Craiova / De ce nu poate fi tratată indiferenţa medicilor: „Ca doctori, nu trebuie să punem suflet când îngrijim pacienţii, ci să gândim”

Bolnavii din Oltenia se plâng că în spitale se lovesc de aroganţa medicilor şi asistentelor care şi-ar face meseria cu prea mult sânge rece.

Oltenii care ajung pe patul de spital spun că de multe ori îi intrigă comportamentul cadrelor medicale, care şi-ar îndeplini atribuţiile ca nişte roboţi şi care de multe ori ar uita ca tratează oameni, nu maşini. Violeta Marin (55 de ani), care aseară se afla la Unitatea de Primire Urgenţe (UPU) a Spitalului Nr 1 din Craiova, ne-a mărturisit că, atunci când pune piciorul într-un spital, se loveşte de aroganţa cadrelor medicale.

"Noi nu suntem tot oameni?"

Femeia, cu probleme cardiace şi complicaţii la ficat, spune că primul lucru care ar trebui schimbat în sistemul de sănătate este atitudinea angajaţilor. „Câteodată nici nu mai ştii cum să le vorbeşti, ca să nu-ţi întoarcă vorba. De obicei stau pe lângă doctorii tineri, că ei sunt mai blânzi şi te ajută. Dacă rog o infirmieră să îmi explice unde este un cabinet sau dacă a văzut-o pe cutare doamnă doctor, îmi îndrugă ceva, dar pe ton ridicat sau nu mă ia în seamă”, ne-a spus craioveanca. Bolnavii cu care am stat de vorbă au înaintat aceleaşi plângeri cu privire la modul în care unele cadre li se adresează. „La Reanimare, de exemplu, se învârt prin sală fără să te vadă. N-ai tu curaj să zici un lucru, că îţi sar în cap. La urma urmei, noi nu suntem tot oameni?”, se întreabă Marin Gheorghe (65 de ani), pensionar.

"Trebuie să fiu supusă sau să suport toanele asistentelor"

Marinaş Simona (foto sus), o mamă care ajunge săptămânal la spital, din cauză că are un copil diagnosticat cu malformaţii la nivelul inimii, spune că este nevoită să ţină capul plecat, ori de câte ori trece pragul unităţilor medicale. „În special dacă ştiu că nu am bani puşi deoparte să dau în dreapta şi-n stânga, am două soluţii: ori trebuie să fiu supusă, să mă milogesc până ce sunt servită, ori să suport toanele asistentelor. Aşa e în România: ai bani, toţi te iubesc, nu ai, lumea te calcă în picioare. Eu sunt un om sărac”, ne-a vorbit femeia.

Umilit de la o pijama

Şi Constantin Măndoiu, de 70 de ani,  (foto sus) recunoaşte că se confruntă adesea cu aceste situaţii. Bolnavul, cu ulcer varicos, povesteşte despre momentul când o infirmieră de la Spitalul Judeţean de Urgenţă l-a umilit. “Pe când eram internat, am simţit că pijamaua pe care o purtam mirosea a acru, a transpiraţie. Abia mai suportam să stau în ea. Altă haină nu aveam. În salon, mirosul se răspândise. Îmi venea să intru în pâmânt de ruşine”, mărturiseşte bătrânul. A chemat infirmiera şi i-a cerut un alt rând de pijamale. A primit haine pentru copii. “Am crezut că glumeşte. Eu am un 1.80 de metri, iar pijamaua era pentru un copil de un metru. I-am spus: «Doamnă, dar ce să fac cu asta? Eu sunt om, nu bebeluş». Mi-a răspuns în silă: «Nu am alta. Forţează-te, că intră». Mi-am făcut cruce. Câteva clipe mai târziu, a venit asistenta să mă certe că nu ascult de femeia de serviciu”, mai spune pensionarul.

Citeşte şi:

Cum se operează într-un spital din România, cu anestezii improvizate. "E catastrofă!"

Operaţii,  fără aţă de cusut în spital. "Să te ferească sfinţii să te îmbolnăveşti azi!"

"Cu blândeţe pot face minuni"

Articolele despre condiţiile din spitalele din România, publicate pe site-ul Adevărul, au stârnit numeroase reacţii cu privire la acest subiect. O cititoare Adevărul, semnată Liliana, a postat un comentariu la articolul: “Medic: «Nu ne mai judecaţi dacă moare un om în spital, că nu îl ucidem noi!»". Tânăra este de părere că “medicii ar trebui sa fie cei mai educaţi, blânzi, drăguţi, să fie calzi şi să aibă ochi pentru pacient, chiar dacă nu pot face mare lucru, dar cu blândete pot face minuni, iar asistentele ce nu îşi fac datoria sa fie îndepărtate. Poate văd cu ochii minţii un sistem medical perfect şi greşesc, dar schimbări bune se pot face, cineva spunea că în România  este un haos organizat, cred ca avea dreptate!”, a scris Liliana pe craiova.adevarul.ro.

Explicaţia medicilor: lipseşte comunicarea

Medicii şi asistenţii recunosc faptul că relaţia dintre cele două părţi ar trebui îmbunătăţită. “Într-adevăr, este nevoie de o mai bună comunicare cu bolnavul. Medicul trebuie să îşi aloce mai mult timp pentru a discuta cu el, a-i explica în detaliu anumite lucruri. Sunt medici care nu respectă acest principiu”, a declarat conf.dr. Horia Pârvănescu (foto sus), şeful Secţiei de Chirurgie Plastică de la SJU. Prof.dr. Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România, are aceeaşi opinie. “Este nevoie de înţelegere şi încredere reciprocă. Intervin de multe ori conflicte din cauze care nu ţin întotdeauna de medic”, a afirmat prof.dr Vasile Astărăstoaie (foto jos), preşedintele CMR România.

Invocă lipsa de timp

Asistentele de la SJU Craiova spun că nu au timp să socializeze cu bolnavii, din cauză că numărul personalului medical e redus în comparaţie cu al pacienţilor. Aurelia Iovici, din cadrul Secţiei de Oncologie de la Spitalul Nr. 1 , face o comparaţie cu sistemul din Italia, care permite angajatului să dezvolte o conversaţie cu pacientul. “În Craiova, sunt ture în care o asistentă îngrijeşte 20 de pacienţi. În Italia sunt 7-8 asistente la 50 de bolnavi. Normal că ai timp să vorbeşti cu ei, să le spui o vorbă bună, când sunt la durere, că şi asta contează foarte mult. Aici te împarţi în 100 de locuri şi nu ai cum să le rezolvi pe toate cu bine”, ne-a explicat asistenta, care a lucrat timp de un an la un spital din Peninsulă şi care intenţionează să se întoarcă la muncă în străinătate.

Emoţiile şi sensibilitatea, contraindicate

Viorel P., medic, spune, la rândul său, că nu se apleacă la durerea bolnavilor, dintr-un singur motiv: “Ca doctori, nu trebuie să punem suflet când îngrijim pacienţii, ci să gândim. În facultate am învăţat acest lucru. Dacă ne-am înduioşa la fiecare caz şi am lucra sub imperiul emoţiilor, există riscul să fii luat de aceste sentimente şi să nu te mai concentrezi la actul medical în sine. Într-adevăr, pacientul e om, însă noi trebuie să îl vedem şi ca pe o «maşină» care necesită o reparaţie. Iar atunci trebuie să judecăm. Când un pacient este în stare gravă şi este adus pe targă, nu ai timp să îl mai compătimeşti, să îi spui cuvinte de alinare. Asta te-ar putea costa, ca medic”, a declarat doctorul.