Ministrul Laszlo Borbely: „Nu poţi privi maghiarii ca pe nişte emigranţi”

Laszlo Borbely spune că nu a fost deloc uşor pentru UDMR să câştige drepturi pentru minoritari

Ministrul Laszlo Borbely atrage atenţia că etnicii maghiari din România au continuitate şi tradiţii de sute de ani şi nu pot avea statutul emigranţilor veniţi de 50 de ani din Maroc în Franţa.

Indiferent că la putere au ajuns partide de dreapta sau de stânga, UDMR a reuşit să se facă utilă, dovedind că poate juca rolul de „formaţiune-cheie" a guvernărilor. Aplicând îndelung discutata „politică a paşilor mărunţi", Uniunea a reuşit să obţină, în ultimele două decenii, drepturi la care nici nu visa comunitatea maghiară din România înainte de 1989.

Atentă la „slăbiciunile" partidelor româneşti, garnitura de lideri ai UDMR a ştiut să se folosească de orice moment prielnic pentru a ieşi în avantaj. Oricum, miniştrii pe care i-a trimis în diferitele cabinete constituite după 1996 nu s-au făcut de râs, ba dimpotrivă, au avut o activitate apreciată atât de către funcţionarii obişnuiţi, cât şi de către partenerii politici.

Unul dintre „miniştrii-veterani" ai UDMR, Laszlo Borbely, s-a aşezat în această săptămână „La masa Adevărului" pentru a le vorbi cititorilor noştri despre relaţiile dintre români şi maghiari, dar şi despre domeniul pe care îl păstoreşte în guvernul Boc - mediul. În rândurile care urmează veţi descoperi, cu siguranţă, o parte dintre atuurile prin care liderii Uniunii au devenit indispensabili marilor partide.

CARTE DE VIZITĂ

- S-a născut la 26 martie 1954, la Târgu-Mureş.

- A absolvit Institutul de Ştiinţe Economice din Timişoara şi un seminar postuniversitar la Universitatea din Salzburg.

- Înainte de 1989 a lucrat ca economist la diverse întreprinderi din Reghin şi din Târgu Mureş.

- Este vicepreşedinte executiv al UDMR.

-Până în prezent, a obţinut cinci mandate de deputat.

-A fost ministru în trei guverne.

-Actualmente este ministru al Mediului şi Pădurilor.

„Educaţia eco pleacă de acasă"

Adevărul: Putem vorbi în România despre începuturile unei „culturi eco", domnule ministru?

 Laszlo Borbely: E loc de mai bine... Chiar dacă s-au făcut campanii de ecologizare, precum cea intitulată „Let's Do It, Romania!" şi chiar dacă sunt unele ONG-uri foarte active, mai avem mult de lucru în această direcţie. Nu întâmplător avem la Fondul de Mediu o zonă de educaţie, de conştientizare. Am avut o sesiune foarte bună, unde am şi mărit valoarea proiectelor. Din păcate, nu e de ajuns. Să vă dau un singur exemplu: degeaba vin eu cu iniţiative de educare a cetăţenilor în ceea ce priveşte colectarea selectivă a deşeurilor, dacă nu am managementul deşeurilor pus la punct. Degeaba am adunat eu separat hârtie, pet-uri şi sticlă dacă apoi ei le pun la un loc pe toate pentru că nu au posibilitatea să le sorteze. În 2013 vom fi în faza în care în fiecare judeţ vom avea sistemul integrat al deşeurilor. Evident, totul ţine foarte mult de educaţia cetăţeanului. Cele mai evoluate ţări, aşa cum e Belgia de pildă, ţintesc cetăţeanul. Acasă trebuie făcută această sortare. Când duci afară sacii menajeri - de diverse culori - şi nu ai făcut selecţia aşa cum trebuie, vine un controlor şi îţi pune o bulină roşie pe sacii respectivi. Atunci toată strada ştie că X sau Y nu ştie să selecteze gunoiul aşa cum ar trebui. Totuşi, prin aceste programe care sunt în valoare de 1,8-1,9 miliarde de euro până în 2013, avem şi această zonă cuprinsă. Adică mergem la cetăţean cu saci de diferite culori pentru a-l educa în acest sens. Altfel, omul va pune gunoiul laolaltă şi îşi va spune că-l va sorta cel care vine să-l ridice. Educaţia pleacă de acasă, iar generaţia tânără este foarte receptivă din acest punct de vedere.

Citiţi şi:

Marko Bela: Coaliţia nu funcţionează aşa cum ar trebui. Vom vedea zilele următoare ce se va rezolva

În şcoli aţi mers?

