Protezele redau şansa unei vieţi normale
0
Diversitatea şi complexitatea protezelor este tot mai mare în ultimii ani. Ochiul bionic, mâna bionică... Ingineri şi medici laolaltă încearcă să creeze dispozitive cât mai apropiate de structura şi de funcţionalitatea segmentului pe care ar trebui să-l înlocuiască. Cele mai multe dintre aceste noi tehnologii au ajuns şi în România.
În România, toţi cetăţenii au dreptul la endoproteze gratuit, prin intermediul Programului Naţional de Endoprotezare, derulat de Ministerul Sănătăţii.
57 de spitale şi de clinici de ortopedie implantează proteze şi 47 dintre ele pot să înlocuiască şi proteza primară, prin acest program.
Banii alocaţi de stat nu sunt suficienţi
Sumele pe care Ministerul Sănătăţii le alocă acestor spitale nu sunt suficiente pentru a acoperi solicitările, aşa încât, spre sfârşitul anului (uneori chiar după primele luni), când fondurile se micşorează, se formează liste de aşteptare.
Singura soluţie de a evita aşteptarea este ca bolnavul să suporte costul endoprotezei de care are nevoie. Suma alocată în 2009 Programului de Endoprotezare a fost aceeaşi cu cea din 2008, însă creşterea cursului euro a făcut ca numărul de proteze achiziţionate de spitale să fie mai mic anul trecut, iar lista de aşteptare să fie mai lungă.
Comisiile decid ce endoproteze cumpără
Opţiunea pentru o proteză performantă sau pentru una mai puţin performantă aparţine spitalului. Decizia este luată în funcţie de banii de care dispune instituţia, de indicaţia endoprotezei, dar şi de vârsta pacientului, pentru că un tânăr, spre deosebire de un vârstnic, are nevoie de o endoproteză mai performantă, care să-i asigure o viaţă cât mai activă şi care să aibă o durabilitate cât mai mare.
Fiecare caz care necesită endoprotezare este analizat şi aprobat de o comisie formată din medicul-şef al secţiei de specialitate în care este internat bolnavul, din preşedintele comisiei de ortopedie şi traumatologie, din doi medici-şefi de clinică de specialitate (prin rotaţie) şi dintr-un un medic specializat în oncologie, pentru cazurile tumorale.
În ce spitale se pot face intervenţiile
Operaţiile de protezare a şoldului se fac în majoritatea secţiilor de ortopedie din spitalele româneşti, pentru că ele au devenit intervenţii uzuale. Protezele de genunchi se implantează în mai puţin de jumătate din clinicile de ortopedie.
Şi mai puţine sunt spitalele care fac intervenţii pe coloană. Pe site-ul www.rne.ro, vei găsi lista completă a instituţiilor medicale din România care fac operaţii de endoprotezare, precum şi tipul de intervenţie realizat de fiecare în parte.
Proteză pentru discurile intervertebrale
Discurile intervertebrale distruse în urma unor traumatisme pot fi înlocuite cu proteze speciale. Discul artificial este indicat şi persoanelor cu hernie de disc sau cu dureri de spate severe, care au indicaţie de operaţie.
Dispozitivul este format din două piese din oţel inoxidabil, care se articulează una pe cealaltă prin intermediul unei bile, asigurând astfel mobilitatea coloanei.
Durabilitatea acestei proteze este de cel puţin 20 de ani, potrivit producătorilor, însă ea a fost creată de puţin timp, aşa încât nu există date care să confirme acest lucru. Discul artificial nu este decontat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, pacientul fiind cel care trebuie să suporte costul lui.
Chirurgul ortoped prezintă pacienţilor tipurile de proteze la care pot recurge
Articulaţiile, greu de înlocuit
Specialiştii din întreaga lume încearcă să creeze proteze de şold sau de genunchi care să se apropie cât mai mult de mobilitatea articulaţiei naturale. În ciuda eforturilor, ei nu au reuşit încă să aducă o proteză la performanţa unei articulaţii naturale.
Cu cele existente în prezent, pacientul poate duce o viaţă normală, poate face activităţi fizice de intensitate moderată, însă nu şi sporturi de performanţă. De asemenea, nici protezele şi nici endoprotezele nu sunt pe viaţă.
