Sărbătoarea Paştelui înseamnă iertare

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cel mai greu este să ne iertăm pe noi înşine. Iar dincolo de gestul de a-ţi cere iertare faţă de cel căruia i-ai greşit, trebuie să te împaci cu propriul sentiment de vină. Află cum de la psiholog!

Pentru unele persoane, sărbătorile de Paşte nu înseamnă bucurie şi timp petrecut în familie, ci tristeţe, sentimente de culpabilitate şi chiar depresie. În fiecare an, serviciul de ambulanţă primeşte solicitări din partea persoanelor depresive sau află uneori prea târziu de existenţa unor cazuri. Psihologul clinician Bogdana Bursuc, psihoterapeut la clinica Mind Institute din Bucureşti, ne reaminteşte că Paştele este, de fapt, o sărbătoare a iertării. Şi că iertarea trebuie să începă în primul rând cu noi.

"Uneori ne este mai uşor să-i iertăm şi să-i înţelegem pe ceilalţi decât să ne iertăm pe noi, să ne înţelegem şi să ne oferim nouă compasiune. Alteori, deşi suntem iertaţi şi primim iertare, purtăm încă în suflet vina şi neliniştea pentru lucrurile pe care le-am făcut.

Mai mult decât în alte perioade ale anului, în aceste zile mulţi dintre noi căutam cu smerenie iertarea, pentru a ne simţi liniştiţi şi împăcaţi. Cel mai adesea nici nu ne dăm seama că avem nevoie să ne acordăm darul iertarii nouă înşine. Aceasta se întâmplă pentru că mintea noastră este prinsă în gânduri care mai degrabă ne ajută să ne simţim vinovaţi şi să ne pedepsim decât să ne iertăm. Iată câteva dintre ele:

Titania lui „Trebuie”:

De-a lungul vieţii ajungem să credem treptat că toate regulile şi presiunile sociale în care trăim zi de zi definesc persoana care ar trebui sa fim noi de fapt. Am încetat să mai avem încredere şi să mai credem în valoarea noastră personală intrinsecă şi am ajuns să gândim că „nu sunt suficient de bun”; am ajuns să credem că nu merităm dragoste, respect, acceptare, apreciere decât dacă facem lucrurile într-un anume fel sau ne ridicăm la anumite standarde. Astfel, ajungem să fim propriul nostru judecator şi ne găsim vinovaţi că nu suntem aşa cum „ar trebui”.

Soluţia?

Chiar daca s-a întâmplat să greşim, să ne amintim că am facut ce puteam mai bine cu ce ştiam la acel moment. Dacă se întamplă să rănim pe celalalt nu iînseamnă că suntem defecţi sau rău-intenţionaţi, înseamnă doar ca suntem oameni. Şi .. oamenii greşesc. Daca alegem să ne simţim vinovaţi pentru că am greşit, acest lucru nu ne ajută, pentru că nu putem schimba acest lucru aşa cum nu putem schimba culoarea pe care o au ochii noştri.

5 factori care favorizează apariţia depresiei

Autocritica/ Autopedepsirea:


Fiecare dintre noi poate identifica măcar un lucru pe care l-a facut şi de care nu este mândru. Adesea unii dintre noi se critica aspru pentru asta. Putem deveni frustraţi, furioşi, agresivi cu noi înşine, ne putem eticheta ca răi, slabi, proşti, fără valoare. Din păcate, acest discurs autoadresat NU ne ajută şi NU reprezintă pentru mintea noastra doar vorbe. Odata adresate, acestea nu pleacă nicaieri. Ele rămân acolo şi ne „mănâncă” din interior.

Soluţia?

În mod greşit, mulţi dintre noi am învăţat că autocritica şi critica sunt modalităţi de motivare şi de automotivare, de a fi sau de a deveni mai buni. Critica nu este instrumentul potrivit pentru aceasta. Cei mai mulţi dintre noi îşi pierd încrederea atunci când sunt criticaţi şi au din ce în ce mai puţin curaj să facă lucruri. Acesta este si motivul pentru care nu exista nici o carte care sa se intitlueze: Zece lucruri pe care sa le urăşti la tine ca sa devii un om de succes. Deşi cei mai mulţi dintre noi ar refuza să citească o astfel de carte, în acelaşi timp ne expunem mintea la un astfel de dicurs interior distructiv.

