VIDEO Viaţa fără Mubarak

Armata, care a preluat conducerea ţării după demisia preşedintelui, nu a expus planurile pentru perioada de tranziţie, iar ţara avansează pe teritoriul necunoscut. Oricare ar fi viitorul guvern se va confrunta cu importante provocări sociale şi economice într-o ţară tarată de 30 de ani de regim autoritar şi corupt.

Armata egipteană a început, ieri, să ridice baricadele şi sârma ghimpată din jurul Pieţei Tahrir, epicentrul revoltei care a dus la înlăturarea de la putere a preşedintelui Hosni Mubarak, informează AFP. Militarii au ridicat baricadele situate la Muzeul naţional egiptean, au adunat caroseriile maşinilor arse, ajutaţi de civili.

Citiţi şi:

Obama către egipteni: Suntem gata să dăm orice ajutor pentru o tranziţie credibilă spre democraţie

Tancurile care barau drumurile ce duc spre Piaţa Tahrir au eliberat trecerea, retrăgându-se pe marginea străzilor. Soldaţii au încetat să mai controleze trecătorii la intrarea în piaţă, iar controalele efectuate de militanţi erau mai puţin stricte decât înainte. Acest început de normalizare, la o zi după demisia lui Mubarak, a provocat o dezbatere în mulţimea prezentă în piaţă.

„Sunt mai multe tabere. Unii spun că trebuie să rămânem, alţii spun că am obţinut ce am vrut şi că trebuie să mergem acasă. Alţii spun că trebuie să plecăm şi că vom putea reveni dacă va fi necesar", a explicat Essam Shabana, un medic de 34 de ani care lucrează în Emirate, dar a revenit la Cairo pentru a participa la manifestaţii. Unii păreau dornici să rămână în tabăra de corturi ridicată în piaţă - unde câteva mii de egipteni euforici se aflau în continuare - în timp ce alţii începeau să plece, luând cu ei pături şi saci de dormit. „Suntem pe cale să creem o pagină pe Facebook pentru a rămâne în contact şi vom reveni cu siguranţă, pentru a ne reuni aici, în fiecare an, la 25 ianuarie", data începerii revoltei populare, a dat asigurări Essam Shabana.

Provocări economice, sociale şi politice

Analiştii susţin că oricare ar fi viitorul guvern se va confrunta cu importante provocări sociale şi economice într-o ţară care timp de 30 de ani a fost condusă de un regim autoritar şi corupt. Dacă acest guvern va fi ales în mod liber de către popor, atunci acesta ar putea dezlănţui puterea creatoare şi mândriea naţională a egiptenilor, atât de evidente în stradă în timpul celor 18 zile de la proteste anti-Mubarak. Egiptenii trebuie să fie atenţi să nu li se fure revoluţia, avertizează Hassan Nafaa, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Cairo. Lucrurile sunt acum în mâinile armatei, care ar trebui să pună în aplicare cerinţele revoluţiei şi, prin urmare, oamenii trebuie să monitorizeze îndeaproape modul în care aceste cereri vor fi urmate. Armata ar putea transmite un semnal pozitiv prin demiterea guvernului format în grabă de Hosni Mubarak, după începerea revoltei populare şi înlocuit printr-un cabinet care să reprezinte poporul, forţele de opoziţie şi pe cele care au declanşat revoluţiea, subliniază Hassan Nafaa, citat de „Le Figaro".

Pentru Robert Satloff, director al Institutului pentru Politica Orientului Apropiat din Washington, militarii ar trebui să  „clarifice foarte rapid dacă Egiptul rămâne sub legea marţială, sau se angajează într-un proces de veritabilă democraţie". Deocamdată, puterea a fost încredinţată unui Consiliu Suprem al forţelor armate, care, potrivit vice-preşedintelui Omar Suleiman, va conduce ţara până la alegerile prezidenţiale din luna septembrie. Armata a promis că alegerile vor fi corecte. Şeful acestui consiliu militar este totuşi un pilon al vechiului regim: ministrul Apărării, Mohamed Hussein Tantawi, 75 de ani, descris de criticii săi drept „pudelul" lui Mubarak. Viitorul lui Omar Suleiman este şi el incert. Acest fost şef al serviciilor de informaţii, în vârtstă de 74 de ani, nu este bine văzut de protestatari. Există o incertitudine cu privire la modul în care instituţia militară, adeptă a cultului secret, va înţelege să gestioneze ţara.

Sua îşi oferă sprijinul

Deocamdată nu s-a exprimat decât prin intermediul a trei communicate scurte, citite la televiziunea de stat. De la răsturnarea monarhiei în 1952, armata a dat toţi preşedinţii Egiptului. Într-un discurs ţinut la Casa Albă, după demisia lui Hosni Mubarak, preşedintele american, Barack Obama, a declarat că armata va trebui să asigure o tranziţie credibilă în ochii egiptenilor, promiţându-le că SUA sunt pregătite să le ofere orice asistenţă necesară. 

Scepticism

 „The Daily Telegraph" scrie „să nu aveţi nicio îndoială, ceea ce este salutat ca un triumf al poporului este o preluare a puterii militară". Demisia lui Mubarak „poate marca debutul crizei ţării, nu sfârşitul ei", avertizează cotidianul. „The Independent" notează că „ totul depinde acum de maniera în care armata va utiliza puterea", amintind că, „din nefericire, precedentele sugerează că regimurile militare pot fi la fel de reticente privind cedarea puterii ca şi preşedinţii autocraţi".

Mubarak, de la Sharm el-Sheikh în Emirate

Mohamed Hussein Tantawi, ministrul egiptean al Apărării,  noul om forte de la Cairo Foto: Reuters

Preşedintele egiptean, Hosni Mubarak, a demisionat vineri seara după ce a negociat cu ministrul de externe al Emiratelor Arabe Unite să fie lăsat să vină în această ţară fără a fi pus sub acuzare şi fără a i se confisca averea, relatează cotidianul kuwaitian „Al-Qabas", citat de RIA Novosti. Ziarul kuwaitian îl citează pe şeful diplomaţiei care spune că Emiratele Arabe Unite „sunt gata să accepte" ca Mubarak să stea într-un palat din oraşul Al Ain. Fostul lider egiptean a fost de acord cu  demisia, dacă mai întâi era lăsat să meargă la Sharm el-Sheikh şi apoi în oraşul Al Ain.