Aceşti politicieni care s-au aliat cu poezia

„Weekend Adevărul“ vă prezintă câteva exemplare reprezentative din regnul animalelor politice îmblânzite de fiorul liric.

Nu v-aţi aştepta, dar politicienii sunt şi ei oameni, ba mai mult, unii sunt chiar poeţi. Le dă ghes fiorul, aştern versuri pe hârtie, le publică, au ambiţii literare, unii s-au afirmat deja, ceilalţi încă mai speră, căci poezia nu cunoaşte termen de valabilitate. În săptămâna în care s-a aniversat Ziua Internaţională a Poeziei, „Weekend Adevărul" face un scurt inventar al politicienilor cu înclinaţii lirice.

De la deja consacraţii Radu Vasile (Radu Mischiu), Markó Béla şi Valeriu Stoica la aspirantul  Nicuşor Păduraru, e plină politica de poeţi minori publicaţi în volum, de oameni dedaţi frumosului artistic, care tresar când aud versuri de George Bacovia sau Ştefan Augustin Doinaş. Suflete sensibile, înrobite de esteticul textual. Informaţie: Radu Vasile, poet notoriu sub pseudonimul Radu Mischiu, a fost interpelat în calitatea de poet inclusiv pe stadionul Giuleşti! Le place românilor, le place micobiştilor poezia - acesta este adevărul!

Vicepremierul României Markó Béla a fost poet publicat în volum cu mult înainte să fie politician publicat pe primele pagini ale ziarelor. Aşeza în strofe cuvinte cu umlaut pe „o" şi accent pe „e" şi trebuie s-o fi făcut bine, căci, în prezent, Béla este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Scriitorilor din Ungaria şi a fost premiat în repetate rânduri de către cele două
instituţii.

Markó Béla separă însă activitatea politică de literatură, pentru că cele două „meniri" sunt incompatibile. „În poezie, trebuie să fii tot timpul foarte personal, foarte individual şi, dacă se poate, cât mai original. În politică, te subordonezi unor decizii colective, trebuie să fii atent şi la opinia comunităţii pe care o reprezinţi, e altceva. Politica nu e un joc, iar literatura nu e un job", încearcă vicepremierul un joc de cuvinte.

De aceea, nu s-a întâmplat niciodată, spune Béla, ca şedinţele de partid să aibă iz de cenaclu, nu s-a discutat niciodată, relaxat, despre metafore şi rime încrucişate. Nu-i interesează pe colegii de partid ce versificaţie foloseşte acesta şi nici el nu se dă în vânt să le arate ultimele poezii. E treabă serioasă politica în UDMR, nu-i răgaz de visare, sunt multe de făcut, despre poezie nu se vorbeşte prea mult. „Pentru mulţi dintre ei probabil că este aşa, o culoare interesantă în ce priveşte biografia mea, dar nu prea discutăm. Nici cu domnul Kelemen Hunor (n.r. - poet şi el) nu prea discut, să ştiţi. Discutăm problemele legate de politică. Nu cred că majoritatea colegilor mei sunt foarte interesaţi de ce fac eu în literatură", explică Béla.

UDMR-istul este autorul a 26 de volume de poezii şi semnează şi 3 volume de eseuri şi analiză literară. Zâmbeşte atunci când i se spune că este „om de litere", căci aceasta este meseria lui de bază. „Atunci când m-am implicat în politică aveam deja o activitate literară destul de bogată, aveam multe volume apărute. În politică, e important să ai şi altă menire, pentru că asta îţi dă o siguranţă. Nu-mi plac politicienii de profesie care, cu orice preţ, vor să rămână politicieni", spune vicepremierul.

Sonetele din „Erotica Grădinii"

De unde se inspiră poetul Markó Béla? Pe cine apreciază el, cu cine concurează, pe cine vrea să depăşească, cine este, aşadar, etalonul său în poezie? „Mă simt în continuare cel mai apropiat de poeţii din generaţia mea, generaţia lui Mircea Dinescu. La fel şi în poezia maghiară. Dar dragostea mea nu e poezia vreunui poet anume, ci, în general, poezia şi literatura, dacă vreţi".

