Franţa pe credit

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Creşterea economică bazată pe îndatorare a dus la prăbuşirea competitivităţii franceze. Singura soluţie vehiculată de candidaţii la preşedinţie a fost continuarea creşterii impozitelor, dar de austeritate n-a vorbit nimeni, deşi este inevitabilă - constată şi anunţă foarte prizatul economist francez Nicolas Baverez, după care „dilatarea sectorului public a eutanasiat sectorul privat".

Articol din revista FP România, ediţia nr. 28 (mai/ iunie 2012), care apare pe 21 mai.

Deficite structurale. Franţa se confruntă astăzi cu un declin economic accelerat, cu o creştere foarte slabă, de 1,2% în anii 2000, iar acum una şi mai mică, de 1%, cu o competitivitate redusă. Deficitul comercial se ridică la 70 de miliarde de euro, iar exporturile franceze în zona euro au scăzut de la 18 la 12%. Franţa nu mai are decât 185 de întreprinderi cu peste 5.000 de salariaţi şi 485 cu 2.500-5.000 de salariaţi. Datoria suverană va fi anul acesta de 90% din PIB şi se repercutează deja asupra activităţii economice şi asupra ocupării forţei de muncă. O altă problemă mare este şomajul permanent: 10% din populaţia activă franceză este şomeră. Dacă faci o comparaţie cu performanţele remarcabile ale economiei germane – creştere de 3%, deficit de 1%, datorie publică de 80% din PIB şi excedent comercial de 158 miliarde de euro -, îţi dai seama unde a ajuns Franţa astăzi. Explicaţia pentru acest declin nu trebuie căutată în criză sau în şocul din 2007-2008. Ultima dată Franţa a avut un excedent bugetar în 1973. Ultima oară când şomajul a fost de 7% a fost în 1977. Este clar că e o problemă de model economic. Este vorba despre o creştere slabă, bazată doar pe consum, finanţată prin transferuri sociale de 33% din PIB, la rândul lor finanţate prin îndatorare. Creşterea datoriei publice a provocat eutanasierea domeniului privat şi a întreprinderilor, ceea ce generează anxietate socială şi noi cereri de protecţie, prin urmare o nouă creştere a cheltuielilor publice şi a impozitelor, care slăbesc şi mai mult un sector privat redus astăzi la doar 43% din PIB. Aceste probleme structurale sunt legate de trei decenii de dezvoltare pe datorie publică.

•    Punctele tari ale Franţei sunt demografia – o rată de fecunditate care permite înlocuirea generaţiilor – şi avantajul unei forţe de muncă bine formate, infrastructura, polii de excelenţă, patrimoniul, cultura şi modul său de viaţă. Ca urmare, nu există niciun motiv pentru ca Franţa să fie în această situaţie. Dacă ne uităm în jur, vedem că ţări precum Canada, Danemarca şi Suedia sau Germania au reuşit să se adapteze la mondializare.

•    Este clar că Franţa are o problemă de guvernanţă şi o problemă de model economic. De accea a şi fost degradat ratingul ţării noastre. Analiştii iau în considerare trei elemente. În primul rând datoria şi cheltuielile publice – în Franţa acestea se ridică la 56,7% din PIB. Problema competitivităţii vine în primul rând de la dilatarea sectorului public. Or, încasările la buget din taxe şi impozite se ridică la doar 49%. Cheltuielile publice şi impozitele au ruinat sectorul privat şi au provocat multe falimente de întreprinderi. Singurele care au scăpat au fost marile grupuri internaţionalizate, ori sectorul produselor de lux sau cel viticol, care pot vinde în lumea întreagă.

•    Apoi, capacitatea de a rambursa datoria – apreciată în funcţie de creştere şi competitivitate. Pe termen scurt, pierderea ratingului AAA nu are efect, dar pe termen lung va fi o problemă. Franţa are o problemă până şi faţă de Italia, pentru că industria franceză este foarte slăbită. Astăzi, ţara noastră se situează între Germania, foarte performantă, şi Italia, care se reformează economic. În timp ce Franţa riscă să fie epicentrul viitorului şoc din zona euro. Va trebui să refinanţeze 180 miliarde de euro în 2012, 240 de miliarde în 2013 şi, dacă nu va reuşi să-şi reia controlul asupra finanţelor publice, se va trezi cu o rată a dobânzii de 5% la bonduri şi o creştere cvasinulă. Pierderea ratingului AAA este doar debutul unui proces şi un semnal extrem de îngrijorător.

•    Franţa nu este în situaţia Greciei, ci în situaţia Italiei de anul trecut: o creştere economică zero şi o rată a dobânzii de 5%. Este nevoie de un program de ajustare adevărat, cu un efort de reducere a cheltuielilor în serviciul public, sistemul de pensii şi cel de sănătate. Austeritatea este faţa ascunsă a acestei campanii electorale, despre care nu se vorbeşte. Indiferent cine va fi noul preşedinte, va fi un „president de la rigeur” şi al unei rupturi cu modelul creşterii pe datorie.    

•    Soluţiile nepotrivite. Trei sferturi din francezi s-au declarat dezamăgiţi de campania electorală, şi aveau dreptate. Campania a fost, aşa cum a subliniat şi The Economist, o campanie demagogică, fondată pe negarea realului. Tema reducerii cheltuielilor publice a fost abordată foarte puţin. Au existat însă multe propuneri de creştere a impozitelor. (...)

(Versiunea integrală, în ediţia FP România care apare pe 21 mai.)

Nicolas Baverez este un economist la modă în Franţa, partener la biroul parizian al firmei de avocatură Gibson, Dunn & Crutcher şi editorialist la publicaţia franceză Le Point.

A consemnat Matei Dobrovie

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite