Adevarul.ro

Vedeta povesteşte despre năzbâtiile din copilărie şi admite că-i plăcea să fie lideră

„Adevărul": Ce-ţi aminteşti despre casa în care ai copilărit?

Sandra Stoicescu: Este casa în care mă visez şi acum. Îmi amintesc fiecare cotlon şi încă îi iubesc fiecare cărămidă. Asta deşi nu mai locuiesc acolo de peste 20 de ani. Poate cel mai mult îmi e dor de podul imens în care puteam să fiu altcineva în fiecare zi şi unde dădeam cele mai frumoase petreceri din lume. Grădina era spaţiul meu de poveste, unde aveam trandafiri, groapa de nisip şi o ascunzătoare secretă în spatele unui tei bătrân. Am încercat să refac acest spaţiu în actuala mea casă şi mama spune că a ieşit mai bine decât originalul.

Citiţi şi:

Lucian Mândruţă: „Primii bani i-am câştigat ca electrician “

VIDEO Andreea Marin va adopta  un copil din Haiti

Cum arăta?

Era casa bunicilor mei, o vilă pe o stradă de lângă Arcul de Triumf în care am învăţat dragostea de frumos şi de arhitectură. Îmi amintesc camera bunicii, cu un perete din geamuri în care stăteam iarna
şi-mi spunea poveşti, în timp ce vedeam fulgii mari de zăpadă. Locul cel mai misterios mi se părea camera centralei de la subsol, unde mereu îmi închipuiam că sălăşluiesc balaurii şi intram cu mare teamă. Camera mea şi a fratelui meu era la etaj şi pentru că ne hlizeam non-stop mama ne-a pus un paravan între paturi. Mare greşeală! Am devenit mai jucăuşi, pentru că aveam o oprelişte între noi. Chiar am avut o copilărie superbă.

Ce fel de copil erai?

Ascultător, în măsura în care mi se explica şi de ce nu am voie să fac anumite lucruri. Mereu mi-a plăcut să fiu însă cea mai bună, să fiu lider. În grupul de prieteni îmi plăcea să fim uniţi, dar cred că aveam şi uşoare tendinţe dictatoriale, voiam să-i conving pe ceilalţi că eu am dreptate.

Care au fost cele mai mari năzbâtii pe care le-ai făcut când erai mică?

Mi-am chemat toate prietenele la joacă şi le-am servit cafea făcută din pământ cu apă. Desigur, le-am explicat că este politicos s-o bea, ceea ce au şi făcut. Apoi, în prima zi de şcoală, în pauză, am urcat pe coşul de baschet. Luată la rost de învăţătoare, i-am replicat că pauza este timpul care-mi aparţine... eu consideram că trebuie să fiu cuminte doar la ore. Un alt episod a fost când învăţătoarea m-a bătut la palmă, în faţa clasei, alături de băieţi. Ei se încăieraseră şi eu am încercat să-i despart. Am considerat că am fost nedreptăţită, pentru că am fost pedepsită la un loc cu ei.

Care este cea mai dragă amintire din copilărie?

Vara în care am descoperit marea. Atunci m-a învăţat tata să înot şi mă luam la întrecere cu fratele meu, mai mare cu aproape cinci ani. Evident că nu ieşeam câştigătoare. În rest, eram mereu lipită de fusta mamei şi nu o lăsam să meargă nicăieri fără mine. Vara aceea a fost şi cea în care am învăţat să citesc.

Mama, „de vină" că e jurnalistă

În Bangladesh, într-una dintre deplasările întreprinse alături de UNICEF

Ambii părinţi ai Sandrei au studiat medicina, dar ea n-a fost atrasă de această meserie. „Am visat să fiu balerină, apoi pictoriţă. O scurtă perioadă mă gândeam să devin vânzătoare, pentru că ele erau atunci reginele - aveau acces la tot. Dar imediat am revenit la artă", povesteşte prezentatoarea emisiunii News Magazine. De la artă, Alessandra a trecut însă la Sociologie şi Psihologie, deoarece o atrăgea capacitatea specialiştilor de a citi sufletul şi mintea oamenilor.

Mama i-a fost mereu alături: „Ea mi-a influenţat cel mai mult viaţa, în tot ce am făcut şi tot ce sunt. Ea e un model pentru mine şi astăzi! Mi-a fost mereu cel mai bun prieten şi m-a învăţat să tratez totul cu seriozitate, dar şi cu umor."

Tot mama a fost cea care a încurajat-o să urmeze calea jurnalismului, provocând-o să facă ştiri mai bune decât cele pe care le urmărea, imediat după Revoluţie, la televizor. În vara anului 1994, când intrase deja la facultate şi visa să urmeze cursurile şcolii BBC, abia înfiinţată la Bucureşti, Sandra a dat o probă la Antena 1, deoarece i s-a cerut să aibă experienţă în televiziune. „Am aflat că se caută public pentru o emisiune de divertisment. Era invitat Ion Cristoiu şi noi trebuia să-i punem întrebări. Am luat microfonul şi nu l-am mai lăsat", râde ea. Imediat după emisiune, producătorul a întrebat-o dacă nu vrea să rămână colaborator, iar după cinci luni era deja angajată la ştiri. Aşa a început aventura Alessandrei Stoicescu în presă. Anul acesta, la 15 septembrie, sărbătoreşte 16 ani de televiziune.

Prima dragoste adevărată, la 14 ani

Sandra s-a îndrăgostit pentru prima oară la doar 5 ani, de un prieten de-al fratelui ei, dar prima dragoste adevărată, după cum povesteşte chiar ea, a simţit-o la 14 ani, pentru un coleg mai mare, Vlad. Ea a păstrat multe dintre trăsăturile pe care le avea în copilărie şi acum. „Cred că sunt la fel de jucăuşă cu prietenii şi-mi place să gândesc fără limite. Apoi, spun ai mei, aveam momente de maximă înţelepciune, deşi cred că pe acestea nu le-am păstrat", spune ea zâmbind.

Prezentatoarea iubeşte animalele la fel ca în copilărie. Ea a crescut alături de câinele uriaş Bob şi de broasca ţestoasă Bubulina, adusă de la Izverna. „Cu Bob am poveşti superinteresante. Venise, într-o zi, un băiat la mine să ne jucăm în nisip şi ne-am luat la ceartă. O lopăţică în cap eu, una el, până când am simţit că nu mai fac faţă. Atunci am turnat nisip cu găletuşa pe el şi am alergat la Bob, l-am luat de gât şi i-am spus băiatului că acum aş vrea să-l văd ce face", îşi aminteşte Sandra.