Voivodina, din nou autonomă
0Extras FP. Ediţia curentă a FP România reface epopeea autonomiei provinciei nordice sârbe, cu o largă minoritate maghiară. Voivodina îşi redobândea o parte din vechiul statul chiar în momentul în care Serbia îşi depunea candidatura la UE, în deplin acord cu politica sa de regionalizare.
Odată cu apropierea de Uniunea Europeană, statele din Balcanii de Vest sunt îndemnate să-şi reinventeze vocabularul: cuvinte tradiţional generatoare de frisoane, precum „autonomie" sau „descentralizare", trimit acum la conceptul european de regiune. Ajunge însă îndemnul european pentru alinarea sensibilităţilor locale?
Excepţionalismul local
Aparte de celelalte regiuni ale Serbiei, incluse în diferite formule în Imperiul Otoman, Voivodina are un parcurs istoric legat mai degrabă de Imperiul Habsburgic, din care a făcut parte până la crearea Regatului Iugoslaviei, în 1918. Se adaugă caracterul multietnic al populaţiei - peste 25 de grupuri etnice -, în cadrul căreia minoritatea maghiară ocupă în mod constant un loc secund ca număr de locuitori, după sârbi.
Mai citiţi şi:
O moschee pe locul turnurilor gemene?
Perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, şi mai ales războaiele din anii '90, au înclinat însă balanţa în favoarea etnicilor sârbi, care reprezintă astăzi aproape 65% din populaţia Voivodinei. Un statut de autonomie în acest context ar trebui deci să beneficieze de cel puţin un argument în plus faţă de nevoile identitare ale minorităţilor.
În cazul Voivodinei, argumentul suplimentar trimite la Iugoslavia anilor '90, în care o parte din republicile constituente susţineau economic republici sau provincii mai puţin bogate din federaţie. În cazul Voivodinei, diferenţele de dezvoltare sunt între nordul şi sudul Serbiei. Autonomia spre care tinde provincia este mai degrabă una de tip financiar/ fiscal faţă de Belgrad.
Ajutorul european
În sprijinul acestui argument vine în mod neaşteptat chiar şi perspectiva europeană. Discuţia despre autonomia Voivodinei se suprapune dezbaterilor deja existente în Serbia privind regionalizarea, în contextul pregătirii pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Pentru a putea beneficia cât mai bine de banii europeni, procesul de descentralizare s-a concretizat în Serbia prin definirea a şapte regiuni economice - între care Voivodina. Lipsa descentralizării fiscale însă, susţin diferite voci, face ca procesul de regionalizare să fie incomplet.
Ceea ce a primit Voivodina, în ianuarie 2010, prin noul statut este mai puţin decât avea în perioada 1974-1989, însă chiar şi aşa a fost nevoie de aproape un an pentru ca actul să fie ratificat de Adunarea Naţională de la Belgrad. Voivodina dobândeşte dreptul de a înfiinţa o bancă proprie de dezvoltare, de a avea o justiţie autonomă, de a fi membră în diverse asociaţii europene şi internaţionale şi de a semna acorduri regionale, dar rămâne parte integrantă a Serbiei, fără nicio posibilitate de a adopta acte legislative.
Nimic nu-i împiedică însă pe naţionaliştii sârbi să privească această descentralizare administrativă drept „un preludiu al secesiunii". În cadrul Uniunii Europene însă, aceste dezbateri ar urma să-şi piardă sensul. Bruxelles-ul priveşte regionalizarea ca element de bază tocmai al procesului de integrare europeană.
Suspiciuni regionale
Cu toate acestea, diverse state membre continuă să se confrunte cu discuţii pe marginea spinoaselor chestiuni ale drepturilor minorităţilor. Unele dintre aceste state, precum Slovacia, au reacţionat deja la vestea noului statut al Voivodinei, menţionând că acest tip de autonomie nu reprezintă în sine un model, iar Bratislava respectă drepturile individuale ale cetăţenilor slovaci indiferent de etnia lor.
Astfel de reacţii arată că o concluzie la care s-a ajuns într-un anumit context spaţial şi istoric restrâns nu trebuie aproape niciodată extrapolată la alt nivel - cel puţin nu în lipsa unei foarte atente analize.
Extras din articolul "Voivodina se grăbeşte spre Europa regiunilor", publicat în numărul 16 al revistei Foreign Policy România
Se încarcă comentariile...