Ultimul volum publicat de Markó Béla este „Erotica grădinii" - o colecţie de sonete despre care criticul literar Alex Ştefănescu spune că sunt „o dovadă clară că autorul s-a realizat în timp ca poet, optând pentru o combinaţie goetheană de reflecţie şi joc, de observare a naturii şi metafizică. Atunci când vede o gâză zbătându-se în mâna unui copil, el se gândeşte la fiinţa omenească prinsă în mâna lui Dumnezeu".

"Politica nu poţi s-o faci opt ore pe zi şi, după aceea, să nu te mai preocupe problemele care apar. Practic, politica te implică 24 de ore din 24. Cu literatura e acelaşi lucru. Aceasta este problema. ''
Markó Béla Vicepremierul României

DNA i-a citit poeziile lui Béla

În anul 2006, Markó Béla a fost anchetat de către DNA după ce a trecut, în declaraţia de avere aferentă anului 2005, venituri mai mari în calitate de scriitor decât în calitate de politician. Potrivit documentelor, Markó Béla ar fi câştigat 90.000 de lei şi 16.000 de forinţi în 2005, deşi nu publicase nicio carte. La acel moment, conform declaraţiei de avere, Markó Béla era cel mai bine plătit poet român în viaţă.

„Istorii duminicale" cu Valeriu Stoica

Valeriu Stoica, vicepreşedinte PDL, fost ministru al Justiţiei, avocat şi profesor în drept civil, este poet. A scris demult, în studenţie, inspirat de Ştefan Augustin Doinaş şi de mama sa. N-a mai legat de atunci cuvintele cu ritm şi rimă, dar pasiunea pentru literatură - şi, mai ales, pentru poezie - a supravieţuit oricăror dogme stricte ale ştiinţelor juridice. „Am scris pentru că am moştenit de la mama mea puterea extraordinară de a contempla lumea şi, mai ales, puterea de a mă rupe de realitatea imediată pentru a înţelege ordinea mai profundă a lumii", motivează Valeriu Stoica.

Poetul Valeriu Stoica are evidente tendinţe poporaniste  Foto: Lucian Muntean

În fapt, Valeriu Stoica are o frumoasă explicaţie despre legătura vitală dintre poezie şi politică, aşezată într-o schemă logică specifică unui avocat experimentat: „În măsura în care cei care fac politică îşi propun să slujească binele public, înseamnă că ei încearcă să realizeze o anumită ordine în societate. Or, asta înseamnă că, aşa cum se întâmplă şi cu ordinea universului, ordinea socială ar trebui să stea sub semnul frumosului". De drept, singurul său volum, „Istorii duminicale", a fost publicat într-o ediţie privată şi difuzat doar prietenilor şi familiei.

Totuşi, cum poate un politician, o persoană ancorată, deci, prin definiţie, în prezent să se detaşeze, ce-i trebuie lui să lase politica şi să-şi simtă inima bătând în vârful peniţei? Valeriu Stoica este intransigent: „Nu cred că sunt în măsură politicienii să înţeleagă acest lucru dacă nu au o minimă educaţie literară, artistică şi dacă nu au fost exersaţi în această cultivare a frumosului artistic". Nu se aşteaptă, aşadar, să fie citit de colegii de partid, nici nu crede că a fost, căci nu mulţi se interesează, nu mulţi înţeleg, e mai dificil.

