România europeană: o ţară peticită ori o ţară nouă?

Societatea politică românească trebuie reformată din temelii pentru ca românii să poată găsi o fărâmă de europenitate care să-i ţină în ţară.

Cei mai mulţi dintre românii cu studii superioare fie au plecat deja din ţară, fie îşi doresc să plece, deoarece nu văd, în viitorul previzibil, o Românie europeană în deplinătatea sensului, chiar dacă este membră a Uniunii Europene.

Mai citiţi şi:

De ce nu am ieşit încă din recesiune

Asociaţia Română pentru Progres şi Civilizaţie spune că o „Românie europeană“ este posibilă, dar nu cu metodele din ultimii 20 de ani, şi doar dacă societatea civilă va fi implicată mai mult. Deunăzi, călătorind prin Ardeal, un înţelept dintr-un sat sălăjean mi-a zis: "Nu înţeleg de ce domnilor din Bucureşti le place numai să tot peticească ţara. De ce nu fac o ţară nouă, ca în Europa?". Nu discut acum despre reprezentările cuprinse în această exprimare. Recunosc, însă, că m-au incitat să fac un comentariu la mesajele trimise de cititorii paginii "Uniunea Europeană".

Niciun viitor european previzibil

Am primit o sumă de scrisori din partea unor oameni care se interesează de posibilităţile accederii la slujbe în Bruxelles şi alte locuri din Uniunea Europeană. Unele mesaje conţineau şi CV-uri şi am constatat că expeditorii sunt absolvenţi cu studii superioare sau în curs de a absolvi o facultate.

Ei spun că au înţeles sensul "Europei la noi, acasă", dar acum nu văd un viitor european previzibil pentru România, chiar fiind membru al Uniunii Europene. Motiv pentru care ar dori să muncească şi să trăiască acolo unde există europenitate adevărată, adică în statele membre mai dezvoltate. Câteva scrisori din Anglia şi Franţa m-au întrebat ce "Europă" le oferă România tinerilor, câtă vreme, având studii şi doctorate în aceste ţări, nu-şi găsesc slujbe nici de 1.000 de lei?

VOCEA SOCIETĂŢII CIVILE

Ei afirmă că ar vrea să revină în România şi întreabă ce perspective temporale există pentru a întâlni şi în România valori europene precum în acele ţări. Voi reda mai extins opiniile Asociaţiei Române pentru Progres şi Civilizaţie (Bucureşti) care, într-un material de 48 pagini, face o radiografie a situaţiei actuale din România, prin raportare la aspiraţiile şi realităţile din Uniunea Europeană, însoţind-o cu propuneri de măsuri economice, politice, administrative, juridice care ar trebui luate pentru ca România să fie un adevărat stat european.

Dar, avertizează analiza respectivă, aceste măsuri nu vor putea fi aplicate de societatea politică actuală, cu metodele urmate în ultimii 20 de ani, ci numai de o altă formulă, predominant civică, alcătuită din oameni "cu potenţial ştiinţific şi experienţă de nivel superior, dar care pot dovedi şi buna-credinţă" faţă de interesele publice. De altminteri, mottoul Asociaţiei este: "România va deveni competitivă numai dacă îşi va dezvolta continuu inteligenţa colectivă şi va dispune pentru aceasta de un management corespunzător, exercitat în condiţii de maximă moralitate".

SCHIMBARE DIN TEMELIE

Pe vremea când negociam aderarea României la Uniunea Europeană, cuvântul de ordine în echipa noastră de negociere era ca prin adoptarea şi aplicarea legislaţiei europene, compatibilizarea instituţional-administrativă, economie de piaţă funcţională şi convergenţă, pe scurt prin transpunerea în teren a argumentelor negocierii de aderare, se va realiza mult aşteptata modernizare a României.

Iar prin aceasta noi înţelegeam înfăptuirea unei transformări din temelie a ţării. Am rememorat starea de spirit a echipei de negociere citind un pasaj din mesajul Asociaţiei: "Pentru a construi un stat modern căruia să-i putem gestiona puterea publică, într-un mod cât mai eficient, societatea politică românească trebuie reformată din temelii", prin încorporarea reglementărilor comunitare, experienţei statelor membre în aplicarea politicilor europene, bunelor practici instituţionale şi administrative din Uniunea Europeană.

Adică nu referinţe metafizico-istorice, ci simplu, natural, integrarea şi convergenţa cu ceea ce s-a realizat valabil în Uniunea Europeană. Iar greutatea acestui demers nu ar consta în aplicarea unor asemenea formule benefice, ci mai ales - aşa cum constata şi Asociaţia - în dovedirea cunoaşterii, hotărârii şi bunei- credinţe.

SECURITATE NAŢIONALĂ ŞI INTEGRARE EUROPEANĂ

Rămânând pe terenul dezbaterilor publice din România de azi, invocăm şi un subiect care ar trebui să aibă un impact puternic asupra decizionalului statal: securitatea naţională. Ce are a face aceasta cu problematica integrării europene? Textul pe care-l comentam o spune convingător: "Scopul securităţii naţionale este legitimat inclusiv prin promovarea şi apărarea intereselor fundamentale ale României şi Uniunii Europene, protejarea cetăţenilor români, garantarea drepturilor fundamentale şi a libertăţilor individuale ale acestora şi ale membrilor comunitari.

Atingerea acestui scop este serios ameninţată de incompetenţă, intensificarea fenomenului corupţiei şi a infracţionalităţii care periclitează îndeplinirea obiectivelor naţionale (ex. integrarea în Uniunea Europeană, construirea infrastructurii, dezvoltarea economică, a învăţământului, sănătăţii, agriculturii, turismului etc.) şi afectează în special funcţionarea sistemului politico-instituţional, eficienţa şi continuitatea procesului de reformă economico-socială structurală, extinderea şi consolidarea relaţiilor cu statele democratice occidentale şi cu instituţiile economico-financiare pan-europene, integrarea deplină în structurile euro-atlantice, acutizându-se disoluţia statului de drept".

O LUME NOUĂ

Fireşte, poţi să fii de acord sau în dezacord total sau parţial cu asemenea analize, evaluări şi propuneri. Dar un lucru trebuie subliniat: există o imensă resursă de gândire constructivă în Societatea Civilă din România. Faptul că partidele politice şi conducătorii de azi ai statului nu implică societatea civilă în procesele sociale, politice, economice este o altă dovadă că aceştia nu se asociază europenităţii, că lucrează pentru o lume veche, şi nu pentru o lume nouă.

Iar cei care cred că şi după această criză structurală vor continua formula "lucrurilor ca înainte" s-ar putea să se înşele. Căci cetăţenii români ar putea pretinde - cum spunea Nicolae Iorga - "a face ţară nouă din România".

Fost negociator-şef al României cu UE

Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de Aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009 a fost ministru pentru Afaceri Europene.