Optzeciştii, ţâţele şi Beatles

Ultima întâlnire a Clubului Dilema veche a avut loc aseară, la sala „George Constantin” a Teatrului Nottara. Poeţii Mircea Cărtărescu şi Florin Iaru, criticul literar Marius Chivu şi Mircea Vasilescu, redactorul-şef „Dilema veche”, au vorbit despre cartea „Aer cu diamante”, ca alternativă la cultura din anii ’80.

Victor Rebengiuc a făcut spectacol la Clubul „Dilema veche”

Reeditarea de către Humanitas a cărţii-cult de poezie, semnată de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru şi Ion Stratan, este un veritabil eveniment literar, mai ales că volumul reproduce grafica ediţiei originale a lui Tudor Jebeleanu. Pornind de la această republicare, invitaţii şi-au amintit atitudinile nonconformiste, descoperirile, muzica, cenzura şi poezia anilor ’80.

„Pentru noi, debuturile individuale erau mai puţin importante. Ideea de a apărea într-un volum colectiv era normală. Voiam să spargem toţi tiparele. Eram recunoscuţi ca un comando, ca un pluton. Eram marca unei mari prietenii, solidari, şi aşa am rămas”, a răspuns Mircea Cărtărescu la întrebarea de ce au ales formula unei cărţi colective.

„Ne vindeam versuri unul altuia pentru o cafea. De exemplu, Traian a luat de la mine «convorbiri cu o nouă planetă». I-a plăcut. Ne săturasem de «stele», «câmp cosit», «civilizaţie», era plin de «eternitate»”, a povestit Florin Iaru câteva dintre „nebuniile” pe care le-au încercat optzeciştii în literatura pe care o practicau.

Publicarea, în 1981, la Editura Litera a acestui volum a fost prilej de a ocoli cenzura. „Tot ce publicam în acea perioadă a fost ciumpăvit. De exemplu, aveam un vers «sânii mov cu sexul gri» şi l-au transformat în «sânii mov cu pixul gri». Editura Litera era în regim propriu, era pentru «salonul refuzaţilor», pentru veleitari. Îţi plăteai cartea, şi apoi o împărţeai pe la cunoscuţi”, a mărturisit Iaru. „Eram siguri de valoarea noastră. Eram beton. Glumeam între noi: «Băi, sunt cel puţin trei Premii Nobel aici sau cel puţin trei miniştri ai Culturii». Dar nu trebuia să ajungem miniştri ca să ne simţim bine”, a completat Cărtărescu.

Despre Beatles

Discuţia a continuat cu amintiri despre muzica englezilor. „Pe vremea aceea umblam cu Nino Stratan. Eram pe plajă, la Năvodari, şi deodată aud o muzică, «Michelle, ma belle». A doua zi «Yellow submarine». Şi l-am întrebat pe Nino cine sunt. «Sunt Beatles. Dacă nu-i ştii pe ăştia eşti un om mort», a fost replica lui. Timp de patru-cinci ani am ascultat numai Beatles şi ştiu şi acum versurile celor 400 de melodii”, a spus Mircea Cărtărescu.

Cei patru se strigau şi după numele celor patru Beatles. „Mircea era Lennon, uneori”, a dezvăluit Iaru. „George Harrison era preferatul lui Nino Stratan şi chiar dacă eu semănam cu el, Nino nu mi-l lăsa mie niciodată”, a replicat Cărtărescu. „Asta pentru că nimeni nu vroia să fie Ringo”, a adăugat Iaru, în râsetele sălii.

Eugen Barbu şi terfelirea optzeciştilor

„Generaţia noastră încerca să scrie versuri care să nu fie moarte din start. În 1984 am fost interzis. Eram condamnat la moarte”, a explicat Florin Iaru. A urmat terfelirea în „Săptămâna”. „Timp de 20 de seriale, Eugen Barbu s-a ocupat de fiecare dintre noi. În opinia lui eram antiromâni, duşmănoşi, descreieraţi, fără valoare”, a continuat poetul.

De cealaltă parte, Mircea Cărtărescu a avut piedici şi din partea tipografilor, care nu au vrut să-i culeagă volumul „Poeme de amor”. „În final a apărut la Bacău, după ce a fost respinsă şi de tipografii de la Oradea, dar tot mi-au dispărut zece perechi de ţâţe”, şi-a amintit Cărtărescu.

Întrebat ce părere are de faptul că Traian Băsescu este fanul său, Mircea Cărtărescu a spus: „Traian Băsescu e un cetăţean. Are dreptul să citească ce-i place. Faptul că i s-a pus pata pe una dintre cărţile mele nu înseamnă nimic pentru mine. Nu cred că «Levantul» e o carte pe care să o citească. Nu-i cere nimeni să fie cultivat. Eu nu scriu ca să fiu citit de cutare, iar de pe urma iubirii prezidenţiale nu am avut de câştigat”.

Cititorii „Dilema veche” se vor reîntâlni în 2011, în a doua miercuri din luna ianuarie, când revista îşi va sărbători majoratul.