Mihaela Lăzărescu aproape 30 de ani în slujba sănătăţii mintale locale

A fost medic de întreprindere la Rulmentul timp de 2 ani şi jumătate. În 1980 a dat secundariatul, iar după trei ani a venit la Spitalul din Poroschia.

Începuturile la Poroschia au fost grele, mai ales că Mihaela Lăzărescu venea de la Bucureşti la Alexandria. „Primii ani au fost o tragedie. Depinde foarte mult şi de firea omului, că până la urmă te obişnuieşti. Făceam naveta la Bucureşti în fiecare weekend. Astfel am intrat într-o rutină” povesteşte  Lăzărescu.

Prima gardă, cu bucluc

  La prima gardă de la Spitalul Poroschia s-a luat curentul. „Camera de gardă era la subsol şi să stai într-un spital cu bolnavi psihic, fară curent... Unii fac şi depresii sau renunţă după întâmplări din astea. Acum avem generator” îşi aduce aminte ea.

Muncă de o viaţă, la Spitalul din Poroschia
 
  Medicul Mihaela Lăzărescu lucrează  în Spitalul de Psihiatrie din Poroschia de aproape 27 de ani. Când a ajuns la spital erau cinci medici, iar din cei de  care mai sunt şi acum mai erau doctorii Tutunaru şi Dobre. „Puteam să mă duc să dau examen, după revoluţie, la Bucureşti că atunci se duceau cine vrei şi cine nu vrei, se rugau de tine să te duci. Nu  am plecat pentru că soţul meu era foarte legat de întreprindere, de Rulmentul ”  spune medicul.
  După 90’ a fost directoare la Spitalul Poroschia în două rânduri, ultima oară până în 2004.  „Odată cu venirea managerului, s-a mai reorganizat spitalul. Managerul a avut mai mult curaj, pentru că bani pentru investiţii oricum nu au fost niciodata. Eu am făcut, când am fost directoare, adrese la minister, dar dacă nu am fost implicată politic nu am avut atât succes. Nici nu mi-a plăcut politica, să fiu cinstită, că sunt şi doctori care fac politică dar nu a fost pentru mine ” explica Mihaela Lăzărescu. 
 „Pe vremea când am fost eu directoare, trebuia să fii cadru medical pentru a ocupa funcţia asta. În 2007 au pus manageri specializaţi în management sanitar. Părerea mea este că tot un cu doctor este mai bine. Nu văd care este beneficiul. Înainte aveam un fond din care se calcula raţia la bolnav, aveam un dietetician cu care calculam aportul zilnic necesar de calorii. Acum nu mai avem”, se plânge Lăzărescu

  Medicul Mihaela Lăzărescu spune că după ce a avut de a face cu atâţi bolnavi psihic, s-a încărcat, într-un fel, negativ cu toate suferinţele lor. „Te marchează, mai ales, când vezi  oameni tineri care au o boală incurabilă, sau copii premianţi care au schizofrenie, că de obicei ăştia fac boala. Poate şi din cauza asta nu mă manifest zgomotos când mă uit la o comedie, aşa mi-e felul spre deosebire de alţii care se manifestă” explică Mihaela Lăzărescu.

Ce îi place

  Îmi plac oamenii care îşi ţin cuvântul, oamenii care au coloană vertebrală, profesioniştii, în general. Îmi place să mă ocup de pacienţi, şi la cabinet şi peste tot. Pacientul nu mă deranjează niciodată, oricât de obosită aş fi. Îmi place şi să călătoresc.

Ce nu îi place

  Nu îmi place ce s-a întâmplat de la revoluţie încoace. Nu îmi place direcţia în care merge sistemul medical, nu este ceea ce am sperat. Şi, chiar dacă alcoolismul este  considerat boală şi nu viciu, eu tot nu pot să mă împac cu alcoolicii.

Întrebări şi răspunsuri

A existat vreo perioadă în ultimii 20 de ani în care sistemul medical părea că merge  într-o direcţie mai bună?

 „ Da, a existat. În timpul guvernării liberale, când era ministru al sănătăţii  Nicolaescu. Nu ştiu dacă era din cauza asta mai bine, poate era din cauza creşterii economice. Cert e că era mai bine.”

Ce presupune îngrijirea bolnavului psihic?

 „La psihiatrie trebuie să ai mai mult personal, pentru că bolnavul psihic necesită supravhere, trebuie să ai mai mult personal de pază. Aici bolnavul psihic poate fi periculos, nu poţi să stai noaptea de gardă singură cu bolnavul.”

Profil

Născută: 5 ianuarie 1950, Bucureşti
Studii: Facultatea de medicină „Carol Davila”
Familie: căsătorită, are o fiică de 33 de ani