Întotdeauna trebuie înlocuite total sau parţial după un anumit număr de ani (de la 8 la cel mult 20 de ani), pentru că se uzează. De-a lungul timpului, specialiştii au testat diferite metale şi materiale plastice, dar multe dintre ele s-au dovedit fie prea puţin durabile, fie prea rigide pentru a reda mobilitatea.
Calitatea este supravegheată
În 2001, s-a înfiinţat în România Registrul Naţional de Endoprotezare, care supraveghează calitatea endoprotezelor şi le depistează pe cele cu deficienţe.
Datele sunt obţinute de la medicii din întreaga ţară, care efectuează asemenea operaţii. Aceştia completează fişe cu informaţii despre intervenţie, despre tipul de proteză implantată, despre indicaţia ei şi date privind evaluarea postoperatorie. Mai multe informaţii despre intervenţiile de endoprotezare citeşte pe www.rne.ro.
Dicţionar
Endoprotezele se implantează în interiorul organismului.
Specialistul nostru
Dr. Georgiana-Ozana Tache
medic primar
balneofizioterapie
şi recuperare medicală
Endoprotezele necesită o pregătire prealabilă a musculaturii satelite articulaţiei respective. Prin urmare, se vor lucra muşchii care consolidează genunchiul, şoldul, respectiv coloana vertebrală, pentru ca proteza să poată fi întreţinută funcţional cu uşurinţă.
Recuperarea postprotezare durează minimum şase luni, dar întreţinerea funcţională a protezei durează toată viaţa pacientului. Avem în vedere faptul că o articulaţie disfuncţională, care necesită înlocuirea ei cu o proteză, a ajuns în acest stadiu, de cele mai multe ori, ca urmare a degradării sale în timp.
Devine astfel logică integrarea pacientului într-un program de recuperare medicală şi de întreţinere funcţională. În caz contrar, există riscul ca afectarea articulaţiei să se răsfrângă asupra protezei, ceea ce duce la deteriorarea materialului din care este fabricată şi la compromiterea actului operator.
Programele de recuperare trebuie însuşite corect, într-un centru specializat, sub îndrumarea specialistului în recuperare medicală, care va urmări pacientul în dinamică şi va face un bilanţ funcţional periodic.
Şoldul este cea mai protezată articulaţie
Cele mai multe proteze implantate în România şi în întreaga lume sunt de şold, pentru că această articulaţie este cel mai des afectată de boli degenerative. Majoritatea producătorilor mari de proteze din Europa şi din SUA îşi exportă produsele şi în România.
Când este recomandată
Proteza de şold este recomandată după traumatisme cu fractură de col femural (proteza înlocuieşte în aceste cazuri doar componenta femurală), după o displazie de şold şi în cazul unor boli care degradează articulaţia şoldului, cum este coxartroza.
Cimentate sau necimentate
Pentru şold există două tipuri de proteze: cimentate şi necimentate. Cele necimentate se fixează direct pe os, iar cele cimentate sunt fixate cu ajutorul unui ciment. Acestea din urmă sunt indicate vârstnicilor, deoarece calitatea osului este mai slabă la ei şi nu permite fixarea directă.
Dezavantajul protezei cimentate este că se schimbă (revizuieşte) foarte greu după ce se uzează, de aceea nu se recomandă tinerilor, care trebuie să înlocuiască de mai multe ori proteza pe parcursul vieţii. Preţul celei cimentate este mai mic decât al celei necimentate: 800-1.000 de euro, faţă de 1.000-1.200 de euro.
Cele mai multe proteze de şold sunt implantate la vârstnici
Cele din aliaj, mai performante
O proteză de şold este formată dintr-o piesă care se fixează pe bazin, numită cupă, şi o altă piesă care se fixează pe femur şi se numeşte coadă. De obicei, coada este fabricată din metal (aliaje), iar cupa dintr-o polietilenă specială. Acest material se uzează în timp, având o durabilitate medie de 12-16 ani.
Mai performante, dar şi mai scumpe decât acestea (pot ajunge până la 20.000 de lei) sunt endoprotezele construite în totalitate din metal (aliaje). Ele au o durabilitate mai mare (de până la 25 de ani, susţin producătorii), dar totodată au şi o stabilitate mai mare, riscul de luxaţie fiind mai mic faţă de protezele cimentate şi necimentate.
