Ghid de suflet: „Spiritul Sărbătorilor îl dobândim gândindu-ne la ceea ce avem deja“
0
Preotul Marius Moşteanu, urmaşul spiritual al părintelui Arsenie Papacioc, considerat Patriarhul Dobrogei, ne învaţă cum să redobândim spiritul Sărbătorilor, chiar dacă suntem compleşiţi de probleme.
Părintele Arsenie Papacioc l-a învăţat cum să vindece sufletele oamenilor, iar bunătatea şi învăţămintele sale i-au rămas însemnate în suflet. Preotul Marius Moşteanu (46 de ani), de la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Constanţa (de lângă Arhiepiscopie) este, la fel ca învăţătorul său, animat de o energie pozitivă ce-ţi schimbă atitudinea imediat ce l-ai cunoscut. „Fiecare zi din viaţa noastră este o sărbătoare“, spune părintele. Ne-a oferit o lecţie de suflet, de optimism, de pace, de împăcare cu sine.
- Se apropie Sărbătorile, dar din ce în ce mai mulţi oameni spun că nu se mai pot bucura de acest moment, pentru că se simt copleşiţi de probleme. Cum redescoperim spiritul Crăciunului?
Spiritul Sărbătorilor îl dobândim numai dacă avem cu noi starea de pace, pe care o descoperim gândindu-ne la ceea ce avem deja. Trebuie să ştim că diferenţa dintre oamenii fericiţi şi cei nefericiţi este că aceştia din urmă se gândesc la ceea ce le lipseşte. Este o diferenţă majoră între cel care are trei maşini, dar îi mai trebuie una, faţă de cel care are o maşină, dar nu-i mai trebuie niciuna. Şi atunci cine e fericit? Iată că cel care are mai puţin! Fericirea ţine de fiecare în parte. Dacă nu vedem ce avem, nici nu putem fi mulţumiţi cu ceea ce încă ne mai trebuie. Întotdeauna ne va trebui ceva. Dacă vrem să fim fericiţi, trebuie să înţelegem următorul lucru – nu de o casă avem nevoie, ci de un cămin, nu de ceas, ci de timp, nu de pat, ci de somn. Darul cel mai de preţ este starea de pace. Calitatea de a dărui nu ţine de material. Putem da şi o floare, deşi anul trecut unii poate dăruiau şi cheile de la apartament. Contează să dăruim.
- Au devenit Sărbătorile prea comerciale?
Inclusiv vânzoleala din magazine face parte din sărbătoare. Dacă noi nu ştim că atmosfera de Sărbătoare ţine şi de bucătărie, şi de starea de fierbere de dinainte şi dacă nu ştim să apreciem totul ca atare riscăm să ne aşezăm la o masă şi să spunem: „Păi asta a fost?“ Nu trebuie să dăm cu pietre în atmosfera exterioară a Sărbătorii - face parte din noi. Se spune că o călătorie pe care o aşteptăm de mult o trăim 60% înainte, prin plănuire, 35% după, prin amintirea celor ce s-au petrecut, şi numai 5% ne rămân pentru momentul respectiv. Dacă noi nu suntem în stare să luăm evenimentul de când îl propunem şi până când îl povestim riscăm să rămânem doar cu 5%, care nu ne vor satisface. Asta face diferenţa între cei care ştiu şi cei care nu ştiu ce înseamnă Sărbătorile. Înseamnă starea de forfotă, de pregătire, perioada când oamenii încep să fie îngăduitori. Altfel riscăm să fim nişte oameni reci. Atitudinea de Sărbătoare a început, nu trebuie să dăm filele calendarului. Sărbătoarea este în noi!
- În această perioadă cei singuri simt cât de singuri sunt... Cum îi ajutăm pe aceşti oameni?
