Noul preşedinte islamist din Egipt provoacă armata şi justiţia

După ce Curtea Constituţională a declarat neconstituţională legea în baza căreia au fost organizate alegerile pentru primul Parlament post-Mubarak, legislativul a fost dizolvat. Noul preşedinte i-a cerut însă să se întrunească. Iar Curtea a declarat şedinţa deputaţilor invalidă. Războiul dintre armată şi justiţie pe de-o parte şi preşedinte pe de altă parte se înteţeşte.

Consiliul Superior al Forţelor Armate (SCAF) şi-a extins considerabil puterile înainte de alegerea preşedintelui, care nu va avea niciun control asupra armatei. Mai mult generalii vor fi implicaţi şi vor avea drept de veto în elaborarea viitoarei Constituţii.  Aceasta era starea de fapt atunci când candidatul Frăţiei Musulmane, Mohamed Mursi a preluat preşedinţia. Mursi însă nu a dorit să mai lase conducerea ţării pe mâna militarilor până la alegerea unui nou Parlament. El le-a cerut parlamentarilor să se întrunească chiar dacă clădirea legislativului era păzită de armată. Mai ales că Frăţia Musulmană obţinuse cele mai multe locuri în Parlamentul dizolvat pe motiv că unele locuri ale independenţilor au fost ocupate abuziv de islamişti.

În primă fază, Mursi a părut să aibă câştig de cauză, dar scurta întrunire a legislativului a fost apoi invalidată de Curtea Constituţională. Iar armata a permis accesul acestora în clădire şi a evitat orice confruntări, ştiind că verdictul legal va fi nefavorabil preşedintelui.

Ca urmare a escaladării conflictului dintre cei doi poli de putere din Egipt, fostul preşedinte al AIEA, Mohammed El Baradei a făcut apel atât la militari, cât şi la islamişti de a găsi o soluţie politică printr-o „întâlnire între preşedinte, reprezentanţii legislativului şi ai Consiliului militar”.

„Balanţa de putere din Egipt este departe de a fi clară. Egiptenii l-au ales pe candidatul Frăţiei Musulmane Mohammed Mursi ca şef de stat, dar Curtea Constituţională şi armata i-au limitat puternic puterile legislative şi au dizolvat Parlamentul unde islamiştii aveau majoritatea. Guido Westerwelle, ministrul de externe german, primul politician occidental care se întâlneşte cu Mursi trebuie să obţină de la el promisiuni de mai multă democraţie şi să abordeze problema copţilor şi a drepturilor femeilor”, scria cotidianul economic Handelsblatt. Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că gestul lui Mursi de a convoca Parlamentul împotriva voinţei armatei este menit să-i atragă sprijin din partea formaţiunilor non-islamiste, preocupate de influenţa excesivă a armatei. Dar nu toţi seculariştii văd justiţia egipteană ca un agent al armatei, mai scriu jurnaliştii de la FAZ, care „se întreabă dacă Morsi n-a ales instrumentul greşit în conflictul său cu armata”.    

La rândul său Andreas Jacobs, până nu demult directorul biroului Fundaţiei Konrad Adenauer de la Cairo, scrie în „Die Welt” că „Egiptul nu se va schimba doar pentru că un reprezentant al Frăţiei Musulmane a fost ales preşedinte. Ţara are nevoie de instituţii politice viabile, de combaterea corupţiei şi de o cultură politică care să discute deschis problemele ţării”. Mai critic, „Berliner Zeitung” scrie că Mursi a făcut exact opusul faţă de promisiunea unui nou început radical, „pentru că a ignorat structurile politice ale ţării şi şi-a alienat aliaţii câştigaţi cu greu din alte tabere politice”.

Bătălia legală

Potrivit legii electorale elaborate de Consiliul Suprem de al forţelor armate, două treimi dintre parlamentari urmau să fie aleşi pe liste de partid, iar restul de mandate urmau să fie disputate de independenţi. Armata a permis însă şi unor membri ai partidelor politice să candideze pentru aceste locuri pentru a nu risca acapararea lor de către figuri ale vechiului regim. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale conţinea însă astfel de cazuri în care o lege electorală era declarată neconstituţională pentru că-i defavoriza pe independenţi. Aşa s-a ajuns la verdictul că legea electorală a fost neconstituţională iar Parlamentul a fost dizolvat.

„Ceea ce ridică însă semne de întrebare – inclusiv în privinţa unei înţelegeri a justiţiei cu armata -  este viteza fără precedent cu care Curtea a decis în această cauză, parcă pentru a opri orice posibilitate a Parlamentului de a reduce puterile Curţii prin legislaţie”, scrie Nathan Brown, profesor de afaceri internaţionale la George Washington University,  într-un articol pentru Foreign Policy.  În opinia sa, şi armata s-a grăbit să pună în aplicare cât mai repede verdictul de dizolvare şi să închidă clădirea legislativului. Mai mult, Consiliul Suprem de al forţelor armate a amendat Constituţia intermediară pentru a prelua puterea legislativă, a redus drastic puterile preşedintelui şi a întârziat alegerea viitorului Parlament până după elaborarea unei Constituţii.

Mursi însă a anulat decretul de dizolvare al Parlamentului, pe motiv că Curtea Constituţională nu are decât dreptul de a invalida legea electorală, iar SCAF-ul nu avea dreptul de a dizolva Parlamentul, în fapt nimeni neavând acest drept potrivit constituţiei interimare.

Frăţia Musulmană a intrat acum într-un război rece cu mai multe instituţii ale statului pe care încearcă să-l conducă, nu doar cu armata şi justiţia, dar şi cu establishmentul religios şi media de stat, crede Brown. Deja Clubul judecătorilor egipteni l-a ameninţat pe preşedinte că dacă nu-şi retrage decizia de reunire a Parlamentului „se vor lua măsuri mult mai ferme”. Acestea ar putea include dizolvarea organismului de elaborare a viitoarei Constituţii şi chiar dizolvarea braţului politic al Frăţiei Musulmane, Partidul Libertăţii şi Justiţiei.

Totuşi Consiliul Suprem al Forţelor armate este în defensivă în ciuda acestei victorii de etapă asupra lui Mursi. Autoritatea sa legislativă este atacată iar procesul de elaborare a Constituţiei avansează, armata având prea puţine pârghii pentru a influenţa rezultatul, în lipsa unor noi intervenţii ale justiţiei. „O coliziune între polii de putere din Egipt nu este doar inevitabilă, ea deja are loc. Rămâne de văzut dacă este vorba despre o ciocnire de maşinuţe sau despre o deraiere de tren”, concluzionează expertul american.