Amintiri despre Ceauşescu la Palatul Cotroceni

Blănurile urşilor împuşcaţi de dictator pot fi văzute alături de trofeele de vânătoare ale Regelui Ferdinad.Salonul de Vânătoare al Regelui Ferdinand adăposteşte la Muzeul Naţional Cotroceni, pe lângă capetele de cerbi şi căpriori vânaţi de rege, şi câteva exemplare din uriaşii carpatini aduşi în bătaia puştii lui Ceauşescu.

Blănurile cu cap cu tot ale urşilor împuşcaţi sunt întinse pe podeaua salonului, eclipsând prin dimensiuni şi frumuseţe capetele de căpriori expuse pe pereţi, ca mostre ale măiestriei de vânător a Regelui Ferdinand.
 

Trofeele lui Ceauşescu de sute de mii de euro zac înghesuite în depozit la Focşani

Băile reginei Angliei

Tot amintire de la Ceauşescu au rămas şi băile apartamentelor regale, toate închise vizitatorilor, pe motiv că nu sunt din epoca regalităţii. „După ce cuplul Ceauşescu a uimit lumea, plimbându-se în timpul vizitei la Londra cu Regina Elisabeta în caleaşcă, era mai mult ca sigur că suverana britanică urma să întoarcă vizita şi să vină la Bucureşti.

Pentru a-i oferi cea mai aleasă ospitalitate, Ceauşescu intenţiona s-o găzduiască la Palatul Cotroceni, în apartamentele regale. În acest scop, el a dat ordin ca băile să fie modernizate şi asigurate cu cel mai înalt confort. Dar, când s-a aflat că regina Angliei scosese pozele cu familia Ceauşescu din albumul regal, lucrările au fost oprite. „De atunci, băile regale nu mai pot fi arătate publicului“, a explicat ghidul muzeului Cotroceni.

Biserica, renăscută după 16 ani de la demolare

O altă amintire de neşters este demolarea bisericii din curtea palatului, care a avut loc în lunile iunie-iulie 1984, pe motiv de  „incompatibilitate“ cu restul ansamblului arhitectonic. Monument reprezentativ pentru arhitectura românească medievală, biserica, ctitorită la anul 1682 de voievodul Şerban Cantacuzino, fusese construită după modelul celei de la Curtea de Argeş şi pictată de faimosul Pârvu Mutu.

După ultima refacere, cea de după cutremurul din anul 1940, această biserică, care păstra mormintele lui Şerban Cantacuzino şi ale rudelor sale, devenise Capelă a Curţii Regale. În timpul regimului comunist a fost închisă şi nu a mai funcţionat ca biserică, iar după cutremurul din 1977 a fost şi mai mult abandonată, ceea ce a atras şi hotărârea de a fi demolată. 

Reconstrucţia bisericii a început în anii 2003-2004 şi a fost reluată în anii 2008-2009. Din luna octombrie, 2009, Biserica Cotroceni, cu hramurile neschimbate, „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Sfinţii Mucenici Serghie şi Vach“, ale căror moaşte le adăposteşte, funcţionează din nou pentru public, în zilele de duminică şi la marile sărbători creştine. „Din păcate, frumuseţea de altă dată o mărturisesc doar câteva fragmente din vechea frescă şi coloanele din interior.

Catapeteasma originală poate fi văzută doar la Muzeul Naţional de Artă a României, unde este păstrată, deşi, în instanţă s-a hotărât să fie redată Bisericii“, a spus arhimandritul Irineu Dogaru, preotul de la Cotroceni.

Ceauşescu iubea vânătoarea

Nicolae Ceauşescu era cunoscut ca un împătimit al vânătorii. La una dintre primele lui experienţe, din cauză că nu a reuşit să aibă un vânat prea îmbelşugat, Ceauşescu a ordonat să fie adunaţi oameni dintr-un sat din apropiere care să ajute la vânătoare. Împreună cu soţia sa, fostul dictator se retrăgea într-o cabană luxoasă din Transilvania şi mergea la vânătoare de urşi.

Cei care îl însoţeau legau animalele de un copac şi le sedau pentru ca dictatorul să nu greşească ţinta. Deseori, Ceauşescu purta discuţii importante cu lideri comunişti, printre care şi Hruşciov, la vânătoare.