Bacoviană

Dacă ar fi să bea o cafea cu un poet, cu oricare, dacă s-ar putea, Valeriu Stoica l-ar invita pe George Bacovia, mai mult şi mai mult pentru că maestrul simbolismului e cel care ar aprecia cel mai bine gustul amărui al unei cafele bune. Nu i-ar refuza însă nici pe Ştefan Augustin Doinaş, pe Nichita Stănescu ori pe Emil Brumaru, chiar dacă ultimul e la Iaşi, iar ceilalţi nu mai sunt. „Sunt însă şi poeţii mai puţin cunoscuţi, dar foarte apropiaţi mie, cum este Virgil Mazilescu", completează juristul-poet. Există multe prejudecăţi cu privire la avocaţi şi, mai ales, cu privire la politicieni - nu au suflet, nu le e frică de nimic, nici de Dumnezeu, aşa se spune!

Valeriu Stoica, poetul, contrazice însă acestea preconcepţii născute de filmele americane şi, câteodată, de realitate: „În lumea modernă, mulţi dintre noi au pierdut legătura cu Dumnezeu. Omul are nevoie însă de transcendenţă, există multe căi de a participa - chiar şi sporadic, efemer - la această comunicare cu o lume mai pură şi mai frumoasă, de dincolo de noi. Această aptitudine ne îmbogăţeşte sufletul şi cred că, în egală măsură, emoţia estetică, religioasă şi să nu mai vorbim de emoţia iubirii, toate acestea la un loc ne dau şansa de a ne găsi echilibrul sufletesc".

Totuşi, se poate supravieţui din poezie, doar aşa, transcendental? Ce ar trebui să facă un poet ca să nu moară sărac, cum poate un poet să rămână poet şi să nu devină politician sau, cine ştie?, jurist? „Eu cred că un poet adevărat n-are această preocupare. Aşa cum călugărul trăieşte în mănăstire şi face un jurământ de castitate, supunere, sărăcie şi credinţă, tot aşa marii artişti fac un jurământ asemănător", spune Valeriu Stoica, deşi el a preferat acel jurământ care se termină cu „aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

"Aşa cum călugărul trăieşte în mănăstire şi face un jurământ de castitate, supunere, sărăcie şi credinţă, tot aşa marii artişti fac un jurământ asemănător.''
Valeriu Stoica poet

Treieriş

Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,
La gurile batozei să m-aşteptaţi cu jind
 şi încărcaţi cu sacii, să aduceţi în pătule,
Poemele nescrise atâţia ani la rând.
Să măcinaţi la moară, nu mai târziu de mâine,
Doar câteva cuvinte, iar ţestul suferind
Să-l dezgropaţi din tainiţi, să coaceţi noua pâine
şi numai cu vin roşu să o stropiţi în gând.
Când lacome batoze îmi vor zdrobi o coastă
În care stai închisă, în spicul cel mai plin,
 Iubita mea, de mine te vei desprinde castă,
 Primind în dar grădina şi-un şarpe mai puţin.

de Valeriu Stoica

Pe cine inspiră Cătălin Cherecheş?

Cătălin Cherecheş, primarul municipiului Baia Mare, are o altfel de legătură cu poezia, mai degrabă lipsită de profunzimea şi cântecul liricii.  În campania electorală pentru primăria oraşului, pe unul din afişele de promovare ale social-democratului se afla figura unui bărbat şi mesajul „Eu sunt poet. Mă inspiră Cătălin Cherecheş, care pune suflet". Potrivit unei publicaţii regionale din Maramureş, imaginea lui Istvan Balazs, poetul care zâmbea de pe stâlpii din Baia Mare, a fost folosită în mod fraudulos de către Cherecheş. Balazs este, de fapt, un respectabil sculptor din Sighetu Marmaţiei, care expune lucrări la festivalurile internaţionale de poezie din oraş.

Fotografia de pe afişul de campanie i-a fost făcută însă la un festival din localitatea Deseşti, spune sculptorul, care şi-a recunoscut hainele în care era îmbrăcat la eveniment. Artistul spune că actualul primar din Baia Mare nu-i inspiră mai mult decât „un gust amar".

„Mischiu, mai scrii poezie?"