 Împreună cu ministerul Educaţiei vom elabora un nou manual de ecologie. Manualele ar trebui să fie mult mai interactive. Sunt foarte multe ONG-uri care fac o treabă extraordinară prin şcoli şi atrag mii de copii. Noi avem două ţinte - una cu aşa-zisul „green package" care înseamnă iniţiative de atragere a tinerilor în aceste activităţi şi alta, legată de programul de pet-uri, de colectare a lor în saci şi de trimitere la reciclatori. Şcolile vor primi sume de bani pentru pet-urile adunate.

Acest lucru este stimulant...

 Este stimulant pentru copii. O clasă care va colecta pet-uri va putea deschide un cont unde va pune bani pentru elevi, pentru activităţile lor.

Din ce în ce mai mulţi cetăţeni îşi abandonează maşinile vechi în locurile publice de parcare. V-aţi gândit la o strategie de combatere a fenomenului, alta decât „programul Rabla"?

Aici, responsabilitatea este a cetăţeanului. Eu chiar nu înţeleg... Cu „programul Rabla" s-ar putea duce până la REMAT şi ar primi banii. Totuşi, s-au împuţinat aceste maşini, însă mai este şi responsabilitatea autorităţilor locale. Dacă timp de jumătate de an nu vine proprietarul se pune o atenţionare, după care se ridică maşina. Dar vroiam să mă întorc la o problemă care ţine de producţie şi de consum sustenabil. Eu am şansa de a fi, pentru un an, preşedintele Comisiei pentru dezvoltare durabilă a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Una dintre cele mai sensibile probleme este această producţie sustenabilă. Într-o societate de consum, cum este aceea a SUA, se manifestă o împotrivire clară a producătorilor care obiectează că trebuie să-şi vândă marfa şi nu au interesul de a face ceva pentru cinci sau zece ani. Aici e marea provocare: să putem obliga, pe undeva, ţările să meargă spre o asemenea producţie şi spre un asemenea consum. Cetăţeanul trebuie educat, dar şi producătorul trebuie să înţeleagă că poate face o afacere profitabilă.

Se pot scoate bani din astfel de afaceri...

 Da, uitaţi, eu nu ştiu cum fac cei de la o companie care nici nu are reprezentare în prăvălii şi care vinde produse ce te ţin o viaţă. Sunt mult mai scumpe, aşa este, dar ţin o viaţă. Iată că aceştia fac o afacere!

O clasă care va colecta pet-uri va putea deschide un cont unde va pune bani pentru elevi, pentru activităţile lor.

„Siturile contaminate sunt prioritatea"

Mai este vreun pericol de contaminare a pânzei freatice din ţara noastră în urma catastrofei ecologice produse în Ungaria la începutul lunii octombrie?

 Acest pericol nu există. Am fost recent în Ungaria, la faţa locului. E teribil ce se întâmplă acolo... E un munte de vreo 40 de metri înălţime care a fost un lac imens de decantare - un milion de metri cubi, din care s-au scurs vreo şase sute de mii. Sunt zece lacuri de acumulare de asemenea dimensiune. S-a văzut clar că acel şlam solidificat nu va merge mai mult de cinci sute de metri. Oricum, autorităţile ungare au făcut, în câteva zile, un dig imens de patru metri înăţime ca să protejeze satul din zonă. Şi solul este contaminat pe foarte multe hectare.

Pe câţi ani se vor întide consecinţele acestei catastrofe?

 Pe foarte mulţi ani! Ei încearcă, pe termen mediu, să decoperteze solul şi să facă o ecologizare a zonei. Oricum, va dura mulţi ani până când vor putea să ecologizeze. Din păcate, în Uniunea Europeană s-a demonstrat iar că nu putem fi siguri că nu se întâmplă asemenea accidente. Ungaria este membră a UE din 2004 şi putea să ia măsurile de rigoare. De aceea am insistat - şi îmi pare bine că şi comisara UE Gerogieva a spus acelaşi lucru - că trebuie să se schimbe mecanismul comunitar de intervenţie în asemenea cazuri. Trebuie să existe un fond comun şi reglementări mai stricte, în sensul în care să obligăm ţările din UE să aibă o asemenea prioritizare. În ceea ce priveşte mediul, de pildă nu numai România trebuie să decidă dacă dă sau nu o sută de milioane de euro - cum este cazul siturilor contaminate -, ci să fie o regulă europeană care să oblige ţările să cheltuiască mai mult pentru astfel de proiecte.

Adică să fie reguli aplicabile tuturor în domeniul mediului...

 Da; în cazul unei catastrofe precum cea din Ungaria, lucrurile sunt clare - acoperi, ecologizezi, dar din alocarea sumelor necesare acestor activităţi nu-ţi vor ieşi bani. E vorba despre vieţi omeneşti, despre mediul înconjurător, deci este vorba despre o altfel de investiţie.

Ce se mai aude în privinţa canalului Bâstroe? Partea ucraineană continuă lucrările?

