Portret: Daniela Curcan este o violonistă de mare perspectivă
0
Studiază vioara de zece ani şi îşi doreşte peste ani să cânte într-o filarmonică de renume. În acelaşi timp, este o elevă cu rezultate foarte bune la învăţătură.
Daniela Curcan este o adolescentă cu totul aparte pentru zilele de astăzi, care poate fi caracterizată prin seriozitate şi colegialitate.
Pentru colegii de la Liceul de Muzică şi Arte „Gh. Tattarescu", dar şi printre tinerii din oraş, ea reprezintă un adevărat model de urmat nu numai pentru faptul că ştie să cânte cu măiestrie la vioară, ci pentru că este şi un elev de excepţie, care învaţă foarte bine.
Citiţi şi: Alexandra Pădureţ este as în litere şi biologie
Spune că a ajuns să cânte la vioară aproape întâmplător, încă din primul an de şcoală, în urma unei selecţii.
„A venit la noi în clasă profesorul Nicuşor Popa, care din păcate s-a stins din viaţă, pentru a ne întreba dacă vrem să învăţăm să cântăm la vioară. Am ridicat mâna şi a doua zi dădeam deja testul care să dovedească dacă am ureche muzicală. Surprinzător a fost faptul că profesorul îmi dădea un ton la pian şi eu ştiam ce note sunt. Au trecut zece ani de atunci şi n-am abandonat vioara", ne spune mândră Daniela.
Pentru acest lucru spune că le este datoare părinţilor, care au încurajat-o în luarea deciziilor, deşi nimeni din familia sa nu a avut vreun talent artistic.
99% transpiraţie, 1% talent
La vârsta de 17 ani, Daniela Curcan este poate cel mai promiţător talent al şcolii vrâncene de vioară, fiind distinsă în anul 2005 cu premiul trei la Olimpiada naţională de muzică, anul trecut obţinând premiul întâi la Olimpiada Naţională Corală, unde ea a interpretat mai multe piese la instrument.
De altfel, în fiecare an este invitată să încânte publicul cu sunetele divine ale valoroasei sale viori.
„Nu e un Stradivarius, pentru că aşa ceva costă enorm, dar e o vioară veche care sună extraordinar ", îşi laudă Daniela vioara pe care a cumpărat-o anul trecut cu suma de 4.500 de lei.
Visul său este să ajungă să cânte într-o filarmonică din ţară sau din străinătate iar pentru asta se pregăteşte intens.
„Indiscutabil, obiectivul meu major este să fiu admisă la conservator, fapt pentru care studiez cel puţin trei ore pe zi. Doamna profesoară Ghinea, care mă pregăteşte, mi-a spus că treptat voi ajunge la şapte-opt ore pe zi de studiu", spune încrezătoare Daniela, care este adepta teoriei compozitorului George Enescu, precum că reuşita în muzică înseamnă 99 % transpiraţie şi doar 1% talent.
Momentan, Daniela Curcan participă alături de mai mulţi adolescenţi din liceele focşănene la un proiect care îşi propune atragerea tinerilor către cultură, proiectul fiind intitulat „Atelierul celor şapte arte".
Întrebări şi răspunsuri
Ai un compozitor preferat?
Consider că toţi compozitorii sunt la fel de importanţi. Nu fac nicio discriminare dacă spun totuşi că Mozart mă reprezintă cel mai bine, dar la fel de bine îi apreciez pe Bach şi Vivaldi. În privinţa compozitorilor români, am o mare admiraţie pentru George Enescu şi Ciprian Porumbescu.
Cât de des mergi la concerte?
Din păcate, Focşaniul nu este un oraş cultural şi din această cauză concertele sunt foarte rare. Bineînţeles că nu am ratat nimic când am avut ocazia, dar consider că e prea puţin. Ca să suplinesc acest gol, mai merg din când în când la Bucureşti, la spectacole importante.
Ce-i place
Când nu cânt la vioară şi am timp mai mult la dispoziţie îmi place să dansez, să scriu poezii, să desenez. Am fost înzestrată şi cu acest talent, al desenului. Am câteva lucrări reuşite. De asemenea, îmi place mult să călătoresc şi să văd ţări străine. Deocamdată am reuşit doar să vizitez Belgia.
Ce nu-i place
Dacă urăsc ceva pe lumea aceasta, atunci acel ceva se numeşte mizeria. Totodată, nu-mi plac oamenii care mint. Nu-mi place că tinerii de vârsta mea sunt din ce în ce mai puţin interesaţi de artă, oricare ar fi forma acesteia.
Profil
Născută. 23 februarie 1993, Focşani, judeţul Vrancea
Studii. Liceul de Muzică şi Arte „Gh. Tattarescu" Focşani
Ocupaţia. Elevă, clasa a X-a
Familie. O soră
Se încarcă comentariile...