Fostul premier al României Radu Vasile crede că o persoană care are deschidere către lirism şi, în general, către literatură poate înţelege cu siguranţă mai bine mecanismele puterii, deci ale lumii politice. „Are o altfel de deschidere, are un univers mai larg, ambele domenii sunt de natură relativ imediată. Nu există, aşadar, o diferenţă în sens blamabil între politică şi poezie", explică economistul.

Cătălin Cherecheş, un şarmant şi un drăguţ, alături de Elena Udrea  Foto: MEDIAFAX

Radu Vasile a scris două romane - „Fabricius" (4,66 lei) şi „Buricul preşedintelui" (12 lei) - mai multe cărţi în domeniul economic. „Sunt un om care a scris la viaţa lui", nu se fereşte să recunoască, şi e normal să nu ascundă. Totuşi, cartea cu care a surprins cel mai mult fostul premier este volumul de poezii „Echilibru în toate", apărut în anul 1999 la Editura Cartea Românească şi semnat cu pseudonimul Radu Mischiu.

Au fost bune, au fost rele versurile fostului pre­mier în exerciţiu? Radu Vasile are două exemple care ilustrează perfect calitatea poeziei sale, că nu scrie rău: „Când a apărut volumul, regretatul Laurenţiu Ulici mi-a spus aşa: «Domnul meu, nici nu ştii mata ce ai scris!». Adică nici eu nu eram conştient că acele versuri sunt, într-adevăr, valabile. Pe de altă parte, au comentat tovarăşii din partide, cei care m-au şi dat, în final, la o parte. «Uite, domnule,
ce-i arde lui, să scrie poezii!», spunea unu. Nici nu mai contează cine, că e o persoană  mică şi încă mai există în natură", explică Radu Vasile.

Radu Vasile

Plachetele

Contestat de Opoziţie şi lăudat de apropiaţi, Radu Vasile a continuat să scrie versuri. Cu sufletul deschis, cum se scriu adevăratele poezii. Mai are câteva plachete cu care se mândreşte, dar eşecul comercial al volumului „Echilibru în toate" l-a determinat să nu le mai publice. „De ruşine nu e. Faţă de ordonanţele de urgenţă, sigur e un progres", spunea şi regretatul George Pruteanu despre opera semnată de Radu Mischiu. Chiar şi cetăţenii simpli, fără culoare politică, i-au sugerat să mai scrie. „În mod curios, eram la un meci al Rapidului şi acolo, pe stadion, un suporter a strigat la mine «Mischiu, mai scrii poezii?». Aceasta a fost singura dată când am fost interpelat în calitate de poet, după mandatul de premier", îşi aminteşte Radu Vasile.

Mazilescu din drăgăşani

Are o listă lungă de poeţi care l-au inspirat, pe care i-a citit şi i-a plăcut, de care a fost apropiat, ca înţelegere şi stil, şi pe care ar fi vrut să-i întreacă sau măcar să scrie în aceeaşi manieră. Cei mai importanţi sunt „Virgil Mazilescu din Drăgăşani - oraşul care a dat doi premieri, pe mine şi pe Mugur Isărescu -, Mircea Dinescu, pentru că îmi place radiografia lui oarecum ironică a sentimentelor şi a realităţii, şi Nichita Stănescu, pentru stilul lui extraordinar".

De ce sunt tocmai aceştia în capul listei? „Vedeţi, mie mi-au plăcut mereu scriitorii şi poeţii care folosesc sau, mă rog, utilizează, ca unul dintre elementele caracteristice, ironia, detaşarea şi limbajul modern", explică Radu Vasile. Deşi este un poet la început de drum, Radu Vasile este, cu siguranţă, un artist mai bun decât politicianul care a fost. Vasile a condus Guvernul României între 17 aprilie 1998 şi 22 decembrie 1999, ani grei, de suferinţă, buni pentru poezia mizerabilistă, căci aici nu există demagogie literară.

