Lucian Mândruţă: „Primii bani i-am câştigat ca electrician “

Vedeta Antenei 1 a lucrat înainte de Revoluţie la Casa Republicii, iar salariul l-a cheltuit la munte, cu prietena lui de atunci. La maturitate devine fascinat de avioane şi de navigaţia pe ambarcaţiuni sportive

După ce a fost principala imagine a ştirilor Antenei, alături de Alessandra Stoicescu, la „Observatorul"de la ora 19.00, Lucian Mândruţă prezintă emisiunea „Pâine şi circ".

Dincolo de imaginea de vedetă de televiziune, Lucian scrie pentru revista „Dilema veche" şi e implicat în producţia media şi de publicitate.

E căsătorit cu Ioana, împreună au doi băieţi, Mihai şi Matei, dar şi o fiică - din prima căsătorie a Ioanei. Vara asta se gândeşte să uite de criză prin vacanţă: va merge la ţară, la Argeş şi la mare, la Mangalia, împreună cu cei dragi. Abia aşteaptă să doarmă cu toţii pe barcă.

Ultimele luni au fost agitate. Ai avut parte de un scandal tabloid „amanta", apoi a fost scandalul de la „Observator". Ce-ai făcut, în timpul ăsta, ca să te echilibrezi?

M-am apucat de fumat serios. Am mers mai mult cu bicicleta. M-am gândit că am trăit mai mult fără ştiri decât cu ele. De fapt, nu ştiu dacă
m-am echilibrat încă. Ştiu doar că pot face să pară aşa.

Ai trecut de la ştiri la o emisiune de divertisment ştiind că multă lume te judecă.

A fost greu, mai ales, să văd că oamenii mă judecă fără să se uite. Dar mă aşteptam la asta, ştiu cum funcţionează gura lumii. Am pierdut stima unor oameni importanţi pentru mine şi-am câştigat în schimb înţelepciunea de a-mi număra mai bine prietenii. Sunt bucuros că sunt mai mulţi de zero, trist că-s mai puţini de cinci.

Cum negociezi cu vedetele pentru emisiunea „Pâine şi circ"? Mi-a rămas în minte episodul în care Norica Nicolai a vorbit dintr-un jacuzzi...

I-am zis că o să vorbim serios într-un cadru neserios şi că poate îi place mai mult aşa decât invers, cum se întâmplă în alte talk-show-uri!

Nu ţi se face dor de atmosfera de la ştiri?

Mult de tot, gândeşte-te că am fost la ştiri 18 ani! Mi-e dor de „breaking news", de evenimente importante, de transmisiile în direct şi de adrenalina lor. Acum, în multe privinţe, mă simt un pensionar...Dar, pe de altă parte, ştirile s-au schimbat şi ele mult. Nu mai sunt cele din tinereţea mea, nici ce se vede pe sticlă, nici cum se simte în redacţie. S-a dus romantismul de acum 10 ani, acum e un business, ne uităm pe cifre, nu ne mai uitam în inimă!

Vicecampion Regatta România, (n.r. competiţie de veliere) împreună cu echipele reunite Life-Echipa de Yachting

Care a fost prima persoană pe care ai intervievat-o?

Nu mai ştiu. Sunt prea mulţi ani de-atunci. Putea fi oricine, dar îmi aduc aminte că „i-am debutat" la TV, la SOTI, pe Cornel Nistorescu, Alina Mungiu, Doru Buşcu, Miron Mitrea, Victor Ciorbea. Erau, asta îmi aduc aminte bine, tineri şi stângaci, cu toţii.

O curiozitate: cât lucrezi, în medie, pentru un text din „Dilema veche"?

Lucram vreo oră. Acum nu prea mai scriu, sunt mai mereu plecat din ţară - soţia mea e în Franţa până la iarnă, la un stagiu medical -  sau prin şedinţe. Am renunţat la multe dintre lucrurile care nu sunt legate direct de business-ul meu de acum, cel de PR şi producţie TV.

Dar vezi filme, citeşti cărţi. Aşa că dacă ar fi să alegi o secvenţă dintr-un film care să vorbească despre felul în care eşti construit pe dinăuntru, ce-ar spune?

Nu vreau sa vorbească nimeni despre mine. Prefer să o fac eu. Si oricum nu cred că e un subiect aşa de interesant. Dar, dacă insişti, ar merge „Life of  Brian" - o parodie despre viaţa lui Iisus. Asta spune ceva important: n-am zei, nici imaginari, nici în viaţă.