Glezna, dificil de reprodus
Proteze de gleznă se pun în România, însă atât la noi, cât şi în străinătate, rezultatele postoperatorii sunt modeste. Aceasta pentru că, pe de o parte, glezna suportă întreaga greutate a corpului, iar o proteză nu poate avea o durabilitate mare din acest motiv, iar pe de altă parte, pentru că tehnologia nu este foarte performantă deocamdată.
Cu atât mai mult la o persoană supraponderală sau obeză, ea nu este rezistentă. În prezent, cea mai mare durabilitate a unei proteze de gleznă este de circa şase ani. În locul protezei se preferă desfiinţarea acestei articulaţii (intervenţie numită artrodeză) atunci când durerea artrozică devine insuportabilă.
Genunchiul, greu de protezat
Operaţiile de protezare a genunchiului erau o raritate în România în urmă cu câţiva ani. Acum, tot mai multe clinici de ortopedie fac această intervenţie, care este extrem de laborioasă. Proteza este şi ea complexă, pentru că articulaţia genunchiului are o structură complicată, greu de reprodus. Cercetarea în domeniul protezării genunchiului este în urma celei a şoldului.
Dispozitivele existente în prezent pot înlocui parţial sau total articulaţia genunchiului, în funcţie de indicaţie. Cele mai performante proteze sunt fabricate din titan, iar cartilajele, dintr-o polietilenă specială. Durabilitatea lor este de 16-20 de ani la o persoană cu o greutate normală şi care face activităţi fizice moderate. Preţul protezelor performante ajunge până la 12.000 de lei.
Cum arată proteza de şold
Şi cotul poate fi înlocuit
Protezarea cotului este posibilă în România de puţin timp, numărul intervenţiilor realizate până acum nefiind foarte mare. Protezele sunt necesare în situaţiile în care articulaţia cotului este distrusă de fracturi, de poliartrită reumatoidă sau de tumori.
Cea mai performantă proteză de cot poate reda aproape în totalitate funcţionalitatea acestei articulaţii, permiţând mişcări de flexie şi de extensie. Ea este fabricată dintr-un aliaj special, iar elementele de îmbinare sunt realizate dintr-o polietilenă specială. Preţul este de aproximativ 8.000 de lei.
Statistică
Anual, la nivel mondial se fac între 800.000 şi un milion de operaţii de protezare a şoldului.
Situaţia endoprotezărilor în România
Specialistul nostru
Dr. Ahmad Dia
medic primar
ortopedie-traumatologie
Policlinica Titan, Bucureşti
Performanţa unei endoproteze depinde în mare măsură de profilul pacientului. Dacă acesta este obez, ea se va uza mult mai repede decât în cazul unei persoane cu o greutate normală. Corticosteroizii şi chimioterapicele scad rezistenţa osului şi diminuează performanţa unei proteze.
Degeaba este bună proteza, dacă ea este implantată pe un material osos mai slab. Sub proteză, osul se poate fractura şi pot să apară complicaţii.
De asemenea, persoanele care iau imunosupresoare după transplanturi au o imunitate mai scăzută şi sunt mai expuse infecţiilor după operaţiile de protezare. Conştiinciozitatea cu care pacientul face recuperarea de după operaţie este şi ea foarte importantă pentru succesul protezării.
Cum se poate obţine o proteză
Protezele de membre şi cele auditive sunt plătite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), fiind considerate dispozitive medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale.
Suma asigurată de aceasta nu acoperă costul unei proteze performante. În aceste condiţii, dacă vrei să ai cel mai nou şi cel mai bun dispozitiv, trebuie să acoperi din buzunar diferenţa de preţ.
Aprobarea vine prin poştă
Pentru a primi banii necesari, persoana care are nevoie de o proteză trebuie să înainteze o cerere către CNAS, pentru care va primi aprobarea prin poştă, într-un termen de câteva luni. În continuare, trebuie să meargă la un centru de protezare şi să aleagă, împreună cu un specialist, proteza dorită şi potrivită. Se fac apoi măsurători, iar după ce proteza este gata, se ajustează, după caz.
Cele de sân nu se decontează
Protezele exterioare de sân sunt considerate corecţii estetice şi nu există pe lista celor decontate de CNAS, în ciuda numeroaselor petiţii înaintate către această instituţie de organizaţiile care susţin femeile care au suferit mastectomii (operaţii de îndepărtare a sânului/sânilor).