 E o dispută între cele două ţări care, din păcate, nu se poate termina. Ucrainenii nici nu prea au bani pentru a continua lucrările într-un ritm alert. E o dispută atât diplomatică, cât şi de interese economice. Ucrainenii pot fi supăraţi din cauza deciziei care s-a luat în legătură cu Insula Şerpilor, însă acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă şi pentru ei - nu te poţi juca la infinit şi iată că sistemele de justiţie internaţionale funcţionează.

Care credeţi că este cea mai mare ameninţare la adresa siguranţei ecologice a României?

 Sunt mai multe pericole, nu numai pentru că s-a întâmplat ce s-a întâmplat în Ungaria. „Prioritatea zero" ar trebui să fie siturile contaminate de toate tipurile - şi la rafinării, cu batalele şi sondele existente, şi la combinatele lăsate de izbelişte. Să nu uităm că, în anul 2000, la Baia Mare, era un batal vechi de 30 de ani care nu mai funcţiona şi aţi văzut ce s-a întâmplat. Într-o lună, eu voi veni în Guvern cu inventarul tuturor acestor situri. Deja dăm bani mai mulţi pentru asta. Am văzut un articol în „International Herald Tribune", apărut în urmă cu vreo trei săptămâni, care preia o declaraţia de-a mea potrivit căreia vom aloca bani mai mulţi din Fondul de mediu. Mai nou şi „Wall Street Journal" a scris despre asta, deci toată lumea este îngrijorată. De aceea consider ca fiind prioritară situaţia siturilor contaminate. Aici e o responsabilitate mare a Ministerului Economiei pentru că, în anii următori, va trebui să punem mai mulţi bani de la buget pentru mediu.

„Prioritatea zero" ar trebui să fie siturile contaminate de toate tipurile - şi la rafinării, cu batalele şi sondele existente, şi la combinatele lăsate de izbelişte.

„Vom da 100 de milioane de euro pentru decontaminări"

Vicepreşedintele UDMR spune că liderilor maghiari le-au trebuit 21 de ani să-şi convingă colegii din Parlament că elevii din Harghita şi Covasna vor învăţa mai bine limba română după manuale speciale

Credeţi că premierul român va fi dispus să aloce, în următorii ani, sume consistente pentru prevenirea unor catastrofe ecologice, în condiţiile în care austeritatea bugetară va continua?

Deja au fost acceptate unele dintre propunerile mele... Sunt şi decizii care ţin de minister, nu de premier neapărat. Am decis ca din Fondul de mediu să dăm 120 de milioane de lei pentru închiderea unor iazuri, iar anul viitor vom da circa 200 de milioane de lei. Vom mai da o sută de milioane de euro din Fondul de mediu pentru decontaminări. Dacă ştii care sunt priorităţile poţi da mai mulţi bani şi de la buget...

Există riscul să vi se diminueze bugetul?

 În privinţa alocării banilor pentru mediu decizia s-a luat din anii 2008-2009. Am avut şi şansa ca Guvernul anterior să-mi lase „cadou" la Fondul de mediu vreo 1,2 miliarde de lei necheltuiţi. Eu am cheltuit aceşti bani şi am pornit multe programe noi. Anul acesta pot angaja cheltuieli pentru circa un miliard de euro numai din Fondul de mediu. Anul viitor, evident, voi cheltui numai ceea ce-mi va intra şi ceea ce-mi va rămâne din 2010. Dar şi în 2011 vom merge cam cu 500-600 de milioane de euro.

Anul acesta pot angaja cheltuieli pentru circa un miliard de euro numai din Fondul de mediu.

„În Europa sunt mine care funcţionează cu cianuri"

Cum credeţi că ar trebui soluţionată chestiunea controversatului „proiect Roşia Montană"?

 Ştiţi că în ungureşte este „Povestea cocoşului roşu". Nu ştiu dacă este şi în româneşte... E o poveste care nu se termină niciodată. Şi în cazul „proiectului Roşia Montană" este un „never ending story". E culmea! Acum nu vorbesc în calitate de ministru al Mediului, ci în calitate de cetăţean. Când are trei sute de tone de aur şi 1.600 de tone de argint, orice ţară din lume se gândeşte cum să le valorifice. Nu cred că poate exista vreun stat care să nu se gândească la asta, mai ales în recesiunea pe care o traversăm. Statul român ce a făcut?! În înţelepciunea lui, statul român a dat licenţă de exploatare. Deci licenţa o dai ca să se facă minerit. Asta într-o zonă unde se face minerit din vremurile romanilor. Te duci, analizezi, vezi că trebuie mutate o sută de case. Le explici oamenilor de acolo că se pot ocupa în continuare de minerit, în condiţii moderne. Apropo - am văzut în Suedia sisteme moderne de exploatare. Nici nu ştiu dacă trebuia să dăm din mână frâiele, adică să nu păstrăm un pachet de 50,5% din acţiuni. Tot ar fi venit cineva cu o investiţie. Nu comentez cum a fost încheiat contractul şi în ce condiţii, dar tu dictezi, ca stat, condiţiile exploatării. Din păcate, acum, Roşia Montană este o localitate fantomatică din care cei mai mulţi au plecat. Casele puteau fi construite în altă parte şi puteau fi puse anumite condiţii de către statul român. La noi ca la nimeni, s-a dat licenţa, s-a lăsat în voia investitorului, cu certificate, cu scandal, cu procese şi acum suntem, după zece ani, în situaţia de a nu fi lămurit nimic. Pe de altă parte, poţi spune că nu vrei să exploatezi acele zăcăminte şi iei o decizie politică, aşa cum a luat Ungaria. Să stea acolo aurul încă 300 de ani!

