Adevarul.ro

Dovada cea mai mare de iubire a unui părinte faţă de copilul său este să-l pregătească pentru viaţă. Aşadar, fă în aşa fel încât, atunci când va veni momentul, copiii tăi să intre pe uşa maturităţii cu lecţiile făcute.

În primii ani de viaţă, protecţia şi grija faţă de copii sunt foarte importante. Dar, pe măsură ce cresc, cei mici trebuie încurajaţi să-şi exerseze independenţa faţă de părinţi. În acest fel reuşesc să înţeleagă mai uşor cum trebuie să se ferească de pericolele din lumea exterioară, dar şi cum să-şi folosească abilităţile, într-un mod creativ, pentru a obţine lucrurile pe care şi le doresc.

În egală măsură, părinţii trebuie să-şi avertizeze copiii cu privire la pericolele şi la capcanele din lumea exterioară. De mici, ei trebuie să recunoască potenţialele pericole, pentru a se putea feri de ele. Mai mult decât atât, trebuie învăţaţi şi cum trebuie să reacţioneze dacă sunt răniţi sau ameninţaţi. Desigur, trebuie găsit un echilibru, astfel încât să nu creştem copii fricoşi sau anxioşi, dar nici creduli şi implicit, vulnerabili. De asemenea, ai în vedere faptul că fiecare vârstă vine cu pericolele ei specifice.

Dacă atunci când sunt mici trebuie să ştie cum să se ferească de accidente precum căzăturile sau de obiectele periculoase, când cresc şi intră în colectivitate pot fi manipulaţi emoţional de colegi sau de prieteni. Iar când ajung adolescenţi, gama de pericole se extinde şi mai mult, de la riscul adoptării unor vicii precum fumatul, la cel al sexului neprotejat, cu toate consecinţele pe care le presupune un astfel de comportament riscant.  Tocmai de aceea, o comunicare constantă cu copilul este necesară pe toată perioada ce precede maturizarea.

Nu-i transmite fricile tale

Nimeni nu-ţi cunoaşte copilul la fel de bine ca tine, dar cu toate acestea, chiar şi tu te poţi înşela legat de abilităţile lui de a reuşi în anumite situaţii. Prin urmare, nu-i induce fricile tale şi ai încredere în faptul că poate răzbate acolo unde îşi doreşte.

Dacă tu ai avut un eşec nu înseamnă că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu copilul tău. Din contră, vorbiţi fiindcă experienţa ta îi poate fi utilă şi îl poate ajuta să evite problemele care s-ar putea ivi. Dar nici atitudinea opusă nu este indicată. Nu îţi forţa copilul să îţi împlinească visurile. Permite-i să aibă propriile sale visuri şi învaţă-l să-şi exploateze calităţile în mod eficient pentru a şi le putea împlini.

Ajută-l să înveţe din critici

Nimeni nu este perfect şi acesta este unul dintre lucrurile pe care copilul tău trebuie să le ştie. Dar, în egală măsură, va trebui să înveţe din critici. Ajută-l să înţeleagă faptul că, ascultând ceea ce alţii au de spus, se poate perfecţiona şi că, perseverând, va ajunge să fie mai pregătit într-un anumit domeniu.  Având această mentalitate, nu va dezvolta complexe de inferioritate atunci când va fi atenţionat că sunt lucruri pe care nu le face bine, ci va înţelege faptul că pur şi simplu mai are de învăţat.

Nu avem toţi aceeaşi scară de valori

Moralitatea, cinstea, generozitatea, cultura sunt valori incontestabile, dar copilul trebuie să ştie că nu sunt preţuite la fel de toată lumea. Foloseşte-te iniţial de poveşti şi apoi de fabule şi de proverbe ca să-i explici că trebuie să-şi adapteze comportamentul în funcţie de oamenii şi de contextele cu care are de-a face.

Dă exemplul personajelor din poveşti, sau al supereroilor din filme şi desene animate, care au calităţi morale deosebite, dar care, în egală măsură, sunt ferme şi îşi schimbă atitudinea atunci când au de-a face cu personaje negative.

Explică-i în acelaşi timp că, spre deosebire de personajele din poveste, în lumea reală, există instituţii care ne apără drepturile aşa că nu ne putem face dreptate de unii singuri.

Specialistul nostru

Lena Rusti

psiholog

psihoterapeut

Misiunea de părinte devine grea atunci când ne gândim că lumea pe care noi i-o oferim copilului nostru este cea în care el işi formeaza propriile păreri despre viaţă. Copilul este cel care hotărăşte, însă părintele contribuie semnificativ prin exemplul său personal şi prin setul de valori şi de reguli prin care îl îndrumă pe copil.

Scopul educaţiei unui copil este de a-l pregăti pentru a fi o persoană integrată social, alături de ceilalţi, cunoscându-şi propria valoare şi respectând valorile celor din jur. Pentru a-l putea ajuta să îşi găsească acest echilibru ca adult, părintele îşi poate ajuta copilul încurajându-l să facă singur ceea ce-i stă în putinţă, să simtă că e parte din familie şi că are rolul şi contribuţia sa.

Fenomen

Copilul învaţă prin joc primele reguli de socializare.