Potrivit medicilor, proteza de sân nu este doar o corecţie estetică, ci o necesitate pentru sănătate. Lipsa unui sân duce la dezechilibrarea coloanei vertebrale, ceea ce favorizează, în timp, apariţia scoliozei. Proteza externă de sân face ca greutatea să fie distribuită în mod egal pe coloană. Ea costă 300 de lei.
Tinerii care au suferit o amputaţie au nevoie de proteze cât mai performante
Ochiul bionic nu mai este ficţiune
O tehnologie revoluţionară face posibilă restabilirea vederii la persoanele care au nervul optic afectat. Este vorba despre un implant bionic pe retină, în interiorul ochiului, compus dintr-o pereche de ochelari cu cameră video şi un dispozitiv de procesare a semnalului video, care se poartă la curea.
El primeşte wireless imaginile şi le transformă în semnale electrice. Apoi le transmite din nou ochelarilor, iar aceştia implantului de pe retină şi, într-un final, ajung la creier, prin intermediul nervului optic.
Doi britanici şi-au recăpătat vederea până în prezent cu ajutorul acestei tehnologii, însă ea nu se fabrică deocamdată la scară largă. 22 de centre de cercetare încearcă obţinerea unui ochi artificial la această dată.
Piciorul care face mersul o normalitate
Cea mai modernă şi mai performantă proteză de picior, indicată persoanelor cu amputaţie de coapsă, este un dispozitiv numit C-Leg, cu senzori de presiune şi cu un microprocesor la nivelul articulaţiei genunchiului.
Microprocesorul analizează semnalele primite prin intermediul senzorilor şi apoi „comunică" unui cilindru hidraulic ce presiune să aplice în mers. Proteza reuşeşte astfel să imite aproape perfect funcţiile membrului sănătos. Preţul ei este de circa 12.000 de lei, iar CNAS decontează 4.406 lei din această sumă.
Membrele cu senzori, în top
Mâna, braţul şi antebraţul pot fi protezate cu dispozitive care acţionează cu ajutorul unor senzori. Aceştia se află în contact cu muşchii bontului, de la care captează semnalele date de contracţiile musculare şi le transmit apoi unui motor electric.
Acesta le transpune în mişcări. Mâna acţionată în acest mod poate prinde un pahar ca un cleşte şi poate lucra la calculator, dar cu un singur deget, pentru că proteza are un singur motor.
Mişcări fine cu mâna bionică
Recent apărută în România, mâna bionică este o proteză mioelectrică, acţionată prin senzori, dar care, spre deosebire de alte proteze, are cinci motoraşe în loc de unul, pentru fiecare deget.
Ea poate fi folosită în acţiuni care necesită dexteritate sau delicateţe, cum ar fi tastarea la calculator, prinderea unor obiecte mici,
de tipul cărţilor de vizită sau monedelor.
Aparate auditive digitale
Cel mai nou aparat auditiv este atât de discret, încât nu poate fi observat de interlocutor. El se montează în ureche, arată ca un dop, dar nu are şi dispozitivul din spatele urechii.
Sunetul este mult mai clar decât la protezele obişnuite, iar zgomotele de fond sunt filtrate. Cu ajutorul unui soft special, claritatea sunetului noului aparat auditiv poate fi reglată pe computer.
Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog
psihoterapeut
Nevoia de a purta o proteză are în spate existenţa unei dizabilităţi. Fiecare persoană de acest fel are propria istorie şi propriul mod de a depăşi sau nu această situaţie. Sunt persoane care nu au puterea de a trece peste, persoane care neagă ceea ce li se întâmplă şi se poartă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi persoane care caută să depăşească situaţia şi să se adapteze la realitate.
Pentru cei din ultima categorie, o proteză devine o uşurare, pentru că îi aduce mai aproape de performanţele unei persoane normale şi se simt mai integraţi social. Alte persoane nu au însă capacitatea de a se adapta şi corpul lor refuză orice element din afară, chiar şi unul detaşabil.
Cu cât dorinţa persoanei este mai constructivă şi îşi doreşte mai mult să se adapteze şi să folosească proteza pentru a-şi uşura viaţa, cu atât perioada de adaptare este mai mică şi are mai mare succes. Cu cât psihologic nu îşi acceptă dizabilitatea, fie pentru că este în negare, fie pentru că nu este pregătită să înfrunte realitatea, cu atât şocul este mai puternic şi perioada de adaptare mai lungă.
Se încarcă comentariile...