"Când a apărut volumul, regretatul Laurenţiu Ulici mi-a spus aşa: «Domnul meu, nici nu ştii mata ce ai scris!». Adică nici eu nu eram conştient că acele versuri sunt,  într-adevăr, valabile.''
Radu Vasile poet

Fragmente din volumul „Echilibru în toate"

„A stat el (instalatorul) în baie / reparînd / preţ de o săptămînă / Timp în care / Noi / neavînd nimic de pierdut, / Ne-am format o nouă speranţă / Despre cum va fi / Cînd apa va curge."

„Ne doare aşteptarea / departe în zări / ni se roagă sfinţii / prin lumînări"

„Am spus bună ziua frumos / spre colegi şi colege / mi-am luat servieta / să merg la masă / am stat la coadă / şi m-am aşezat / cu o farfurie de ciorbă."
de Radu Vasile

Păduraru, politicianul, bloggerul, poetul

Neînfricatul Nicuşor Păduraru Foto: Mediafax

Deputatul PDL Nicuşor Păduraru a fost prefect de Iaşi, este politician, poet şi blogger. Deşi specializarea sa este în inginerie tehnologică - lucrează la teza de doctorat „Analiza criteriilor de calitate ale prelucrărilor prin aşchiere", democrat liberalul s-a remarcat şi în poezie, cu volumul „Creioanele de nuc", pentru care a primit chiar un premiu special, oferit de revista „Vatra". Nicuşor Păduraru se pricepe la cuvinte. A mai făcut el şi gafe - chiar în urmă cu un an, vrând să-l laude pe preşedintele Traian Băsescu i-a spus personal că „rar creşte şi iarba" în jurul şefului statului.

Păduraru spune că pasiunea pentru literatură oferă o mulţime de avantaje în comunicarea publică, esenţială pentru un politician. „Mie îmi este uşor să explic pe înţelesul ascultătorului folosind uneori jocuri de cuvinte. Veţi fi surprinşi însă să aflaţi că genul de demnitar pasionat de literatură este unul dificil, concesiile politice fiind greu de acceptat de oameni care au profunde standarde de ţinută şi principii bine definite", se alintă deputatul, încercând un exerciţiu de bravadă politicianistă.

Aluneca spre versul alb

Pasiunea sa pentru literatură a fost mai mult ridiculizată, privită cu egoism, mai mult din perspectiva competiţiei politice, se lamentează Nicuşor Păduraru. Chiar şi ziarele au privit cu ironie gustul său pentru lirism, au încercat să-i prezinte preocupările ca şi cum ar fi o slăbiciune, aşa au făcut!  „Asocierea unui om politic cu lumea literară a fost prezentată în caricaturi sau texte asociate pamfletelor. Se poate să fi fost o problemă de buget, textele respective apăreau gratis, fără intervenţia mea", le râde Păduraru ziariştilor răuvoitori.

Colegilor de partid le impune însă, prin calitatea de om de litere, mai mult respect, căci nu mulţi se încumetă la dialoguri complexe, se laudă deputatul. „Au reţineri în a folosi citate sau în a se lansa în retorici contradictorii. Doar unii, evident, cea mai mare parte a colegilor mei, au calităţi literare remarcabile. Încercaţi să citiţi declaraţiile politice, vă rog însă să nu asociaţi cu lecturi din Kafka, Froid (n.r.- Sigmund Freud!) sau cu discursurile din fosta «Scânteia»", le răspunde Păduraru şi politicienilor rău intenţionaţi.

Nicolae Robu cel dur

Vă întrebaţi, poate, ce aprinde pasiunea pentru poezie, când îl vizitează, pentru prima dată, muza pe poet şi cum se educă stilul liric pe care-l emană Nicuşor Păduraru. „Încercam jocurile de cuvinte alunecând spre versul alb. La sfârşitul anilor de liceu, puteam scrie suficient de frumos încât să câştig o întâlnire la o prăjitură cu o fată frumoasă!", explică deputatul. Anii de studenţie, continuă acesta, au fost însă adevăratul început pentru serioasa pasiune pentru literatură, iar bibliotecile Iaşiului i-au oferit bucuria întâlnirii cu lecturile care i-au format stilul.

