Stiri din Cluj-Napoca

Voturile cititorilor, ale juriului de specialitate şi ale redacţiei „Adevărul" le-au clasat pe profesoarele Corina Sitaru de la Liceul „Nicolae Bălcescu" şi Corina Toma de la Liceul de informatică „Tiberiu Popoviciu" pe locul patru în campania „Profesorii cu care Clujul se mândreşte.

Cadrele didactice Corina Sitaru de la Liceul „Nicolae Bălcescu" şi Corina Toma de la Liceul de informatică „Tiberiu Popoviciu" se află pe locul IV în campania „Profesorii cu care Clujul se mândreşte". Au absolvit facultatea în acelaşi an, 1979, şi predau cu aceeaşi plăcere ca în prima zi.

„Sitaru e un brand în Cluj"

„Mereu am avut ambiţia să demonstrez că profesoara de matematică nu are capul pătrat şi mintea rigidă", spune Corina Sitaru (55 de ani), dăscăliţă de matematică la Liceul „Nicolae Bălcescu". Crede că ecusonul pe care l-a primit ieri de la elevi, în Săptămâna Albastră a Comunicării, şi pe care scrie „What I am makes a difference!" este dovada că a reuşit să spulbere acea idee preconcepută legată de profesorul de matematică.

Spune că în cele peste trei decenii de experienţă didactică nu a predat niciodată aceeaşi lecţie la fel. Asta pentru că îi place la nebunie ceea face, pentru că a avut şi are performanţe cu elevii săi, pentru că este în permanentă concurenţă cu soţul ei, şi el dascăl de matematică, dar şi pentru că îşi duce elevii în excursii ca să îi înveţe anumite lecţii de matematică.

Citeşte şi Milioane de copii învaţă din manualele sale

Crede că are matematica în sânge şi că a ajuns atât de departe, datorită profesorilor foarte buni din liceu şi facultate şi a concurenţei. „Concurenţa face diferenţa. Cred că sunt un om norocos şi pentru că soţul meu este, ca mine, dascăl de matematică. Uneori ne certăm la cuţite legat de anumite idei şi probleme de matematică, dar mereu, la final, găsim soluţia. La şcoală facem întreceri. Elevii din clasele lui contra elevilor din clasele mele. În urmă cu trei ani, ne-am împlinit visul şi împreună am înfiinţat o şcoală privată de matematică adresată copiilor din clasele III-VI fiindcă aceşti elevi sunt la vârstele la care se cristalizează gândirea matematică. Fără falsă modestie, Sitaru e un brand în Cluj", explică Corina Sitaru.

Mărturiseşte că din clasa a V-a a ştia că se va face profesoară, mai ales că în familia sa, ea reprezintă a patra generaţie de dascăli de matematică. Este bucuroasă că a ajuns să predea matematică la şcoala la care a învăţat. A predat matematică în SUA şi a învăţat, cu fiecare generaţie, că trebuie să-şi actualizeze permanent metodele de predare. „Ca să-i învăţ teoria lui Thales din Milet, i-am dus în Milet. Ca să înveţe numerele şi cum să facă calcule cu numere foarte mari, i-am dus la Muzeul de Ştiinţe din Viena", mai afirmă profesoara.

Corina Sitaru spune că la oră trebuie să fii şi actor şi magician pentru că elevul nu e cu nimic vinovat de problemele de acasă ale dascălului. Îşi îndrăgeşte elevii, despre care spune că au ajutat-o să găsească metode potrivite de predare, deşi ştie că aceştia se uită urât când le dă teme interminabile. Regretul ei: că nu are mai mulţi elevi pe care să-i înveţe lecţia matematicii.

„Elevul ideal e cel care mi-o ia înainte"

„Vreau să înveţe fizica nu pentru fizică, ci ca să gândescă logic. Fizica sau informatica nu e un scop în sine, e un instrument", afirmă Corina Toma, profesoară de fizică la Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu" din Cluj-Napoca. Pune un mare accent pe experimente deoarece fără ele nu se poate preda fizica şi fiindcă şi pe ea, în gimnaziu, tot experimentele au atras-o înspre această disciplină. Are publicate cărţi de specialitate în colaborare cu alţii - manualul de clasa a IX-a de fizică l-a scris împreună cu o colegă. Fiind la un liceu de informatică, dăscăliţa foloseşte materii precum muzica şi informatica pentru a preda diverse lecţii şi pentru a le face mai atractive. „Îmi place când elevii mei vin entuziaşti de acasă şi îmi povestesc ce experimente au făcut. Cineva m-a întrebat odată cum e elevul ideal şi i-am răspuns că elevul ideal e cel care mi-o ia înainte. Aceasta înseamnă că eu, ca dascăl, mi-am făcut datoria", consideră Corina Toma.

A intrat în sistemul de învăţământ în 1991 şi crede că experienţa sa de dinainte, cea de fizician şi proiectant în Combinatul Siderurgic din Galaţi, Combinatul de Utilaj Greu Cluj-Napoca şi la Întreprinderea de Electronică Industrială şi Automatizări, a ajutat-o mult la clasă şi a făcut-o să vadă lucrurile mult mai practic. Intenţiona să studieze matematica, însă în clasa a VIII-a a învăţat fizică cu Helga Clamba, cadru didactic ce i-a îndrumat paşii şi mai târziu.

De opt ani participă cu elevii săi la Festivalul Ştiinţei din Cluj, din luna mai, unde şcolarii le explică trecătorilor diferite procese fizice. În plus, şi-a făcut cont pe facebook şi vorbeşte cu ei, dar le şi dă probleme de rezolvat. E mândră de rezultatele şcolarilor ei, atât ale celor ce fac softuri şi iau premii la olimpiade de profil, dar şi a celor ce vin cu drag la ora ei de fizică.

Peste două săptămâni va pleca la Berlin cu softuri făcute de elevi de-ai ei datorită unui proiect numit „ICT Project.Teaching Science in Europe". Acolo se va întâlni cu alţi 24 de profesori din Europa care vor scrie o carte cu metode de învăţare a fizicii. „Îi învăţ pe elevi să recunoască când nu ştiu ceva. Şi eu recunosc şi zic: nu ştiu asta, vă rog ajutaţi-mă! Şi să nu-şi dea cu părerea despre ce nu ştiu. Când nu ştii, taci", adaugă Corina Toma.  Nu-i place că, în ţară, profesorii sunt priviţi drept paria societăţii şi că unii români nu ştiu să se bucure de bucuria altora.