Vă deranjează că nu s-a decis într-un fel sau altul...

 Da. Eu, ca ministru al Mediului, sunt în situaţia de a nu putea spune altceva decât am spus în luna ianuarie: respect legislaţia Uniunii Europene şi legislaţia românească, cu bunele practici. La ora actuală, în Europa sunt mine care funcţionează cu cianuri. Atunci când ajunge acel dram de cianură în lacul de acumulare, deja nu mai poţi să-l măsori. În Suedia, chiar dacă ar exista rupere de dig, nu ar mai polua pentru că este procentul foarte scăzut de cianuri - 0,8. Este un sistem închis - înainte de a ajunge în iazul de decantare, cianura este extrasă. Ea se foloseşte în mai multe industrii. Revenind la Roşia Montană, acum suntem în faza în care analizăm studiul de impact. N-am ajuns nici în stadiul în care a fost proiectul în 2007. Mergem conform prevederilor legale.

Nu cumva începerea exploatării zăcămintelor de la Roşia Montană ar fi un risc ecologic prea mare, atât pentru România, cât şi pentru vecinii săi?

 Este un risc dacă nu se respectă cea mai bună practică în materie a Uniunii Europene. Guvernul îşi va asuma răspunderea, printr-o hotărâre, asupra a ceea ce se va întâmpla acolo. Eu, ca ministru, trebuie să am garanţii că firma care va face exploatarea va veni şi cu banii pentru reecologizare. De asemenea, trebuie să am garanţii că, orice s-ar întâmpla, compania nu va dispărea aşa cum a fost la Baia Mare, în anul 2000. Trebuie să avem societăţi de asigurare în spate şi acest sistem închis de exploatare cu cianuri. Eu voi propune să se înceapă exploatarea - dacă vom ajunge acolo! - doar în cazul în care voi fi convins 101% că acest lucru nu va afecta mediul înconjurător.

Voi propune să se înceapă exploatarea (n.r. la Roşia Montană) doar în cazul în care voi fi convins 101% că acest lucru nu va afecta mediul înconjurător.

„2009 a fost cel mai păcătos an"

Cât mai rămâneţi la guvernare?

 Nu de azi, de ieri, am spus că acesta este un guvern de sacrificiu. Asta înainte de a se ajunge la moţiuni... Actualul guvern a fost nevoit să ia acele măsuri pe care nu le-au luat guvernele anterioare. Noi am făcut parte şi din guvernele anterioare şi la vremea respectivă am tras unele semnale de alarmă. N-am reuşit să ne convingem colegii să fie mai prudenţi din cauză că au fost alegeri. În opinia mea, 2009 a fost cel mai păcătos an pentru că a fost un an de luptă surdă între două partide mari. Anul trecut nu s-au luat măsuri cuvenite, precum reducerea unor cheltuieli, până când nu s-a rupt coaliţia. Prin urmare, în 2010 a trebuit să tăiem în carne vie. Ar fi absurd să susţin că toate măsurile luate de acest guvern au fost potrivite. Am avut şi noi un punct de vedere în ceea ce priveşte reducerea salariilor. Am spus să nu se reducă nominal, ci să se reducă fondul de salarii. Ni s-a replicat că nu mai este timp. În ceea ce priveşte pensiile, s-a şi demonstrat că a fost o măsură prea dură. Acum am ajuns la faza în care acest guvern de sacrificiu trebuie să-şi ducă crucea până la sfârşit. Nu ştiu însă când va fi acest sfârşit...

Aşadar, nu v-aţi făcut încă bagajele?

 Avem nevoie de legea salarizării unice. Trebuie s-o spunem: niciun guvern nu a avut curajul, timp de 20 de ani, să-şi asume o lege a pensiilor cât de cât coerentă şi o lege a salarizării unice. Ce va fi după aceea, vom vedea. Poate veni un alt guvern să modifice aceste legi, însă până atunci avem nevoie de ele. Avem nevoie şi de bugetul pe anul viitor şi de următoarele tranşe de la FMI. Mai avem nevoie de Legea educaţiei, de cadrul pentru IMM-uri şi de cel pentru tinerii întreprinzători. Anul viitor vom vedea cum vom putea readuce salariile la un nivel decent.

