A deschis atelier de cruci cu bani împrumutaţi şi a ajuns patron de elită în Oltenia. Secretul succesului unui om de afaceri din Câmpeni
0
S-a născut într-o familie "de rând" de la ţară, a muncit cot la cot cu cioplitorii în marmură şi a ajuns patron de succes în Oltenia. Nea Niculin, cum îi spun apropiaţii, şi-a dezvoltat o adevărată afacere cu cruci. Primul atelier l-a deschis cu bani împrumutaţi de la prieteni.
Pe nea Niculin îl găsim în atelierul de cruci din Pieleşti, cioplind în marmură cu noaptea-n cap. E îmbrăcat într-o salopetă albă de la praful de marmură. "Nea Niculine, hai să luăm şi crucea ailaltă", îi zice un muncitor. Nea Niculin e patron. Niculin pentru cunoscuţi, Nicolae Oprea pe buletin. Are 52 de ani şi încă de la 20 de ani s-a apucat de afaceri cu cruci. S-a născut la Câmpeni, "într-o familie de rând, modestă. Tata s-a dus dintre noi când aveam 18 ani, într-o iarnă. A fost greu...", povesteşte patronul, în timp ce scutură praful de pe haine.
Prima meserie, cioplitor la cruci
Terminase şcoala profesională când a intrat în afaceri. "Înainte fusesem muncitor, cioplitor la cruci, am fost şi la Bucureşti. Eram la patron. Când am plecat de la patron, m-am împrumutat de bani şi-am luat pietrăria asta. Era după Revoluţie, mergea cu crucile, aveam şi câte 40 de comenzi pe agendă. Alte vremuri...", îşi aminteşte patronul. Nu i-a fost frică de pierderi, "am mers la sigur. Ştiam că se caută crucile şi nici nu-mi trecea prin gând că pierd. Am mers drept la ţintă, am avut ochiul format", mărturiseşte olteanul. Din când în când, mai dă cu dalta-n piatră, "să nu treacă timpul fără rost. Eu am ateliere, dar nu sunt patron fudul, la cravată. Pun braţul la treabă cât mă ţin puterile". Debutul în afaceri l-a făcut cu dreptul. Aşa a prins curaj şi a mai cumpărat un atelier de marmură, în Balş-judeţul Olt. Ca să fie mai aproape de locul de muncă, s-a mutat la oraş.
Comenzi pe bandă rulantă
Afacerile cu marmura mergeau strună. "Erau, erau comenzi din plin. Acum e mai subţirel", zice nea Niculin, pe când dă cu mâna la frunte să-şi şteargă năduşeala. E obosit. "Trebuie să te sacrifici, dacă vrei să reuşeşti. Şi să ai ambiţie. Fără ea, n-ai făcut nimic. Bine, eu am avut şi norocul cu soţia mea Floarea, că mi-a fost alături tot timpul ăsta", spune convins patronul care, în ultimii ani, a accesat fonduri europene şi a deschis o firmă prin care îngrijeşte zeci de stupi. "Chiar zilele trecute am fost la pădure la Poiana Mare să hrănesc albinele. Din familie mi se trage pasiunea pentru albine, că şi ai mei aveau stupi. Atunci n-am luat în seamă, dar cu timpul am prins drag de meseria asta", recunoaşte Nicolae Oprea.
"Nu sunt patron fudul, la cravată"
Deşi s-a născut la sat, nea Niculin spune că nicicând nu s-a ruşinat că vine de la ţară: "Şi de-acolo s-au ridicat oameni", zice patronul, după care ne arată o cruce pe care tocmai a şlefuit-o. "Asta e din mâna mea", spune hotărât olteanul, care şi-a deschis primul atelier cu bani împrumutaţi.
Şi la ţară poţi avea succes! Poveşti cu olteni de la sate care au dezvoltat afaceri de viitor
Se încarcă comentariile...
