Viaţă de câine: povestea cutremurătoare a maidanezilor din padocurile-lagăr ale Capitalei

Reporterii „Adevărul" au vizitat ieri adăpostul de câini de pe Şoseaua Odăi, ce aparţine Sectorului 1 pentru a vedea cum se adoptă un animal „cazat" temporar în padoc.

Cu intenţia de a adopta un căţel, am vizitat ieri Adăpostul Odăi, care aparţine Primăriei Sectorului 1, situat pe Şoseaua Odăi, nr. 3-5, după centura oraşului. Aşa am aflat că adopţia unui căţel de aici nu este gratuită. Nu costă bani, dar cine îl infiază trebuie să plătească preţul de a fi, pentru câteva minute, martor la suferinţa necuvântătoarelor.

Urlete de disperare
O angajată a adăpostului, agent de poliţie, ne-a însoţit pe tot parcursul incursiunii în lagărul câinilor maidanezi, entuziasmată de faptul că cineva vrea să adopte unul, în condiţiile în care acest lucru nu se întâmplă prea des. Cu cât ne apropiam de padoc, cu atât întâmpinarea devenea mai copleşitoare, până şi pentru îndrumătoarea noastră, din cauza unui urlet de disperare ce venea dinspre zona cuştilor.

3,2 milioane de €, nota de plată pentru eutanasierea maidanezilor din Iaşi FOTO

Primul popas: la dispensar
Am ajuns, mai întâi, la dispensarul sanitar-veterinar al adăpostului, unde l-am cunoscut pe Ulise, un căţeluş grăsan, cu părul creţ şi voios, care n-avea habar de agonia fraţilor lui patrupezi, din spatele gardurilor înalte de beton. Medicii de la cabinet erau şi ei încântaţi de posibilitatea ca un câine să fie salvat. Ne-au arătat câţiva pui care tocmai fuseseră aduşi la padoc. Micii maidanezi erau bucuroşi din cale-afară, încât deveniseră de nestăpânit: alergau, săreau, lătrau, dădeau necontenit din cozi, cu speranţa că-i vom lua acasă.



Dincolo de zid
Apoi, povestea a căpătat alte nuanţe când am păşit dincolo de zidurile de beton. Din cele peste o sută de cuşti, majoritatea adăpostind mai mulţi câini, răsunau zgomote năucitoare. Unii plângeau de disperare, alţii lătrau, certându-ne parcă pentru chinul lor. Aproape toţi se comportau ca şi cum ar fi ştiut exact ce se întâmplă: când vine un om în vizită, cel mai norocos dintre ei va fi salvat. Maidanezii se urcau cu lăbuţele pe gard şi zbierau după noi să ne oprim la ei. Eram singura lor şansă să scape din cuştile înghesuite, unde se formase o podea de urină şi materii fecale, de unde câinii erau nevoiţi să îşi culeagă mâncarea, şi aşa puţină.

„Întoarcerea în Epoca de Piatră"
Adăposturile din Bucureşti găzduiesc aproximativ 4.000 de câini comunitari, potrivit reprezentanţilor Asociaţiei FNPA. Organizaţiile care luptă pentru drepturile animelelor propun alte modalităţi de diminuare a comunităţii canine şi nu sunt de acord cu eutanasierea necuvântătoarelor: ,,Parlamentul a votat la 23 noiembrie 2011 întoarcerea României în Epoca de Piatră, prin legiferarea uciderii în masă a câinilor fără stăpân - cea mai ineficientă metodă aplicată vreodată în lume", au susţinut reprezentanţii organizaţiilor.
Padocurile din Capitală întruchipează o intenţie bună a ONG-urilor de profil, însă, fără ajutorul autorităţilor şi al iubitorilor de necuvântătoare, refugiile se transformă în lagăre ale deznădejdii.

Citeşte şi: LEGEA MAIDANEZILOR Dacă e eutanasiere în Bucureşti, atunci să fie şi în judeţele limitrofe!

LEGEA MAIDANEZILOR Sorin Oprescu vrea adăpost pentru câini în fiecare sector din Bucureşti



Bucureştean printre maidanezi

Pe străzile Capitalei trăiesc în prezent aproximativ 40.000 de câini fără stăpân, potrivit estimărilor asociaţiei pentru protecţia animalelor Vier Pfoten. Dintre aceştia, aproximativ 20% sunt deja sterilizaţi.

Cei care trăiesc în preajma lor, cu teamă sau cu inima îndoită de milă, sunt bucureştenii. Zeci de oameni ajung zilnic la spital muşcaţi de maidanezi. Deşi opiniile locuitorilor sunt împărţite, cei mai mulţi resping ideea eutanasierii în masă, dar susţin că animalele trebuie să fie adunate în adăposturi speciale. Potrivit noii legi adoptate săptămâna acesta, fiecare câine nou ajuns într-un adăpost va „locui" aici cel mult 30 de zile, după care, dacă nu este adoptat sau revendicat, animalul va fi eutanasiat.

Pro şi contra
„De omorât nu se pune problema, cine le dă dreptul să ia o viaţă. O soluţie ar fi ca Poliţia Animalelor să se implice mai mult", a spus Mihai Dragomir, un bucureştean în vârstă de 56 de ani.
Alţii sunt mai radicali. „Să-i ducă pe toţi. A sărit la mine, am băgat mătura-n ei", susţine revoltat Răzvan Drăgoi, angajat al unei firme de salubrizare din Capitală.

De cealaltă parte a baricadei se află cei care hrănesc şi îngrijesc animalele aciuate pe lângă blocuri. Adina Marinescu, o bătrână în vârstă de 73 de ani, afirmă, în timp ce hrănea o haită de câini din zona Pipera, că Bucureştiul este încă un oraş plin de maidanezi din cauza lipsei de interes a autoritaţilor pentru această problemă. „N-au vrut să rezolve problema ca să aibă motiv de buget pentru hingheri. Un milion de euro!".

Drama căţeilor îi înmoaie pe bucureşteni
Cei mai mulţi susţin ca n-au avut niciodată probleme cu maidanezii din cartierele în care locuiesc. „La bloc am foarte mulţi, dar niciodată nu m-au muşcat, de obicei mă joc cu ei", a spus Mihaela Matei, în vârstă de 23 ani.

Cei mai mulţi oameni se arată profund impresionaţi de căţeii de pe străzi „Primăriile să găsească o soluţie, dacă sunt în viaţă, e o crimă să-i omoare", a spus Vasile Marin, un bucureştean în vârstă de 50 de ani.

Mai citeşte:

DEZBATERE. Primăriile pot decide ce fac cu maidanezii, îi eutanasiază sau îi sterilizează. Tu ce alegi?

LEGEA MAIDANEΖΙLOR. Deputatul Vasile Gherasim: Măsura eutanasierii câinilor fără stăpân nu va putea fi luată fără consultarea populaţiei

Zi de vot pentru legea maidanezilor. Parlamentarii nu se pun de acord dacă să voteze pentru eutanasiere sau nu

LEGEA MAIDANEZILOR Dacă e eutanasiere în Bucureşti, atunci să fie şi în judeţele limitrofe!