Deci până la sfârşitul anului nu vă grăbiţi să părăsiţi guvernarea...

 Atunci vom trage şi noi, UDMR, o linie şi vom spune cum mergem mai departe. În momentul de faţă - şi e punctul meu de vedere ferm - Guvernul trebuie să-şi ducă la bun sfârşit proiectele începute.

Acum am ajuns la faza în care acest guvern de sacrificiu trebuie să-şi ducă crucea până la sfârşit. Nu ştiu însă când va fi acest sfârşit...

„Trebuie să ne asumăm unele greşeli"

Dacă PSD şi PNL vă vor propune acelaşi număr de portofolii într-un viitor guvern, veţi accepta să intraţi într-o coaliţie cu aceste partide?

 Eu n-o spun din demagogie pentru că îmi pot permite asta după 21 de ani de politică: nu cred că prezenţa UDMR într-un viitor guvern va depinde de două sau trei portofolii. Evident, contează şi portofoliile... Pentru noi însă este important să avem certitudinea că vom putea colabora cu partenerii noştri. Mai trebuie să fie şi un program de guvernare compatibil cu ceea ce ne-am propus. În ceea ce priveşte UDMR, nu putem să nu ţinem cont de faptul că maghiarii din România consideră că, făcând parte din acest guvern, am contribuit şi noi la tăierea salariilor şi la celelalte măsuri. Trebuie să ne facem înţeleşi de electoratul nostru şi să explicăm că uneori nu ne-am putut convinge partenerii.

Asta veţi comunica electoratului de etnie maghiară?

 Ne putem convinge electoratul făcând o analiză foarte serioasă şi critică a ceea ce a făcut UDMR în acest an. Eu asta am propus. Vom avea congres în luna februarie şi trebuie să privim realitatea în faţă. Eventual, trebuie să ne asumăm unele greşeli şi să mergem mai departe cu o alternativă. Nu numai Opoziţia are nevoie de o alternativă; avem nevoie şi noi.

Domnul Tokes vă pregăteşte o alternativă. A anunţat că luna aceasta va înscrie un nou partid care să militeze pentru autonomie teritorială...

 Cu domnul Tokes avem, în ultima perioadă, o relaţie de colaborare. Sper că n-a uitat domnul Tokes că a intrat în Parlamentul European pe listele UDMR, fiind chiar în fruntea listei. Avem un forum în cadrul căruia ne întâlnim, la două-trei luni, şi în care discutăm aceste probleme. Noi am putut fi credibili timp de 21 de ani pentru că am fost uniţi. N-au putut nici partidele româneşti - pentru că au existat asemenea intenţii - să ne aplice această „politică a salamului". Adică să existe vreo cinci sau şase partiduleţe ale maghiarilor, aşa cum s-a întâmplat în Slovacia şi în Serbia. Acestea n-au ajuns nici în Parlament şi nici măcar în cadrul autorităţilor locale. Prin urmare, UDMR trebuie să-i facă să înţeleagă pe domnul Tokes şi pe colegii săi că n-avem altă şansă... Ce compromis vom găsi, este o discuţie pentru 2011. Deocamdată, domnul Tokes nu a avut niciun fel de responsabilitate în ceea ce priveşte politica din România. E foarte uşor să spui lucruri măreţe când n-ai în spate oamenii care suportă consecinţele unei decizii. Este evident că Laszlo Tokes spune lucruri foarte simpatice pentru o parte a electoratului, lucruri care ţin de simbolismul naţional.

Vă place sau nu, Laszlo Tokes se constituie într-o alternativă la UDMR...

 În momentul de faţă noi credem că trebuie mers pe alt drum, care să însemne mai mulţi bani în buzunarele cetăţenilor şi recâştigarea încrederii acestora că putem avea creştere economică. Aceste lucruri îi interesează şi pe cetăţenii români de etnie maghiară. UDMR aici trebuie să-şi schimbe puţin retorica. Desigur, nu va fi uşor deloc după acest an de guvernare, dar nu trebuie să uite nimeni că avem 7% în Parlament şi că avem 12% în coaliţie. De multe ori trebuie să convingem 44% sau 38% din colegi să accepte ceea ce noi propunem.

Domnul Tokes nu a avut niciun fel de responsabilitate în ceea ce priveşte politica din România. E foarte uşor să spui lucruri măreţe când n-ai în spate oamenii care suportă consecinţele unei decizii.

„Laszlo Tokes nu mai poate confunda statutul de episcop cu acela de politician"

Nu credeţi că domnul Laszlo Tokes întrece măsura prin declaraţiile şi acţiunile sale referitoare la autonomia teritorială, făcute în calitate de vicepreşedinte al Parlamentului European?

