Exclusiv: Cartierele cu săraci de la periferia Brăilei cresc de la o zi la alta, ca în suburbiile Parisului!

În cartierele săracilor, lipsa ajutoarelor sociale, diminuate drastic în vreme de criză, naşte situaţii dramatice.De multe ori, o familie întreagă formată chiar şi din zece persoane locuieşte într-o singură cameră unde se face şi focul. La un loc, bătrâni şi copii stau lângă singura sobă din casă.

În zona mărginaşă a cartierului Lacu Dulce locuiesc cei mai sărmani oameni din Brăila. Pe străzile Prahovei sau în prelungirea străzii Cărămidari, bojdeucile ţiganilor se îngrămădesc una în alta.

Bărbaţii lucrează cei mai mulţi la Salubritate sau la Regia de Apă-Canal.
Până anul acesta, cei mai mulţi beneficiau de concediile maternale, conform legii, câte doi ani. Luau concedii pe bandă pentru că aşa beneficiau şi de bani şi de timp liber, fapt ce le permitea să muncească în continuare cu ziua pe unde puteau.

Părinţi care nu-şi merită copiii: O mamă şi-a ucis băieţelul în bătaie, împreună cu iubitul, iar o alta şi-a scăpat din ochi fetiţa surdo-mută, care a murit!

Fănica Başno are 34 de ani şi cinci copii. Cel mai mare are 17 ani, ceilalţi sunt la şcoală, iar mezinul are doar şase luni.
„Ne descurgăm foarte greu. Soţul ia 650 de lei pe lună. Cu alocaţiile la copii ajungem mai adaugăm vreo 200 de lei. Atât. Am avut copii bolnavi au fost internaţi. O grămadă de bani au costat medicamentele", s-a plâns femeia.

Băiatul cel mare Toni are 17 ani şi de la 13 ani face cărăuşie. Acum, iarna, pe ger, nici aşa ceva nu merge.
„Poliţia cum ne vede cu căruţele, cum ne rade. Aşa că nu mai merge treaba decât pe aici, prin cartier, şi pe bani puţini. Dacă ne confiscă căruţa, o să ajungem cu toţii să stăm cu mâinile întinse la pomană", ne-a spus tânărul.

„Cotroceniul", în beznă

Aproape de capătul străzii Cărmidari într-o „vilă" cu o cameră şi un antreu locuieşte familia Şerban. De altfel, Nelu, capul familiei, un ţigan blond de 32 de ani care munceşte cât e ziua de lungă, şi-a botezat umila casă „Palatul Cotroceni".

Cei cinci copii ai familiei, patru la şcoală şi unul la grădiniţă, imediat ce vin acasă mănâncă repede şi se apucă toţi, îngrămădiţi la aceeaşi masă, de lecţii. Fac lecţiile pe lumină naturală pentru că nu au curent electric, pentru că aşa i-a învăţat mama lor, Lăcrămioara.

„Le mai cumpăr din alocaţie câte o pereche de încălţări, de la 38 de mii că nu avem bani. Ajutoare nu am mai văzut de mult. Este foarte greu ca dintr-o leafă la Salubritate şi cinci alocaţii să ţii cinci copii în şcoală", ne-a spus Lăcrămioara Şerban.

Locuitorii sărmani din zonă spun că dacă nu se vor lua măsuri şi pentru ei, copiii care cu greu au fost ţinuţi până acum în şcoli vor lua drumul străzii şi se vor întoarce iarăşi la vechile obiceiuri, ca în urmă cu 15-20 de ani.