Deutsche Welle: "În Europa, extremismul ia amploare"

Conform ediţiei online a Deutsche Welle, "în Europa extremismul, departe de a fi dispărut, ia amploare". Sursa citată precizează că în multe ţări din Europa alegătorii încă mai preferă să voteze partidele extremiste.

Alăgătorii din Slovacia au ales ca zece procente să plece către o formaţiune politică de extremă, în Austria, ultranaţionaliştii înregistrează de ani de zile succese electorale, în timp ce în Ungaria, gruparea Jobbik a devenit a treia forţă politică din parlament.

Mai citiţi şi:

VIDEO Ungaria: Partidul de extremă dreapta Jobbik aminteşte de epoca fascistă din anii '40

Extremismul, în creştere în Europa de Est

Deutsche Welle precizează că aceste partide şi comuniştii sau grupările islamiste radicale au multe în comun. "Cu toţii îşi reprimă voioşi toate impulsurile proprii, doar pentru a se gudura mai eficient pe lângă stăpânii lor şi a evita cu orice preţ alunecarea în capcana libertăţii, pe care, cu un instinct infailibil, au identificat-o ca pericolul suprem la adresa bunăstării lor de sclavi disciplinaţi", se arată în articol.

Nici pe unii nici pe alţii comuniştii nu i-au inventat.  Ei au preexistat sistemului marxist şi leninisto-stalinist, cum i-au precedat de altfel şi celui fascist şi nazist. Totalitarismul le-a oferit doar condiţiile optime ca să prolifereze.

Redactorii de la Deutsche Welle au ajuns la concluzi că "de la Mussolini şi legionari, de la staliniştii şi maoiştii de ieri şi până la socialiştii lui Miloşevici din anii 90 ori islamiştii de azi, din subordinea lui Osama Bin-Laden, cu toţii au practicat şi practică acelaşi discurs revendicativ".

Acest discurs este întemeiat pe exaltarea colectivităţii, pe "cuţitul înfipt în spinarea ei", pe incriminarea unor imaginare trădări victimizând propriului grup naţional, religios sau politic, ale cărui idealuri "pure" s-ar detaşa net de materialismul „murdar” al adversarilor săi, acest discurs îşi e stilistic egal sieşi, indiferent unde, când şi de către cine ar fi rostit.

E un discurs eminamente ranchiunos, plin de ură şi sforăitor chiar şi când se dă modest, pompieristic, chiar şi când afişează o părelnică smerenie şi glorifică autentice valori supreme.

"Tonul lui este viclean, iar îndărătul lui se ascunde omul resentimentar, insul complexat de tare inavuabile şi setea lui de represiune, setea de sângele tuturor celor ce nu aparţin propriului trib", explică jurnaliştii de la Deutsche Welle.

Sunt, într-adevăr, frapante similitudinile retorice şi ideologice dintre cuvântările unui Hitler, Mussolini, Stalin şi majoritatea celor rostite azi de epigonii lor comunişti, fascişti sau islamişti. Nu e nevoie decât de schimbarea unor sintagme sau nume proprii, pentru ca să se confunde.

Sursa citată mai completează: "în alocuţiunile reprezentanţilor extremei drepte maghiare, de pildă, e suficientă înlocuirea slovacilor sau românilor, cu ungurii, pentru ca vituperările exponenţilor formaţiunii Jobbik să se confunde integral cu ale lui Vadim şi ale României Mari".

Pericolul e mare, cum e şi tentaţia extremistă, cu soluţiile simpliste, primitive, pe care le propun ideologii celor rinocerizaţi. Ar fi nevoie, întru combatarea periodicelor rinocerizări, această rercurentă maladie europeană, de apărători ai democraţiei care să nu ducă nici ei lipsă de oarece zel.

Dar în condiţiile relativismului contemporan, astfel de oameni n-au cum să intre în acţiune, fără a fi instantaneu bănuiţi că săvârşesc la rândul lor excese "antidemocratice", scrie Deuitsche Welle.

O dovedeşte apriga polemică declanşată în Germania de cărţile unui Henryk M. Broder, Ayaan Hirsi Ali sau Necla Kelec, care contestă Islamului adecvarea la democraţie şi îi cere să se reformeze.