 Slavă Domnului, în România, după ani şi ani în care partidele naţionaliste au avut o voce puternică în Parlament, iată că cetăţenii s-au dovedit mai înţelepţi decât politicienii. Deci cetăţenii au înţeles în 2008 că acest naţionalism ieftin nu mai are căutare şi i-au taxat pe cei care credeau că numai printr-o retorică naţionalistă se pot rezolva lucrurile. Chestiunea aceasta ar trebui să fie luată în considerare şi de către maghiari. Domnul Tokes nu mai poate acum să confunde statutul de episcop, pe care l-a avut timp de 20 de ani, cu acela de politician. Probabil că atunci când era episcop era şi pentru el o problemă ce reprezenta şi la cine apela în discursurile ţinute în biserică. Acum e politician. Domnul Tokes este şi o personalitate căreia, evident, trebuie să-i recunoaştem meritele de la Revoluţie. Aceste lucruri nu se uită. Dar, în momentul de faţă, îl sfătuim să vină şi să discute cu noi pentru că altfel vom pierde cu toţii în 2012. Dacă se va întâmpla aşa, vom arăta cu degetul unul la altul, iar alţii ne vor râde în nas şi vor profita de această dispută dintre noi.

Se spune că discursul pe care îl au liderii UDMR în limba română, la Bucureşti, diferă fundamental de cel susţinut în limba maghiară, în Harghita şi Covasna...

 Nu e adevărat. Bun, poate că avem puţin alte accente pentru că altfel transmiţi un mesaj către populaţia de etnie maghiară. Dar nu... Eu, de pildă, am avut curajul, atât cât am fost secretar de stat şi ministru, să spun că vin bani mai puţini către unele judeţe din Transilvania. Am demonstrat asta cu cifre atât la Brăila, cât şi la Miercurea Ciuc. De asemenea, n-am schimbat programul UDMR din 1993. Avem aceleaşi ţinte de autonomie şi suntem destul de „plictisitori" din acest punct de vedere. Nu-i adevărat că am fi renunţat la ceva. E o diferenţă de retorică şi de tactică. Şi domnul Tokes şi-a dat seama că Uniunea Europeană nu prea te ajută în asemenea probleme... Degeaba te duci şi te plângi la Parlamentul European pentru că sunt diferite ţări, cu diferite politici pentru minorităţi. Noi trebuie să convingem majoritatea că lucrurile pe care le cerem nu sunt în detrimentul lor. Totuşi, am obţinut unele lucruri şi în Constituţie, şi în Legile educaţiei, cu inscripţiile bilingve, am ajuns la guvernare şi am devenit credibili. Acum nu se mai pune problema că un ministru de etnie maghiară are responsabilitatea unei ţări întregi. Aceste lucruri sunt un câştig de care trebuie să avem grijă.

Credeţi că aceste drepturi pe care le-aţi câştigat se pot pierde?

 Nu-i adevărat că nu se pot întoarce lucrurile. Nu-i adevărat! Şi ne uităm la ţări mult mai dezvoltate decât noi. Uitaţi-vă la Belgia, unde de un an şi ceva nu pot forma un guvern din cauza disputelor pe chestiuni etnice între flamanzi şi valoni!

Degeaba te duci şi te plângi la Parlamentul European pentru că sunt diferite ţări, cu diferite politici pentru minorităţi. Noi trebuie să convingem majoritatea că lucrurile pe care le cerem nu sunt în detrimentul lor.

„Maghiarii trebuie să înveţe limba română"

Nu cumva problema autonomiei teritoriale este una falsă, în condiţiile în care UE tinde spre federalizare? Nu riscăm să revenim la retorica de secol XIX?

Trebuie să recunoaştem faptul că, mai ales începând cu 1975, a fost dusă o politică de deznaţionalizare de către comunişti. Au dispărut multe clase de limba maghiară din şcoli, iar la universităţi nu se mai putea învăţa în această limbă. Generaţia noastră are acest bagaj care, evident, ne face mai sensibili la problemele ce ţin de identitate, de sistemul de învăţământ, de utilizarea limbii materne şi de un anume sentiment mai puternic privind o autonomie internă a comunităţii maghiare. Deci, nu trebuie să surprindă pe nimeni. Cum realizăm această autonomie? În primul rând, dând o autonomie mai mare tuturor. Realitatea e că România încă este un stat centralizat, în multe privinţe. Îl al doilea rând, trebuie să stabilim cum privim acea „insulă" care e în inima ţării. Nu duce nimeni acele două sau trei judeţe undeva. De ani de zile nu putem discuta la rece problema regiunilor economice. Acestea nu au o legătură etnică, dar dacă - ferească Dumnezeu pentru unii! - ar fi trei judeţe în care majoritatea ar fi de etnie maghiară am ajunge la tabuuri.

