Când pot fi expulzaţi diplomaţii „spioni“

Expulzarea diplomatului român din Rusia este un gest ostil la adresa României. Evenimentul a cerut o reacţie pe măsura scandalului de presă declanşat de Moscova.  Acuzaţia de spionaj trebuie dovedită în instanţă. Or, persoanele cu statut diplomatic au imunitate juridică, deci nu pot fi arestate sau judecate.

În mod normal, dacă un stat este nemulţumit de activitatea unui lucrător cu grad diplomatic dintr-o ambasadă străină, atunci ambasadorul respectiv este informat despre această nemulţumire şi rugat să comunice în ţară că acest lucrător urmează a fi expulzat şi să garanteze plecarea lui la termenul cerut.

Citiţi şi:

Rusia ameninţă România

Presa internaţională despre scandalul de spionaj dintre Rusia şi România: "Moscova a deschis prima focul"

De regulă, problema este tratată cu discreţie şi nu se informează mass-media - asta dacă statul care cere expulzarea nu doreşte să strice relaţiile de cooperare normală cu ţara diplomatului străin. Dacă însă ţara care găzduieşte ambasada străină are intenţia să provoace încordare în relaţia cu statul respectiv face acest lucru sub formă de scandal (arestare, informare mass-media etc.) şi inventează un „caz de spionaj" la adresa unui diplomat străin.

Protecţia diplomatică

Dar o acuzare publică a unui diplomat dintr-o ambasadă străină venită din partea autoritaţilor statului gazdă este lipsită de orice temei legal din mai multe motive. Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar este reprezentantul personal al şefului statului propriu, care îl trimite să-l reprezinte pe lângă un preşedinte al altei ţări. În scrisoarea de acreditare se menţionează clar rugămintea ca preşedintele care primeşte ambasadorul străin să-i acorde acestuia întreaga încredere şi să-l sprijine în activitatea sa îndreptată spre adâncirea relaţiilor de colaborare dintre cele două ţări.

Ca reprezentant personal al şefului statului, ambasadorul are nevoie de consilieri care să-l ajute în diverse sectoare, aidoma consilierilor personali ai unui şef de stat. Iar aceştia, ca şi persoana sa, sunt intangibili pentru organele juridice şi de ordine din ţară gazdă. Mai mult, ambasadorul şi colaboratorii (consilierii) săi, se ocupă de consolidarea unor raporturi cât mai normale între ţara proprie şi ţara gazdă.

O ambasadă imită în miniatură cabinetul unui şef de stat, lucrătorii anunţaţi cu grad diplomatic (de la ataşat la ministru consilier) fiind practic consilieri ai ambasadorului pe problematica de bază din relaţia cu statul gazdă: politică, economie, cultură, ştiinţă, apărare, securitate etc. Ambasadorul (numit prin decret prezidenţial ca şi judecătorii şi procurorii, având ca şi aceştia nevoie ca statul să-i asigure securitate personală dar şi socială) răspunde direct de activitatea subalternilor săi.

Aceştia, ca şi persoana sa, sunt intangibili pentru organele juridice şi de ordine din ţara gazdă. Mai mult, ambasadorul şi colaboratorii (consilierii) săi se ocupă de consolidarea unor raporturi cât mai normale între ţara proprie şi ţara gazdă. Deci acuzaţia de spionaj, care este o activitate de subminare a ţării gazdă, apare lipsită de orice temei. Cu atât mai mult cu cât, fie şi numai din motive de asigurare a securităţii diplomaţilor străini, activitatea şi viaţa acestora este monitorizată de organele de ordine ale ţării gazdă.

Expulzarea reciprocă

Există însă şi situaţia când unii cetăţeni ai ţării gazdă se adresează diplomatului străin şi îi transmit acestuia anumite informaţii. Dacă aceste informaţii intră în categoria de „secrete de stat", atunci nu diplomatul străin, care oricum nu poate fi arestat, ci respectivul cetăţean indigen trebuie avertizat sau, dacă autorităţile ţării sale consideră necesar, chiar arestat - iar diplomatul în cauză expulzat. Aceasta e realitatea, iar cutuma de răspuns prin reciprocitate, adică, expulzarea unui diplomat din ambasada ţării care a făcut deja un asemenea gest, apare explicabilă. Iar acest lucru se practică automat, în primul rând în cazul unei expulzări însoţite de scandal de presă, cum a fost recenta manevră de la Moscova.

Niciun stat nu poate rămâne pasiv şi fără replică în asemenea cazuri. Însă nu e recomandabil să se continue polemica cu acuzaţii reciproce, mai ales când e vorba de o ţară cu statut internaţional recunoscut de membru al NATO şi UE, fiindcă ea trebuie să se consulte cu aliaţii.

Constantin Gîrbea a fost ambasador al României în Rusia şi în Georgia.