"Mi-e dor de «breaking news», de evenimente importante, de transmisiile în direct şi de adrenalina lor. Acum, în multe privinţe, mă simt un pensionar."
Lucian Mândruţă
prezentator TV

Nu vrea să-l placă publicul, vrea să-l ţină minte

E considerat editorul capabil să umanizeze cea mai aridă ştire

Pe ecran, Lucian trece drept un profesionist de neclintit. În exterior, glumeşte relaxat când e întrebat despre profesionalismul său, dar lasă să transpară, printre rânduri, câte ceva din felul în care-şi calculează milimetric orice intervenţie.

De fapt, nu vrea ca publicul să-l placă, vrea să-l ţină minte. Pentru discursurile de la forumurile sau evenimentele la care vorbeşte îşi pregăteşte dinainte două, trei direcţii şi îşi impune o miză: obligatoriu discursul să fie puternic, şocant:  „Nu vreau să mi se dea dreptate, dar vreau să se vorbească despre speech-ul meu în pauza de cafea".

Despre Lucian, oamenii de ştiri spun că e unul dintre cei mai buni editori din ţară, în stare să „umanizeze"

până şi cele mai aride informaţii. Confruntat cu ideea, el râde din nou: „Trimite-l la mine pe cel care spune chestia asta, ca să-l lămuresc că exagerează!"

Îşi aminteşte, în schimb, o ştire care i-a dat bătăi de cap acum mulţi ani, când CDR câştigase alegerile. Şi asta fiindcă a fost prima ştire în care a pus „mai multă pasiune decât profesiune".

„Votasem şi eu cu ei şi mi-a fost greu atunci să scriu fără epitete şi fără un pic de ridicol. A ieşit ceva naiv, dacă citeşti acum. Atunci mi se parea înălţător". Păstrează un realism  rece şi când vine vorba despre criza economică:  „Nu sunt bani, ăsta e adevărul, toată lumea roade la un os din ce în ce mai mic, stăm unii cu botul lângă botul celorlalţi şi nu e confortabil".

"Am făcut un mic miting aviatic deasupra satului, până când a ieşit toată lumea pe uliţă, să-şi facă cruce! A fost cu victime, pentru că matuşa mea a ieşit prea repede din casă şi şi-a rupt piciorul, biata de ea..."
Lucian Mândruţă
prezentator TV

„Ai mei s-au despărţit când aveam 4 ani"

În vacanţă cu soţia, pe plaja din Caraibe, în ianuarie 2010

În copilărie, Lucian adora un casetofon rusesc - cadou pe care şi l-a făcut singur, din banii strânşi fotografiind oameni la evenimentele din cartierul bunicii.

 „«Electronica 302» se numea, rupea toate casetele, se auzea prost, dar era casetofonul meu şi cu el şi cu casetele din America primite de la prietenii mei de acolo am trecut adolescenţa tristă a acelei epoci", povesteşte nostalgic. Ca adolescent, mai tăinuia o dorinţă:  să fi avut o familie.

„Ai mei s-au despărţit când aveam 4 ani. Mama s-a recăsătorit târziu, pe când aveam 18 şi eram deja pe cont propriu. Mi-am dorit o familie, mai ales că în epocă divorţul era un pic şi-un stigmat social. Nu mai vorbim de sărăcia care venea odată cu el şi de care am avut parte din plin, dacă pot să folosesc expresia asta."

A pilotat deasupra satului copilăriei

Trăind pe cont propriu, Lucian a câştigat primii bani ca electrician - lucra la Casa Republicii. „I-am cheltuit la munte cu prietena mea de atunci."

La maturitate e fascinat de avioane, o pasiune care i-a rămas de când era mic.  Îşi aminteşte şi acum o imagine din Bârla, satul unde a copilărit şi unde avioanele treceau mereu pe deasupra casei. „Odată a trecut unul mic şi alb şi cu dungi rosii pe aripi."

Era un zbor de la Clinceni la Craiova. De curând, Lucian a refăcut acel drum ca pilot, într-un avion identic. „Şi-am făcut un mic miting aviatic deasupra satului, până când a ieşit toată lumea pe uliţă, să-şi facă cruce! A fost miting cu victime, pentru că matuşa mea a ieşit prea repede din casă şi şi-a rupt piciorul, biata de ea..."

Nu mai are nostalgia unei familii, pentru că şi-a format una mare; Lucian e tatăl a doi băieţi - Mihai, 7 ani şi Matei, 5 ani. Ultima întrebare încuietoare pe care a primit-o de la ei a fost: „Tati, de ce eşti trist?"

Amintiri din copilărie

Cu tricicleta dăruită de bunici, la Bârla, Argeş, unde şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei

La Sinaia, la 4 ani, ultima fotografie înainte de divorţ

Aniversarea de la 14 ani, acasă la tatăl lui