Domnule ministru, vi se pare normal ca unii dintre cetăţenii unui stat să nu cunoască limba oficială a statului respectiv?

 Dar cine a spus că e normal?! Nu-i normal!

Din păcate, în Harghita şi Covasna întâlnim deseori astfel de cazuri.

 În primul rând, nu-i adevărat că maghiarii de acolo nu vorbesc limba română. În al doilea rând, iată că au trebuit să treacă 21 de ani pentru a înţelege colegii noştri din Parlament că un copil de etnie maghiară care trăieşte într-o zonă unde sunt exclusiv maghiari, ajunge în clasa întâi fără să ştie limba română. Copilului aceluia nu trebuie să-i dai un manual pe care îl dai şi unui copil român, ci trebuie să înveţe după un manual special. Au fost necesari 21 de ani ca să explicăm că respectivul copil maghiar va învăţa mai bine limba română după un manual special.

Legea educaţiei, declarată neconstituţională, permite ca geografia şi istoria României să se studieze în limba maghiară. Dacă un copil învaţă limba statului în care trăieşte abia în clasa întâi, nu ar fi normal să studieze istoria şi geografia tot în acea limbă?

 Nu va fi un cetăţean mai puţin loial dacă învaţă geografia şi istoria ţării în limba maternă. Ştefan cel Mare este Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul este Mihai Viteazul! E o mentalitate greşită şi de aceea încercăm să explicăm generaţiilor mai tinere, care nu au niciun fel de reticenţă, că trebuie să-l laşi pe maghiarul din România să înveţe în limba maternă. Evident, trebuie să înveţe şi limba română. Sunt perfect de acord! Dar nu din vechile manuale în care şi eu mă uitam câteodată ce înseamnă anumite denumiri. Lasă-l pe maghiar să se integreze în societate şi nu va fi nicio problemă!

Dar cine nu-i lasă?

 Vă mai amintiţi ce scandal a fost cu inscripţiile bilingve sau cu facultatea cu predare în limba maghiară? Iată, de ani de zile este o universitate cu predare în limba maghiară şi nu s-a dărâmat lumea. Ies copii care se integrează şi care nu se duc numai în Harghita şi în Covasna. Încă sunt anumite subiecte pe care trebuie să le discutăm mult mai deschis. Atunci şi maghiarul se va simţi sigur în ţara lui - fiindcă România e ţara lui - şi acel majoritar din Covasna şi Harghita care trăieşte de mulţi ani cu ungurii. Sunt şi multe familii mixte de români şi maghiari...

Lasă-l pe maghiar să se integreze în societate şi nu va fi nicio problemă!

„Nu poţi privi maghiarii ca pe nişte emigranţi"

Nu cumva, în toţi aceşti ani, a fost întreţinută din interese politice aşa-zisa tensiune dintre maghiari şi români?

 Sunt unele probleme artificiale precum aceea că te duci la brutărie şi ceri o pâine în limba română şi maghiarul nu-ţi răspunde. Dar sunt altele reale. Există comunităţi care au istorie proprie, alături de românii care făceau parte din ele. Ardealul are o istorie de regiune autonomă de sute de ani. Acolo au trăit românii, ungurii, şvabii sau saşii, unii lângă alţii. Nu-i poţi privi pe maghiarii din România ca pe nişte emigranţi veniţi de 50 de ani din Maroc în Franţa. E altceva când ai o cultură şi ai şcoli de sute de ani, aşa cum au, de altfel, şi românii.

Lumea s-a deschis mult de atunci încoace...

 Aveţi perfectă dreptate! De anul viitor vom circula către Ungaria fără să ne oprească la graniţă. Dacă mie îmi spunea cineva în 1989 că va veni vremea când voi trece graniţa fără să mă oprească nimeni, aş fi spus că e nebun.

În contextul acesta, nu credeţi că autonomia teritorială este un concept depăşit?

 După părerea mea, dacă vom descentraliza mai mult, dacă va fi o autonomie mai mare la toate nivelurile şi dacă se va acorda posibilitatea fiecărei comunităţi să decidă în ceea ce priveşte problemele ei, atunci nu va fi niciun fel de problemă. Există o autonomie teritorială în multe zone mai evoluate din Europa - suedezii din Finlanda, nemţii din sudul Tirolului. Dar noi de cinci ani ne chinuim în Parlament să aprobăm legea privind autonomia culturală...

Ştiţi că foarte multă lume vorbeşte astăzi despre discriminarea pozitivă, despre faptul că minoritarii ajung uşor, uşor să aibă mai multe drepturi decât majoritarii...

 Toate documentele europene, mai ales cele ale Consiliului Europei, vorbesc spre respectarea tradiţiilor culturale şi a dreptului la educaţie în zonele unde există minoritari. Se vorbeşte despre folosirea limbii materne...

