să renunţe la sport. Până nu ajungi medaliat la mondiale, rămâi muritor de foame", mai spune antrenorul.
La concursuri, cu autobuzul
La competiţii, ambarcaţiunile, unele vechi şi de peste 20 de ani, sunt cărate direct pe microbuz, deoarece clubul nu este dotat nici măcar cu un peridoc special pentru astfel de transporturi.
„La concursuri, de multe ori folosim bărci împrumutate, când nu avem de ales", a mai adăugat Maftei.
Băieţii model
Andrei Maftei, spune că atât Mihalachi cât şi Gheoca au devenit idoli pentru toţi tinerii care ajung la Cătuşa. „Ei niciodată nu s-au purtat ca nişte vedete. Mereu i-au ajutat pe cei mici şi i-au îndrumat. Încă de când se antrenau cu noi îi dădeam ca exemplu", îşi aminteşte antrenorul.
Internetul l-a adus la Galaţi
Dacă Gheoca a venit la baltă încă de la vârsta de 8 ani, adus de antrenorii Adrian şi Adina Maftei din curtea şcolii, campionul mondial de la 500 şi 1.000 de metri, Victor Mihalachi, a ajuns la Cătuşa via... internet.
„M-am trezit cu el la uşă. A reuşit să mă găsească pe Internet şi de atunci am început colaborarea", îşi aminteşte Maftei.
CSM Dunărea a refuzat medalii mondiale!
Au urmat anii junioratului, iar când a venit vorba de trecut la seniori, soţii Maftei a încercat să le obţină o dublă legitimare, la CSS Galaţi şi la CSM Dunărea.
„Acolo au fost refuzaţi, pentru că nu am putut să le garantez că vor face performanţă, aşa că au fost luaţi de Dinamo. Nu zic că a fost rău pentru ei, dar este păcat pentru Galaţi", precizat antrenorul.
Copiii sunt luaţi din şcoli
Antrenorii se duc să caute pe unde pot puşti dornici de mişcare pe apă. Deşi în general se merge prin şcoli, unde se face o selecţie, se folosesc şi metode neconvenţionale.
„Pe maidane, pe terenurile de sport, pe la ţară, oriunde se pot găsi posibili viitori sportivi. Primul şi cred eu cel mai important criteriu de selecţie este: să vrea!", mai spune Maftei.
Anual, la CSS Galaţi sunt iniţiaţi în tainele kaiacului peste 200 de copii, iar dintre aceştia, aproximativ 60 rămân şi pentru al doilea an.
Performanţă unică
Delegaţia României de kaiac-canoe, prezentă la campionatele Mondiale de la Poznanan a reuşit să cucerească trei medalii de aur, una de argint şi una de bronz.
Bilanţul înregistrat este cel mai bun de la ediţia găzduită de Montreal, din 1986. Mai mult decât atât, canoiştii Alexandru Dumitrescu (22 de ani) şi Victor Mihalachi (21 de ani) au reuşit o dublă istorică. Înaintea lor, doar Vasile Dîba (1977-caiac simplu) şi Aurel Macarencu (1986- canoe simplu) mai reuşiseră să câştige câte două titluri mondiale la o singură ediţie .
De asemenea, gălăţeanul Gabriel Gheoca a obţinut medalia de argint, în cursa de canoe-4 pe distanţa de 500 de metri.
Se încarcă comentariile...