Podul „Gheorghe Vieru"

„În urma unui demers al parlamentarilor din Parlamentul României, podul inaugurat de curând peste Prut (n.r. -  Podul Rădăuţi Prut - Lipcani) va primi numele de Gheorghe Vieru", a spus în plen preşedintele Camerei Deputaţilor Roberta Anastase, în aprilie 2010, în prezenţa preşedintelui interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu. „Gheorghe Vieru" este de fapt regretatul poet basarabean Grigore Vieru, care n-a cântat niciodată păunii.

Ardeau cărţile

Ardeau cărţile
şi se făcea că ardeau cărţile
şi câinii cuvintelor muşcau
flăcările cu ciuda
şi se făcea că trupul meu
mistuit de dorinţă
se transforma uşor în cenuşă
şi desena hieroglific
umbrele morţii
se facea că nu mai eram eu însumi
şi doar el
Cuvântul
plutea fierbinte deasupra cărţilor arse.
Depunere
cortine căzute
aşteaptă flămânde
paşii trişti
palmele cuvintele
praful din mine
undeva timpul îşi ronţăie liniştit
secundele crude
o sală pustie
atât

de Nicuşor Păduraru

Alianţă politică pentru „Căţeluşul cu părul creţ"

Deşi nu este om de litere, senatorul liberal Nicolae Robu, rectorul Universităţii „Politehnica" din Timişoara, se arată profund îngrijorat de absenţa pildelor moralizatoare din poeziile copilăriei. Potrivit demnitarului, cel mai bun exemplu este frumoasa poezie „Căţeluş cu părul creţ", din cauza principiilor necorespunzătoare promovate în rândul copiilor de numai 3 ani de către această creaţie populară.

„Eu am analizat poezia asta. De demult mă tot frământă. Mi se pare aşa o tâmpenie să înveţi copiii, mai ales la vârsta la care ei nu înţeleg foarte multe lucruri, această poezie, în primul rând pentru că începi să le vorbeşti despre furat, de la 3 ani. Ce face acest personaj (n.r. - căţeluşul cu părul creţ)? El mai şi minte: se jură că nu fură!", spunea iritat parlamentarul într-o conferinţă de presă susţinută anul trecut la Timişoara. Robu oferă şi soluţia pentru această inadvertenţă etică: introducerea unei noi strofe, care să vorbească, aşa cum se cuvine, despre pedeapsa căţeluşului prins „cu raţa-n gură" - „să se prezinte că de la Sfatul Popular a ieşit scărmănit bine, pe trei cărări, încât altă dată nici să nu mai fure, nici să nu mai mintă", crede senatorul.

Analiza aproape literară făcută de Nicolae Robu l-a inspirat pe prim-vicepreşedintele PRM Timiş, Liviu Ţîrnea, care a propus varianta salvatoare. Astfel, celor 6 versuri clasice ale poeziei despre căţeluşul mitoman ar trebui să-i fie alipită această pildă organizată în 16 versuri: „Îţi urăm Popor Român / Să nu mai creşti şerpi la sân,/ Să dai de pământ cu hoţii/ Şi cu toţi fanarioţii./ În pragul unui An Nou,/ Fă-ne, Doamne, un cadou:/ Bate-i cum ştii Tu mai bine,/ Fă-i în lume de ruşine./ N-au ei milă de Popor?/ N-ai nici Tu de neamul lor./ Arză-n cazne şi sudori/ Jugul lor de lipitori/ Pot s-aleagă, vorba aia:/ Balamucul sau pârnaia./ Bate-i Doamne pe golani/ La anul şi La mulţi ani!". Rima este, evident, împerecheată, iar ritmul - iambic.