EXCLUSIV Un supravieţuitor de pe Costa Concordia: „Bărbaţii se luptau să ajungă la bărcile de salvare“

O profesoară din Constanţa povesteşte în exclusivitate pentru „Adevărul“ Constanţa teroarea de pe nava de lux Costa Concordia din ziua naufragiului. Supravieţuitoarea spune că echipajul nu a fost pregătit pentru asemenea situaţii.

Vineri, în ziua impactului, femeia se afla în camera sa, de pe puntea 8. „Eram obosită. Fusesem în Roma şi am încercat să vizităm cât mai mult din oraş. A doua zi urma să vizităm Savona şi am zis să fiu odihnită“, povesteşte M. S. Doar ce luaseră cina.
Copilul era la un spectacol de magie, împreună cu tatăl său, pe puntea 3. „La un moment dat am simţit o zguduitură puternică, iar după câteva momente s-a stins lumina. Am ieşit imediat pe hol. Acolo era lumină. Porniseră generatoarele. Un steward care era pe hol m-a asigurat că nu s-a întâmplat nimic“, spune ea. S-a întors în cameră, însă cum aceasta era, în continuare, scufundată în întuneric, a ieşit pe hol.

„Făceam câţiva paşi şi apoi cădeam“

După câteva minute, soţul şi copilul au venit spre cameră şi i-au zis că s-a întâmplat ceva grav. Atunci şi-au luat vestele de salvare şi au încercat să urce pe punte. „S-a instalat panica. A fost înfiorător. Toată lumea fugea care - încotro. Personalul nu era pregătit pentru o asemenea acţiune de salvare. Nu aveau habar de nimic. Nava a început să se încline. Făceam câţiva paşi şi apoi cădeam. În câteva minute, nava cred că s-a înclinat cu 7 grade“, povesteşte femeia.

VEZI AICI FOTOGRAFII CU MOMENTE DRAMATICE SURPRINSE DE UN SUPRAVIEŢUITOR

Pe holuri răsunau mesaje de alarmă, din care simplii turişti nu înţelegeau nimic. „Erau, probabil, coduri folosite doar de cei din conducere. Erau nişte iniţiale“, îşi aminteşte ea. 
Au înţeles că totul este foarte grav când comandantul a cerut părăsirea navei. „Nu puteam fi primiţi în nicio barcă pentru că toate erau suprapopulate. Alergam pe punte cu disperare să găsim o barcă pentru a ne salva. Nava se aplecase pe partea opusă şi cu greu înaintam. Am căzut de două ori. Plângeam şi alergam ca să ne salvăm“, retrăieşte ea clipele de groază din acea noapte.

Clipe de groază

Bărcile de salvare se lansau greu la apă: cele de pe partea unde se înclina nava nu mai erau accesibile, iar cele de pe partea cealaltă nu se desprindeau de vas. Nimeni nu stabilea cine urcă prima dată în bărci. Bărbaţii se luptau să ajungă la bărcile de salvare. Care cum apuca. Şi oricum nu mi-aş fi lăsat copilul singur“, povesteşte supravieţuitoarea de pe Costa Concordia.

MEMBRU ÎN ECHIPAJUL DE PE COSTA CONCORDIA: „NOI NE-AM FĂCUT DATORIA. CEI CARE AU MURIT AU SĂRIT ÎN APĂ“

Într-un final, şi-au găsit şi ei loc într-o barcă alături de alte vreo 60 de suflete. Din păcate, nu aici avea să se termine totul.
Lansarea bărcilor la apă le-a adus din nou teamă că vieţile lor se vor sfârşi la mică distanţă de ţărm. „Când au dat drumul la barcă, am crezut că s-a rupt din chingi. Am ajuns unii peste alţii. Era noapte, întuneric. Barca era suprapopulată“, retrăieşte ea clipele de groază.
Într-un final au ajuns cu bine la ţărm şi au fost cazaţi pe insula Giglio. Clipele acelea de groază nu se vor uita însă uşor. „Parcă nici acum nu-mi vine să cred că în anul 2012 se poate scufunda un astfel de vas“, spune ea.