Craiova: Claudia Chelan, povestea unei suferinţe cu final fericit

În decembrie anul trecut mii de oameni făceau donaţii pentru tânăra diagnosticată cu limfom. Şi astăzi în că se mai vorbeşte despre minunile campaniei umanitare demarată  de prietenii şi colegii studentei Facultăţii de Medicină din Craiova, î urma căreia s-au strâns 150.000 de euro.

Claudia Chelan este exact aşa cum o descriau cei dragi în urmă cu un an, când încercau să determine cât mai mulţi oameni să-i fie aproape tinerei pentru strângerea uriaşei sume de 150.000 de euro, de care era nevoie urgent pentru a putea tratamentul şi transplantul cu celule stem care să îi salveze viaţa.  De două luni a revenit aici, acasă, după o luptă fermă şi demnă cu boala. Tabloul lunilor  petrecute pe patul Clinicii de Hematologie a Spitalului Universitar din Viena l-a creionat de data aceasta ea pentru noi, în redacţia Adevărul. Astfel am avut şansa să primim una din cele mai frumoase lecţii de viaţă de la o tânără care şi-a asumat într-o manieră uimitoare destinul, până la un punct chinuitor.

„Primul lucru care îmi vine în minte atunci când sunt întrebată de ce a însemnat pentru mine tot drumul parcurs de când am primit diagnosticul şi până în prezent este că sunt un om foarte mult iubit de Dumnezeu. Nu ştiu ce am avut eu în plus faţă de alţi oameni care luptă cu cancerul, dar cred că nu îmi va ajunge întreaga viaţă să le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat şi fără de care poate nu aş fi fost astăzi aici să pot vorbi despre tot ce mi s-a întâmplat“, mărturiseşte Claudia.

Totul a pornit de la o tuse şi un junghi. Deveniseră supărătoare, aşa că a decis să facă o radiografie să vadă care este cauza. „De atunci mi-am dat seama că se întâmplă ceva pentru că aşteptasem mult să îmi aducă radiografia. Deşi diagnosticul a fost crunt, am avut norocul de a-l primi repede, aşa cum am avut norocul de a reuşi să îmi fac programare la clinica de la Viena chiar în ziua în care sunasem“, povesteşte ea, amintindu-şi că şocul a fost puternic pentru părinţi.

„A trebuit să le explic ce înseamnă această boală şi că există tratament, că se poate vindeca“, continuă ea. Primii pe care a reuşit să îi uimească cu forţa şi demnitatea ei au fost colegii de facultate, care au aflat că în timp ce ei îi admirau schimbarea coafurii, iar ea continua să rămână o studentă de nota 10, făcea chimioterapie, îi picase părul şi căuta opţiuni pentru a-i veni de hac bolii.

„Ne-a copleşit cu puterea, modestia şi modul demn în care şi-a asumat tot ce i se întâmplă“, spunea Adina Mitrea, una dintre bunele prietene ale Claudiei care au pus în mişcare campania „plină de optimism şi speranţă“ ce a avut ecouri şi dincolo de graniţele României.

Cu cei 150.000 de euro strânşi din donaţii de la oameni cu suflet mare, Claudia a putut porni o altă luptă cu limfomul, „boală parşivă“, catalogat drept neclasificabil, nici Hodgkin, nici Non-Hodgkin, adică foarte rar şi fără tratament specific. Luni în şir, Clau a  trăit coşmarul curelor de chimioterapie agresivă, de radioterapie, rugându-se să revină la viaţa de dinainte.

„Mi-am dat seama cât de vulnerabili suntem, că ne bucurăm prea puţin de cei din jurul nostru, de lucruri material. A fost o lecţie şi pentru mine“, spune Claudia Chelan, încurajându-i pe cei aflaţi în suferinţă să nu cedeze în faţa cancerului.

Claudia Chelan este acum în anul VI la Facultatea de Medicină din Craiova. Foştii ei colegi de grupă, cei care îi spuneau „şefa“ şi o asigurau de tot sprijinul lor pentru a trece peste cea mai grea perioadă a vieţii ei, sunt acum rezidenţi. Le duce dorul, dar se bucură din plin de noii ei colegi şi de şansa de a fi revenit la şcoala pe care a ales-o din convingere şi care îi lipsea foarte mult. Claudia se pregăteşte să devină medic endocrinolog, de fapt acesta este o primă opţiune, dar nu exclude nici ideea de a se îndrepta spre Hematologie.

„Nu ştiu însă dacă aş putea suporta să îmi amintesc în fiecare zi prin ce am trecut“, mărturiseşte ea. Culmea ironiei, Claudia a fost diagnosticată cu limfom la scurt timp după ce susţinuse examenul la Hematologie. Se întâmpla în sesiunea din iarna lui 2009.

Citeşte şi:
Condamnată să moară în România: „Mă bucur că am avut cancer. Am învăţat multe”

Studenta condamnată la moarte de medicii incompetenţi: "Îmi venea să ţip! Am CANCER! Cât să mai aştept !?"

Dana Dobromir: „Am hotărât să lupt cu cancerul pentru părinţii mei. Ştiu că sunt totul pentru ei”