Strategii pentru a învinge depresia

„Cred că sunt un om rău”: 

Vina apare de multe ori atunci când există un conflict între ceea ce vrem, ceea ce dorim să facem şi faptul că ceilalţi ar putea fi răniţi de alegerea noastră. Uneori, în aceste situatii în care cineva s-a simţit rănit sau a suferit ca urmare a unui lucru pe care eu am ales să îl fac, învăţăm despre noi înşine că suntem răi.

Soluţia?

De fapt, ca să poţi simţi vina şi să te poţi simţi vinovat este necesar să ai o mare capacitate emoţională de a oferi grija. Vina apare o dată cu capacitatea noastră de a avea grijă de celalalt şi de a simţi compasiune faţă de suferinţa lui. Dar nu toate comportamentele de grijă implică sentimentul sincer de „îmi pasă de tine”. De fapt, multe dintre comportamentele de grijă sunt uneori motivate de nevoia de a fi perceput ca drăguţ, grijuliu, nevoia de a fi plăcut de ceilalţi şi apreciat. Dacă nu reuşim să avem comportamentele potrivite atunci când suntem motivaţi de nevoia de apreciere, ceea ce vom simţi nu va fi vină, ci mai degrabă teama de respingere.

Vina apare doar atunci când ne pasa în mod real de celălalt. Este un sentiment de responsabilitate pentru ceilalţi - responsabilitatea de a-i proteja de rău sau de a-i face fericiţi. Sentimentul de vină apare când ne centrăm pe suferinţa celorlalţi şi încercăm să o eliminăm. Realitatea este că nu îi putem face pe ceilalţi fericiţi, deoarece modul în care ne simţim este responsabilitatea directă a fiecăruia dintre noi. Putem avea control doar asupra modului în care ne simţim noi înşine.

„Nu ar trebui să simt ceea ce simt”:

Vina este uneori un „substitut” pentru o altă emoţie pe care credem că nu ar trebui să o avem sau pentru o emoţie care este mult prea dureroasă sau inconfortabilă. Sau este posibil sa rănim intenţionat pe cineva de care ne pasă şi să fie mult prea dureros să admitem acest lucru.

Soluţia?


Oridecâte ori avem emoţii, sa ne oferim permisiunea de a simţi ceea ce simţim. Acesta este unul dintre puţinele lucruri pe care trebuie să le facem întotdeauna atunci când avem emoţii. Suntem oameni şi asta ştim să facem cel mai bine, să simţim. Daca simtim o emoţie, ea este întotdeuna emoţia corectă indiferent de ce ni s-a spus sau ce ni se spune. Noi simţim anumite lucruri ca urmare a nevoilor noastre şi a lucrurilor pe care le apreciem. Emoţiile noastre sunt ÎNTOTDEAUNA corecte. Ce poate fi nepotrivit la un moment dat şi trebuie schimbat este comportamentul nostru şi ce facem noi ca urmare a unei emoţii.

„Nu vreau să mă mai simt vinovat”:


Emotiile sunt uneori neplăcute şi, ca urmare, de multe ori dorim sa scăpăm de ele cat mai repede. Vina este una dintre cele mai grele emoţii. Când ne simţim vinovaţi, facem comportamente submisive pentru a eliminina sau atenua sentimentul de vină: cedăm, ne justificăm, ne autopedepsim, renunţăm.

Soluţia?

Vina este ca orice alta emotie; ca de exemplu teama. Uneori este bine să fugi atunci când te temi, alteori este mai bine să stai şi să tolerezi teama. Dacă am fugi de fiecare dată când ne este teamă, am pierde multe lucruri valoroase din viaţă. La fel stau lucrurile şi cu vina. Dacă cedăm, dacă renunţăm de fiecare dată când ne simţim vinovaţi, nu ne ajutăm deloc.Tolerarea sentimentului de vină este uneori un lucru sănătos de facut şi bun pentru noi. Ne putem ajuta să tolerăm sentimentul de vină dacă nu acţionam conform lui şi nu mai avem comportamentele submisive de justificare, cedare etc. Deşi pe termen scurt ne fac să ne simţtim mai bine, mai puţin vinovaţi, cu cât le facem mai mult cu atât ne simţim mai vinovaţi pe termen lung."

Bogdana Bursuc, psiholog clinician, psihoterapeut, clinica Mind Institute din Bucureşti

Citeşte şi:
Ce şi cât să bei la masa de Paşte

Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite