FOTO Ce se află în spatele revoltelor din Londra?

Odată cu extinderea jafurilor, violenţelor şi actelor de vandalism în alte oraşe britanice, comentatori, politicieni şi simpli cetăţeni caută o explicaţie pentru noul război urban. Deşi contextul economico-social nu poate fi ignorat, motivaţiile tinerilor participanţi ţin de o criză emoţională mai profundă. O generaţie a excluşilor, care nu-şi mai găsesc rolul şi locul în societate, cu o identitate aparte şi care atacă

Deşi protestatarii n-au revendicări concrete, fondul economic, politic şi social nu poate fi ignorat. Revoltele care au cuprins Marea Britanie nu pot fi privite ca un act de criminalitate obişnuit  pentru că tinerii şi tinerele care s-au năpustit în magazine au făcut-o în public, conştienţi că sunt filmaţi de camere şi astfel în reflectorul presei. Membrii aşa-numitei sub-clase au furat şi au spart geamuri pentru că nu aveau nimic de pierdut. Ei sunt simptomul unei generaţii care nu mai are încredere în viitorul ei, apăsată de privaţiuni, amplificate de criza economică şi de tăierile guvernamentale. O generaţie de şomeri, fără perspective, de marginali care nu-şi mai găsesc rostul şi locul într-o societate cu discrepanţe tot mai mari între bogaţi şi săraci. În Londra, reşedinţe de milioane de lire sunt situate lângă blocuri de ciment unde trăiesc familii foarte sărace. Segregarea, produsă pe linia clivajului bogaţi-săraci s-a accentuat odată cu criza economică, însoţită de o creştere puternică a preţurilor.

Criza lor este în primul rând una identitară, de valori. Cu cine să se identifice excluşii, cei care n-au acces la o educaţie tot mai scumpă, cei care s-au învăţat să trăiască acceptabil cu aproximativ 300 şi ceva de euro pe lună, on social benefits şi acum îşi văd tăiate alocaţiile sociale? Frustrarea şi disperarea nu-şi pot găsi alte debuşee decât în asemenea acte antisociale atunci când nu mai poţi discerne între bine şi rău, când ştii că n-ai ce pierde, că pedeapsa pe care o rişti e mai puţin rea decât situaţia actuală.

Rasa nu mai este decât cel mult un pretext pentru acte antisociale. Mark Duggan, tânărul ucis de poliţie, a cărui moarte a declanşat scânteia revoltei la Londra, era de culoare, dar gang-urile care au pornit războiul urban erau un amestec de tineri albi şi negri, neuniţi de o cauză ideologică, observă Portia Walker într-un articol penntru Foreign Policy.

Şi opiniile ziarelor britanice sunt foarte diferite în privinţa factorilor declanşatori ai răscoalei londoneze. Cele de dreapta tind să le pună pe seama unei criminalităţi recurente în „societăţi paralele”, ghetourile în care şomajul, excluderea şi violenţa sunt incubate.

Peste un milion de tineri cu vârste între 18 şi 24 de ani nu au un loc de muncă în Marea Britanie, cea mai mare rată a şomajului de la mijlocul anilor 1980. Nu întâmplător răscoala a izbucnit în Tottenham, unde se înregistrează o rată a şomajului dublă faţă de media naţională. „Cei care condamnă jafurile şi vandalizările de la Londra trebuie să ţină cont de faptul că cei mai bogaţi 10% dintre cetăţenii britanici, reprezentând 10% din populaţie, sunt acum într-o situaţie de 100 de ori mai bună decât săracii, iar mobilitatea socială este mult mai scăzută decât în orice altă ţară dezvoltată”, scrie Nina Power într-un comentariu pentru The Guardian.

O altă editorialistă de la acelaşi ziar de stânga explică furtul de genţi, de haine şi laptop-uri din magazine prin faptul că „ acest lucru se întâmplă când oamenii nu au nimic, când văd mereu lucruri pe care nu şi le pot permite şi nu au niciun motiv să creadă că şi le vor putea permite”. În opinia ei, aceasta este o generaţie cu un simţ greşit că i se cuvine totul, creată de o cultură a victimizării şi de o îngăduinţă prea mare a sistemului judiciar.

În schimb, Camila Batmanghelidjh, fondatoarea organizaţiei de caritate KIDS Company, citată de The Independent, crede că revoltele sunt un răspuns natural la o sărăcie extremă şi la o umilire continuă a acestei sub-clase. Şi totuşi furturile n-au vizat produse alimentare de bază şi nici cele de lux, a căror apropriere ar fi avut o dimensiune simbolică.

Ian Burell de la acelaşi ziar arată că şi cultura bandelor care sufocă capitala Angliei de ceva vreme este de vină pentru evenimentele de acum. Această identitate a gang-ului se conturează în toate cartierele, Londra având 257 de găşti. Unii tineri care nu-şi declară fidelitatea pentru astfel de bande riscă să devină victimele acestora. Alţii o fac din nevoie sau pentru aventură şi risc. Alianţe se fac şi se desfac, iar grupurile acestea se confruntă într-o lume paralelă, în care actori violenţi caută protecţie, recunoaştere sau câştiguri. Tinerii care au luat cu asalt magazinele şi străzile londoneze s-au rupt de ţesutul social, căruia simt că nu-i aparţin. 

Preţul plătit de neintegrarea lor de către societate şi stat este însă mult mai mare decât cel al vandalizărilor provocate. Lipsa oricăror repere morale, sentimentul impunităţii şi apetenţa pentru risc al acestei subclase îi transformă într-o ameninţare pentru întreg contractul social.

Coşmarul timişorenilor de la Londra: „Ne aşteptăm la orice. Dacă e să se întâmple, nu vom scăpa!"