„Război“ lingvistic în armata belgiană

Conflictul dintre flamanzii vorbitori de olandeză şi valonii francofoni agită spiritele şi în rândul militarilor. Armata, considerată, alături de rege, drept ultimul liant ce menţine integritatea Belgiei, a fost şi ea afectată de tensiunile etnico- lingvistice.

Ministrul Laszlo Borbely: „Nu poţi privi maghiarii ca pe nişte emigranţi”

Până de curând, un pact tacit menţinea armata belgiană în afara politicii şi a frământărilor etnice care îi opun pe flamanzii vorbitori de olandeză valonilor francofoni. Mai mult, alături de monarhie, armata se număra printre ultimele instituţii naţionale ale ţării, fiind considerată un garant al integrităţii Belgiei. Pactul a fost însă rupt la sfârşitul lui octombrie de către comandantul unei baze aeriene din regiunea Bruxelles. Colonelul valon Luc Gennart s-a plâns, la un post de televiziune, că „flamanzii iau toate deciziile" în armată, iar francofonii sunt reduşi la tăcere. Ca argumente, colonelul a invocat desfiinţările posturilor de comandă ale francofonilor şi tranferul unor baze militare valone în Flandra.

Cazul Gennart

Declaraţia a făcut vâlvă, iar colonelul a primit sprijin politic din partea liberalilor valoni. Scandalul a luat proporţii când vicepreşedintele Comisiei pentru Apărare din Camera Deputaţilor a afirmat că „ încercarea flamanzilor de a prelua puterea în instituţia militară va conduce la distrugerea acesteia".

După aceste declaraţii, Gennart a fost demis din funcţie şi admonestat de şeful Statului Major belgian, care i-a atras atenţia să nu mai abordeze în public „subiecte supărătoare". Cazul Gennart a divizat militarii, unii ofiţeri acuzând că francofonii sunt supuşi „epurării etnice" şi că principalul criteriu de promovare „e limba, şi nu competenţa". Deşi conştient că şi-a compromis cariera în armată, Gennart a contestat în justiţie sancţinea primită, iar Consiliul de Stat belgian i-a dat dreptate şi l-a repus în drepturi.

Decizia Consiliului a făcut la fel multă vâlvă ca şi declaraţiile lui Gennart. Şeful Statului Major şi-a înaintat demisia pe motiv că exercitarea autorităţii militare a devenit imposibilă în Belgia.

Criteriul lingvistic

O altă sursă a disensiunilor din sânul armatei - revenită la lumină cu prilejul cazului Gennart - este criteriul lingvistic, pe care francofonii nu-l agreează. Pentru a promova în ierarhia militară belgiană, cunoaşterea ambelor limbi -franceza şi olandeză- este o condiţie obligatorie. Niciun ofiţer nu poate aspira la stelele de colonel sau general, dacă nu este „bilingv".

Potrivit Ministerului Apărării belgian, mulţi ofiţeri francofoni refuză să înveţe olandeza, în timp ce flamanzii se arată mai dispuşi să-şi însuşească franceza. Situaţia aceasta a stat în realitate la originea unor dezechilibre din conducerea armatei. Din cei 33 de generali belgieni activi, doar zece sunt francofoni, deşi ar trebui să fie 13 sau 14. Proporţia o dă ponderea lingvistică, 60% din posturi revenind flamanzilor şi 40%, francofonilor (efectivul total al armatei este de 37.500 de oameni).