Acest tip de personaj este mereu deranjat de prezenţa celorlalţi. E suficient să tuşeşti la tine-n dormitor că imediat ţi-a bătut nervos în ţeava caloriferului.
Cu ajutorul specialiştilor psihologi şi sociologi, „Adevărul" a stabilit zece categorii de vecini de coşmar, pe care vi le va prezenta săptămânal. Acestea sunt:
Pe Aceeaşi Temă
1. Nespălatul
2. Meşterul Casei
3. Zgomotosul
4. Istericul
5. Reclamagiul
6. Bârfitorul
7. Agresivul
8. Distratul
9. Iubitorul de animale
10. „Big Brother"
Pentru isteric, existenţa în sine a vecinilor este o povară. În preajma lui, totul trebuie făcut cu cea mai mare discreţie, altfel se va revolta şi nu se va sfii s-o arate imediat. Totul îl deranjează la ceilalţi - vecinul care-şi permite să aibă musafiri sau vecinul care îndrăzneşte să bată un cui, mersul prin casă şi coborâtul scărilor altfel decât în vârful picioarelor, jocurile copiilor din faţa blocului, faptul că pe palier ferestrele sunt deschise şi-l „trage curentul" sau închise şi se „sufocă". Când i se opune şi cea mai timidă rezistenţă, sună la poliţie.
Lingura din farfurie şi pantofii cu toc
Psihologii spun că avem de-a face cu un personaj „hipersensibil", obsedat de ordine, care se erijează în „cel ales" să-i disciplineze pe ceilalţi mai puţin înzestraţi decât el. Mai rău este faptul că ceea ce pretinde de la ceilalţi, lui nu i se aplică. El poate să facă ce vrea. De regulă, acestor indivizi le lipseşte simţul realităţii şi apreciază greşit situaţiile şi oamenii. Confundă obligaţiile cu aspiraţiile, dar fac scene atunci când nu sunt înţeleşi şi sunt predispuşi la exagerări.
Din păcate, în marile aglomerări urbane, tipul vecinului isteric este destul de răspândit, mai ales în blocurile înalte, cu mai multe scări. Georgiana Marin, în vârstă de 25 de ani, este din Vaslui, este studentă în Bucureşti şi locuieşte cu chirie într-un bloc cu 10 etaje din cartierul Pantelimon. S-a mutat în noua locuinţă de doar trei luni, dar a avut timp suficient să constate pe pielea ei ce înseamnă vecinătatea istericului.
„Este un bărbat între două vârste, cu un aspect neîngrijit, care locuieşte singur - vecinul meu de dedesubt. Am dat nas în nas cu el încă din prima mea zi în acel bloc şi a şi început să facă tărăboi: că fac gălăgie pe palier când car mobila, că vorbesc tare cu prietenii care mă ajutau la mutat, că am dat drumul la muzică după ce, în sfârşit, m-am instalat. La început nu m-am îngrijorat, ba chiar îi dădeam dreptate în privinţa zgomotului pe care-l făcusem cu mutatul. Apoi, zilele au trecut şi am realizat că am de-a face cu un isteric. La un moment dat, m‑am trezit că-mi bubuia în uşă cu picioarele, în timp ce degetul era înţepenit pe butonul soneriei. Am deschis.
Era roşu de furie şi zbiera: «Nu mai mişca scaunul ăla din bucătărie pe gresie, că mă scoate din minţi». Am rămas mută de uimire, nu ştiam ce să cred şi cum să reacţionez. Nu cred că mişcasem scaunul acela de mai mult de două-trei ori toată ziua. De la acest episod - în timpul căruia am fost, din păcate pentru mine, prea şocată ca să reacţionez în vreun fel - nu m-a mai slăbit o clipă. Îmi bate-n ţeava de la calorifer pentru cel mai mic zgomot şi apoi îmi vine la uşă. Îl deranjează televizorul şi radioul, îl deranjează că închid sau că deschid uşa de la baie şi scârţâie, mi-a reproşat că trântesc intenţionat lingura în farfurie sau că port pantofi cu toc când cobor scările. E un coşmar", povesteşte Georgiana Marin.
De la ţipăt la bătaie
Aceeaşi problemă cu vecinul isteric, dar mai gravă, are şi Andrei Burlacu, în vârstă de 32 de ani, bucureştean locuitor la bloc. „Am doi băieţi, unul de 6, celălalt de 9 ani. Pentru că familia noastră stă prost cu banii, nu ne permitem să plecăm în vacanţă şi nici rude la ţară n‑avem. Aşa că, zi de zi, de dimineaţă până seara, băieţii mei ies la joacă în grădina din spatele blocului. Ei, şi de fiecare dată, în fiecare zi, vecinul ăsta al meu iese pe geam şi ţipă la copii că-l deranjează, deşi ei săracii abia dacă scot un sunet. Până de curând, ţipa la ei şi-atât. Acum câteva zile însă a coborât, i-a fugărit şi i-a bătut destul de zdravăn. Când am aflat, am văzut negru în faţa ochilor şi, cum l-am întâlnit, l-am pălmuit. M-a reclamat la poliţie, am fost la audieri de-o grămadă de ori, iar acum m-a dat în judecată şi‑mi cere 100 de milioane de lei vechi despăgubire", spune Andrei Burlacu.