În România nu este nicio problemă cu folosirea limbii materne...

 Bun, dar vedeţi că nu a fost uşor... Dacă discutam acum 10 sau 15 ani, credeţi-mă că altfel se puneau problemele. Deci iată că am depăşit unele faze şi putem discuta relaxaţi aceste lucruri. Acum 10 sau 15 ani era un dezastru dacă veneam cu inscripţii bilingve.

S-a vorbit maghiară în România, fără nicio problemă, întotdeauna...

 Problema nu e de a vorbi maghiara în familie, ci de a avea dreptul şi garanţia unui învăţământ în limba maternă. Să-ţi poţi da copilul - dacă vrea - la o şcoală unde să fie educat în limba lui maternă. Mai e vorba de a avea cultura ta şi de a avea acele drepturi care ţin de subsidiaritate şi care sunt un element de bază în Uniunea Europeană. Eu zic că s-au făcut mulţi paşi şi trebuie să recunoaştem acest lucru. Încă mai avem de discutat pe Legea minorităţilor, pe regiunile economice şi pe alte lucruri care ţin de autonomie.

Nu-i poţi privi pe maghiarii din România ca pe nişte emigranţi veniţi de 50 de ani din Maroc în Franţa.

„În momentul de faţă, Guvernul mai ţine"

Vorbitorii de limbă spaniolă din America studiază istoria şi geografia SUA în limba engleză...

Dacă te duci în Los Angeles - am fost în 2003, atunci când fiica mea era studentă acolo - poţi vedea locuri în care nu reuşeşti să comunici în limba engleză. În acele zone sunt televiziuni şi radiouri în limba spaniolă, viaţa se desfăşoară în această limbă. Noi nu putem merge pe acelaşi calapod. În SUA ştim ce a fost. În Statele Unite, acum două-trei secole, au venit din Europa şi din alte părţi ale lumii, o sumedenie de oameni. La noi se pune altfel problema - sunt civilizaţii de sute şi sute de ani. Sunt civilizaţii stabilite care au cultura lor, care sunt mândre de asta. Eu sunt mândru că sunt ungur din România, iar dumneavoastră sunteţi mândru că sunteţi român din România. Fiecare are cultura lui, dezvoltată aici de atâta timp. E ceva special şi trebuie să profităm de bogăţia aceasta.

Dacă s-ar respecta ceea ce i s-a promis în decembrie 1918, comunitatea maghiară din România ar avea alte pretenţii?

 Nu. Dacă s-ar respecta ceea ce s-a promis în 1918, nu ar exista alte pretenţii.

Vă mai propun un exerciţiu de sinceritate: cu cine vă place cel mai mult să guvernaţi dintre partidele româneşti?

E o întrebare foarte grea pentru că fac parte dintr-un guvern şi noi suntem loiali - chiar dacă avem păreri diferite - partenerilor noştri. Acceptăm o anumită solidaritate. Eu nu cred că putem spune despre un guvern că este perfect sau că este dezastruos. Putem spune că au fost guverne mai bune şi guverne mai slabe, iar asta este normal. Au fost perioade mai bune şi mai slabe. De exemplu, perioada dintre 2005 şi 2008, din punct de vedere al creşterii economice şi al unei mentalităţi mai liberale, mai deschise, a fost o perioadă mai spectaculoasă. Acum, recunosc, ne chinuim pentru că e această perioadă în care te şi doare sufletul să iei unele măsuri, dar eşti prins în chingile FMI şi în chingile bugetului. Important este ca acolo unde eşti să-ţi faci treaba. Dacă toată lumea şi-ar fi făcut treaba - indiferent că era ministru, primar sau că lucra undeva la o companie - nu am fi ajuns aici. Din experienţa mea vă spun că nu se poate să ajungi la un minister sau altundeva şi să nu poţi să-ţi organizezi treaba. Din puţinul pe care îl ai te poţi gândi cum să cheltuieşti mai bine banii publici. Nu trebuie să te ocupi de alte probleme. Noi avem, din păcate, acest talent de a strica şi ceea ce este bun. Asta deşi avem extraordinar de mari resurse.

Nu mi-aţi răspuns la întrebare...

 Revenind, să nu-mi cereţi să fac o ierarhizare. Personal m-am descurcat cu toţi colegii şi n-am avut conflicte mari în niciun guvern. Şi am fost în câteva. Am avut şi colegi care au fost foarte pretenţioşi, dar eu întotdeauna am acceptat acest lucru şi am reuşit să mă descurc cu toată lumea. Asta pentru că am impus un anumit stil de lucru.

Deci, mai ţine guvernul...

 Eu cred că mai avem nişte lucruri de rezolvat împreună. În momentul de faţă, răspunsul este da.

Dacă s-ar respecta ceea ce s-a promis în 1918, nu ar exista alte pretenţii ale comunităţii maghiare din România.