Medicul Lucian Paraschivescu este un scriitor apreciat şi pictor amator

Paraschivescu a fost preşedintele Colegiului Medicilor din Teleorman timp de 24 de ani şi şef de secţie pe boli interne şi cardiologie la Spitalul Judeţean. Este membru în grupul de lucru al Societăţii de  Ecocardiografie, al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publiciști şi nu în ultimul rând, al Uniunii Scriitorilor. Este şi unul dintre cetăţenii de onoare ai oraşului .

Citiţi şi: Mihaela Lăzărescu aproape 30 de ani în slujba sănătăţii mintale locale 

Lucian Paraschivescu este medic de la 22 de ani. „De la vârsta asta am intrat în vâltoarea campaniilor antiepidemice ca şef de circumscripţie sanitară. Părăseam circumscripţia, pentru relaxare, o dată pe lună pentru 2-3 zile şi eram disponibil pentru pacienţi zi şi noapte, la locuinţa de la circumscripţie. Puteam fi găsit la orice oră din zi şi din noapte” spune Paraschivescu. Campaniile în care era implicat medicul erau împotriva: malariei, sifilisului, tuberculozei etc.  Acesta conducea singur activitatea sanitară în trei comune şi avea în subordine trei moaşe, trei case de naşteri, trei oficianţi sanitari şi doi asistenţi medicali. 

S-a întors să profeseze în judeţ

  După cinci ani a intrat, prin concurs, medic secundar în specialitatea explorări funcţionale la Spitalul de Urgenţă Floreasca.  După absolvirea stagiului de specializare, a urmat specializarea îm medicină internă la Spitalul Brâncovenesc şi Spitalul Floreasca. În Teleorman a revenit odată cu înfiinţarea Spitalului Judeţean ca medic internist şi coordonator al laboratorului de explorări funcţionale, pe care el l-a înfiinţat. Neavând aparat Doppler acesta inventat o metodă proprie, ecoseptograma, cu ajutorul căreia obţinea informaţii directe similare cu cele date de tehnicile sofisticate. „Profitând de experienţa acumulată in clinicile universitare, am introdus rând pe rând, tehnici de investigaţie moderne cum ar fi: mecanofonografia, endoscopia digestivă, ecografie etc. În afară de EKG şi radiografie nu prea se făcea nimic atunci.” povesteşte medicul. A ieşit la pensie în 2005 şi de atunci continuă să lucreze la cabinetul privat.

Citiţi şi: Irinel Buşcă a adus primul aparat RMN în Teleorman

Scriitor de marcă

  Lucian Paraschivescu a scris în jur de 30 de articole de specialitate. Acesta a publicat versuri în revista „Luceafărul”, eseuri în „Dilema”, „Viaţa Medicală” şi comentarii  în reviste şi cotidiene locale. Medicul a publicat primul volum „Dulce revoltă”  în versuri, în 1990 , iar următorul volum, apărut în 1994, „Maica Genere şi epoca de Aur” a fost de proză scurtă. În total a publicat opt cărţi de beletristică şi una de medicină: „Ecoseptograma”. Ultimele cărţi se numesc „Dumnezeu şi praful de puşcă” şi „Dialogul Anonimilor”, care este un „un fel de autobiografie” spune scriitorul. O altă creaţie a sa, „Cultul sufertaşului”, este o culegere de eseuri care a fost premiată de Societatea Medicilor Scriitori şi Publicișiti, în 2006. „Singura bucurie la vârsta asta este că, privind înapoi m-am convins că nu mi-am trădat aspiraţiile din tinereţe. Iar, toate volumele astea reprezintă o singură carte. Fiecare ce a urmat a adus lucruri pe care am uitat să le spun. ” povesteşte Paraschivescu. Ca hobby, medicul şi scriitorul Lucian Paraschivescu pictează portrete, inspirate de chipurile pacienţilor, şi flori.

Profil
Născut: 10 martie 1938, Săceni, judeţul Teleorman
Studii: Facultatea de Medicină „Carol Davila”
Profesie: medic primar internist şi specialist în explorări cardiovasculare
Familie: căsătorit, are un băiat de 38 de ani care este tot medic

Citeşte şi: Olimpia Creţu-salvează pacienţi în stare critică


Ce îi place
 Îmi plac competenţa şi ordinea. Mai îmi plac muzica simfonică, pictura, excursiile, conversaţia cu prietenii. Îmi place Cehov şi literatura rusă în special: Turgheniev, Dostoievski, etc.

Ce nu îmi place
Nu îmi plac impostura, demagogia, ipocriza şi obrăznicia. Nu îmi place conopida , eram terorizat la cantină cu mâncărurile de conopidă.

De ce v-aţi întors de la Bucureşti înapoi în judeţ?
  Aveam familia, soţia aici, aveam toate cunoştiinţele. Apoi, aici am avut libertate profesională deplină în cercetare.
Cum aţi avut timp să profesaţi, să scrieţi şi să şi pictaţi?
Părerea mea este că toţi oamenii au mai mult timp decât le trebuie. Cei care se vaită că nu au timp, de fapt, nu au proiecte sau nu ştiu să le realizeze