Cântecul de lebădă al fostului colos al industriei arădene

Vechii angajaţi IMAR se pregătesc de cel mai negru Paşte din ultimii ani. Fără bani, în aşteptarea drepturilor salariale, foştii salariaţi ai IMAR-ului rememorează zilele de glorie ale fabricii.

CITEŞTE ŞI:

Fiscul arădean se opune dizolvării fabricii de mobilă IMAR Arad în instanță

Gyorgy Boloni, de 56 de ani, din Sântana, angajat al fostului colos al industriei arădene, a trecut prin toate schimbările pe care fabrica le-a suferit. „Pentru că am lucrat din pasiune, tot ce a fost nou, şi aici mă refer la maşinile cu care se lucra în fabrică, prin mâna mea a trecut. De 30 de ani fac naveta în fiecare dimineaţă la lucru, iar acum am ajuns să nu-mi mai permit nici măcar biletul de tren. Fac naveta cu naşul acum, mai adun fier pe care-l vând măcar să îmi permit drumul până la lucru, dacă mai mult nu se poate”, a spus Gyorgy Boloni.

Meseriaş bun, acesta a făcut parte din echipa care a lucrat la iconostasul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” de la Podgoria.

Fără şanse de angajare

În săptămâna dinaintea Paştelui, Gyorgy se vede în imposibilitatea de a pune pe masă cele de trebuinţă. „Ce pot oferi eu familiei acum, de Paşte? În urmă cu trei săptămâni am aflat că nu se pot face ore suplimentare. În perioada bună a IMAR-ului aveam parte de diferite sporuri, iar acum ne batem pentru drepturile pentru care am lucrat”, a mărturisit Gyorgy Boloni. În aceeaşi situaţie se află zeci de foşti şi actuali angajaţi ai fabricii de mobilă. Elisabeta Csecs, fostă angajată a IMAR-ului, este revoltată că nu şi-a primit drepturile salariale din aprilie 2009.

„În momentul în care s-a făcut marea privatizare s-a ştiut că se va ajunge aici. Şi-au bătut joc de noi, nu s-a respectat nimic din drepturile noastre. Pentru Mauro Frola, directorul executiv al societăţii, primordial a fost să fie plătită factura pentru mesele pe care acesta le lua zilnic la restaurantele din Arad, nicidecum salariile noastre”, a spus Elisabeta. În lupta după drepturile care li se cuvin, foştii angajaţi îşi găsesc cu greu un nou loc de muncă.

În acelaşi timp, fratele lui Mauro Frola, directorului executiv al IMAR-ului şi-a deschis un magazin de mobilă în noul mall Atrium Center, comercializează mobilier sub sigla IMAR.

„Am fost şocată să văd că mobila pe care noi am făcut-o aici, se vinde în mall cu tot cu siglă de fratele lui Mauro Frola”, a mai spus Elisabeta Csecs.

„Nimeni nu te mai ia la vârsta pe care o avem. În fiecare lună venim de câte două ori la fabrică să vedem ce se întâmplă. Încercăm să tragem cum putem până la pensie”, a spus Gheorghe Varna, un alt fost angajat.

Soarta IMAR-ului, pecetluită de datorii

Foştii angajaţi spun că anii ’90 au însemnat căderea în gol a societăţii. „Înainte de ’90 salariile erau bune, iar sindicatul oferea până şi bilete la concerte pentru a ne culturaliza. Zilnic stăteau la poarta fabricii câte trei, patru TIR-uri pentru a încărca marfa. Totul era pentru export şi chiar dacă îţi doreai măcar un scaun, nu reuşeai să îl cumperi din cauza comenzilor mari”, a mărturisit Ioan Lanţoş (foto), 55 de ani, fost angajat al fabricii.

„Sunt foarte curios ce se întâmpla dacă societatea era în Italia, patronată de un român dar cu angajaţi italieni”, a declarat virgil Culd, liderul sindical al IMAR.

Fabrica de mobilă IMAR, târâtă prin tribunale de către foştii şi actualii angajaţi