Sărbătorile de iarnă sunt cu specific de familie şi atunci cei singuri riscă să intre în panică. Caută familia stricto senso, consideră că familia înseamnă numai mamă, tată, copil, fraţi, bunici. Nu! Familia înseamnă şi dragostea cu care te apropii de cineva care îţi poate împărţi un zâmbet. Singurătăţile nu se referă neapărat la oamenii care nu au familie. Cunosc cazuri de singurătate în doi, trei sau în cinci. Dacă există singurătăţi în doi, înseamnă că poate exista şi familie de unul singur!
Familia nu înseamnă apropierea fizică. Sunt foarte mulţi navigatori care sunt departe de familie, dar sunt foarte aproape cu gândul, cu amintirile, planurile. Le sfătuiesc pe soţiile de navigatori care atunci când sunt în familie să ştie că atunci a venit Crăciunul. Este şi acum, dar şi când se vor întâlni cei dragi şi aşa putem şti că singurătatea nu ţine de distanţe, ci de încărcătura cu care noi suntem atenţi să îmbrăcăm aceste Sărbători.
Cei care intră în stări de depresie trebuie să intre în contact cu propriile amintiri. Dacă vor spune că nu au amintiri, pot să-şi facă planuri, să construiască ceea ce este frumos. Nu există om atât de însingurat încât să nu aibă ceva de care să se sprijine.
- Dar cum poate fi ajutat de cei din jur un om care se simte singur?
Dacă am fi în stare să ascultăm, atunci îl vom ajuta. Să le oferim atmosfera în care să se destăinuie. Trebuie să ştie că există cineva care se gândeşte la el. Poate nu este aproape, poate nu are timp suficient să stea lângă el, dar putem să stabilim pentru o anumită perioadă o întâlnire, pentru că de acea întâlnire se leagă de plănuire, iar prin aceasta poate să iasă din starea de depresie.
Dacă nu are amintiri, cu siguranţă că poate să aibă vise. Pe om îl scoate din starea aceea de neputinţă şi îl aruncăm într-o perspectivă, pentru că oamenii aceştia nu au perspectivă. Chiar dacă au trecut, nu au viitor. Dacă noi i-l oferim, cu siguranţă am rezolvat problema.
- În perioada Sărbătorilor se amplifică şi conflictele, iar cele mai şocante sunt cele care au loc în interiorul familiilor...
Aceste sărbători sunt prilej şi pentru bine, şi pentru rău. Conflictele apar dacă noi contabilizăm fiecare răutate şi nu ştim să iertăm. Dacă ştim din vreme să reglăm aceste stări, nu vor mai veni. Dacă s-au acumulat, trebuie făcut un plan pentru a detensiona situaţia, trebuie să comunicăm. Dacă ni se cere arbitrajul într-o stare de conflict, trebuie să rezolvăm problema cu fiecare în parte, nu cu cei doi. Pacea se obţine la fiecare acasă.
- Dar cum să ne detaşăm de tragediile la care suntem spectatori şi care ne pot strica armonia sufletească?
Spectatorismul este o boală a prezentului. Suntem obişnuiţi să fim părtaşi la nişte conflicte ce nu ne aparţin, pe care nu le putem controla, nu le putem îndrepta. Trebuie să avem tot o atitudine personală. Să ne întrebăm: „Nu cumva mă afectează şi pe mine?“ Şi nu în sens egoist, ci realist! Dacă eu voi sta tot timpul în gând cu personaje care se ceartă, normal că mi se va destrăma atmosfera de pace.
Să nu ne facem vină pentru ceea ce se întâmplă în jur, pentru că s-ar putea ca diavolul să ne răpească şi nouă bucuria de a sărbători. Părintele Arsenie Papacioc mi-a fost duhovnic timp de 35 de ani şi mi-a rămas întipărită în minte o atitudine - aceea de a vedea numai bunătatea. Era o mărturie vie a ceea ce înseamnă omul fericit: spunea că trebuie să învăţăm că fiecare zi este o sărbătoare!
Se încarcă comentariile...