"Îl deranjează televizorul şi radioul, îl deranjează că închid sau că deschid uşa de la baie şi scârţâie, mi-a reproşat că trântesc intenţionat lingura în farfurie sau că port pantofi cu toc când cobor scările. ''
Georgiana Marin locatar în cartierul Pantelimon
Portret psihologic
Oamenii cu personalitate isterică sunt imaturi din punct de vedere emoţional şi superficiali, se arată în articolul „Nevroza isterică", publicat de www.24-ore.ro. Simţul realităţii le lipseşte aproape în totalitate şi greşesc adesea în legătură cu aprecierea oamenilor şi situaţiilor. Obligaţiile şi visurile sunt amestecate, iar dacă ceva îngreunează realizarea acestora îşi pierd cumpătul, fac scene, îi acuză pe ceilalţi, plâng. Sunt predispuşi la exagerări, îşi aleg cu plăcere ocupaţii în care trebuie să interpreteze un rol (actor, manechin, model), însă le place şi să-i conducă pe ceilalţi. În ciuda eventualelor succese, adesea simt că nu sunt apreciaţi la adevărata lor valoare.
Lege pentru crizaţi şi reclamagii
Din păcate, legislaţia îl ajută mai mult pe vecinul isteric, decât pe victima lui. Un caz concret a fost expus, recent, de utilizatorul kLiN pe site-ul www.avocatnet.ro, specializat în asistenţă juridică online. „De câteva luni de zile, vecinul care locuieşte la apartamentul de sub mine îmi face reclamaţii la poliţie susţinând că din casa mea se aud zgomote care îl deranjează la ore târzii şi chiar în timpul zilei.
Zgomotele pe care le reclamă sunt sunetul produs de scaun când mă ridic de la masă sau sunetul produs de tocuri pe gresie. Ştiu acest lucru pentru că bate în ţeava de apă ori de câte ori se aud aceste sunete . Bineînţeles că de fiecare dată mă trezesc cu poliţia la uşă şi apoi sunt chemat la secţie pentru a da declaraţii. Am constatat cu stupoare că - deşi niciodată poliţia nu constată gălăgie excesivă, deci reclamaţia este nefondată - vecinul îmi poate face plângere de câte ori pofteşte. Poliţia nu-mi oferă nicio soluţie clară şi-mi sugerează să discut amiabil cu el. Sunt convins însă că nu pot face acest lucru, întrucât persoana în cauză este un reclamangiu isteric. Ce pot face în acest caz?", a întrebat kLiN.
Doar cu vorba bună
Iată ce răspund avocaţii: „Nu puteţi face absolut nimic (juridic)! Accesul la justiţie este liber, chiar şi pentru reclamagii şi procesomani. Din păcate pentru dumneavoastră, la poliţie nu sunt taxe de timbru. Aveţi obligaţia să vă prezentaţi la poliţie atunci când sunteţi solicitat. Ca să-l opriţi, încercaţi o discuţie cu el sau, dacă cu el este imposibilă comunicarea, poate discutaţi cu o persoană apropiată lui, să-i explicaţi că nu cu intenţie faceţi zgomotul, că vă cereţi scuze şi că veţi încerca să nu se mai repete. Daţi-i o mică satisfacţie unui om care, din câte povestiţi, e în mare nevoie de-a i se acorda atenţie şi-o minimă importanţă."
"Am constatat că - deşi niciodată poliţia nu constată gălăgie excesivă, deci reclamaţia este nefondată - vecinul îmi poate face plângere de câte ori pofteşte. ''
kLiN utilizator www.avocatnet.ro
Părerea Expertului: Este tipul clasic de individ „hipersensibil hipercivic"
Acestui personaj nu i-aş spune isteric, ci mai degrabă «hipersensibil hipercivic». Este individul care vrea să facă ordine în locul altora - în locul poliţiei, în locul avocaţilor. Nu contează domeniul, EL este cel însărcinat cu ordinea în societate. Orice îl deranjează pe acest personaj: copiii care se joacă şi vorbesc prea tare, copiii care se joacă la groapa cu nisip şi nu lasă la plecare nisipul nivelat şi greblat, orice activitate a vecinilor indiferent de oră. Doamne fereşte să ai musafiri! Doamne fereşte dacă ai ceva de reparat prin casă. El va lua atitudine. În schimb - o altă caracteristică a acestui individ -, toate aceste lucruri care-l deranjează la vecini nu i se aplică şi lui. El are dreptul să dea găuri cu bormaşina sau să aibă musafiri când pofteşte.
Augustin Cambosie, psiholog
Uneori apare cu un pretext: e bolnav şi nu suportă zgomotul sau lucrează de noapte şi e obosit. Asta se întâmplă atunci când conştientizează că exagerează, că e ceva în neregulă cu el. E obsedat de ordine. Niciodată nu este de acord cu modul în care femeia de serviciu face curat pe scară. Îi va reproşa vecinului de la 5 că a aruncat un muc pe fereastră şi a făcut, astfel, mizerie în grădina din faţa blocului. De obicei, acest personaj este bine informat pentru că îşi pândeşte vecinii. Are nevoie de informaţii ca să poată să-i critice pe toţi.
"De obicei, acest personaj este bine informat pentru că îşi pândeşte vecinii. Are nevoie de informaţii ca să poată să-i critice pe toţi. ''
"Este individul care vrea să facă ordine în locul altora - în locul poliţiei, în locul avocaţilor. Nu contează domeniul, EL este cel însărcinat cu ordinea în societate.''
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza