VIDEO Profeţiile apocaliptice ale lui Fidel Castro: război nuclear
0Liderul comunist a vorbit neîntrerupt, timp de o oră, despre iminenţa unei confruntări atomice. Pentru prima oară, după trei ani de la retragerea sa, Fidel Castro a avut o intervenţie televizată, dedicată exclusiv politicii externe.
Îmbrăcat sport, cu bluză de trening şi cămaşă în carouri, Castro a apărut la televiziunea cubaneză, în cadrul unei emisiuni numite „Masa rotundă". Deşi vizibil marcat de boală şi vârstă (a împlinit 83 de ani), liderul comunist a părut coerent, profeţind, timp de o oră, prăbuşirea lumii, aşa cum o cunoaştem azi. „Il lider maximo" a ignorat problemele interne ale Cubei, vorbindu-le conaţionalilor despre pericolul unui război nuclear, declanşat în Orientul Mijlociu, în urma unei confruntări directe între Statele Unite şi Iran.
Mai citiţi şi:
Chavez îi invită pe Morales şi Castro să participe la "bătălia ideologică" de pe Twitter
Confruntarea se va extinde, implicând, prin efect de domino, Rusia şi China, a mai profeţit Castro, care s-a lansat într-o suită de acuzaţii la adresa Americii şi a statelor europene, ce susţin politica Washingtonului faţă de Teheran. El i-a mai anunţat pe cubanezi că, urmare a războiului, sistemul economic mondial se va prăbuşi, va antrena căderea Statelor Unite, iar în lume se va instala haosul. În concluzie, a spus Castro, atât capitalismul, cât şi socialismul vor dispărea.
Previziunile lui Castro nu au emoţionat, însă, presa internaţională, care şi-a focalizat interesul pe eliberarea primilor deţinuţi politici cubanezi, un eveniment desfăşurat concomitent cu ieşirea pe micile ecrane ale bătrânului lider comunist.
Erou pentru unii, sonat pentru alţii
„Il lider maximo" nu a mai apărut la televizor din 2007, moment în care le-a vorbit cubanezilor despre maladia ce l-a obligat să se retragă din funcţiile publice. În schimb, din acelaşi an, el şi-a publicat, periodic, reflecţiile asupra actualităţii internaţionale în oficiosul partidului comunist „Granma".
În prezent, deşi i-a predat prerogativele puterii fratelui său Raul (79 de ani), Fidel Castro continuă să ocupe funcţia de prim-secretar al partidului comunist şi să primească vizita noii generaţii de lideri de stânga sud-americani, care-i calcă pe urme. Pentru aceştia, între care preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, sau cel al Boliviei, Evo Morales, Castro este un fel de erou antiimperialist, în timp ce lumea occidentală nu mai vede în fostul despot de la Havana decât un bătrân lunatic.
În timp ce de pe micile ecrane ale cubanezilor Castro capta atenţia internă, un prim „lot" de 11 opozanţi ai regimului politic (dintr-un grup de 52 de disidenţi, încarceraţi în 2003) părăsea ţara îndreptându-se spre Spania.
Fidel, în timpul interviului
Eliberarea primilor deţinuţi
Este cea mai importantă „amnistie" din 1998 încoace, an în care au fost graţiaţi 101 deţinuţi politici, ca gest de bunăvoinţă faţă de vizita Papei Ioan Paul al II-lea, la Havana.
Această ultimă eliberare este rezultatul „unei lupte îndelungate, ce a implicat sacrificiul unui om", a declarat pentru Reuters Jose Luis Garcia Paneque, unul dintre deţinuţii ajunşi în Spania. Anul trecut, Orlando Zapata Tamayo, opozant al regimului castrist, a murit după 85 de zile de grevă a foamei.
Potrivit Comisiei cubaneze pentru drepturile omului, în închisorile de pe insulă mai sunt încarceraţi 167 de deţinuţi politici, condamnaţi la pedepse cuprinse între 13 şi 25 de ani.
Guvernul lui Raul Castro nu a avansat vreo motivaţie oficială a eliberării deţinuţilor, analiştii apreciind că gestul e menit să repare cât de cât imaginea Cubei în lume, serios şifonată după decesul disidentului Orlando Zapata Tamayo, în februarie trecut. Havana a fost, de asemenea, supusă criticilor internaţionale, din cauza hărţuirii „Doamnelor în alb", asociaţia soţiilor opozanţilor regimului.
Oricum, anunţul eliberării deţinuţilor politici a fost bine primit în cancelariile occidentale, fiind considerat un gest de deschidere politică a lui Raul Castro. Secretarul de stat american Hillary Clinton l-a calificat drept „un semn pozitiv şi binevenit".
„Doamnele în alb"
Soţiile deţinuţilor politici cubanezi au organizat, după 2003, manifestaţii împotriva încarcerării acestora. Adesea bruscate sau reţinute de poliţie, ele au devenit celebre sub numele de „Doamnele în alb" datorită culorii purtate la proteste.
Soţia unui deţinut politic eliberat îi face acestuia bagajele
Perestroika lui Raul Castro
Majoritatea analiştilor politici sunt de acord că moştenitorul lui Fidel, Raul Castro, e pe cale să modifice două principii de bază ale castrismului : monopolul reprezentării sociale de către guvern şi faptul că în societatea revoluţionară nu există opoziţie. Eliberarea primului lot de deţinuţi politici înseamnă că Raul a recunoscut existenţa acestora în închisorile cubaneze. În martie trecut, Bruno Rodriguez Parrilla, ministrul cubanez de Externe, afirma că deţinuţii consideraţi politici de către organizaţiile umanitare şi guvernele străine sunt, în realitate, puşcăriaşi de drept comun.
Recunoaşterea « statutului » acestora şi eliberarea lor au fost negociate de guvern cu arhiepiscopul de Havana, Jaime Ortega. Aceste discuţii reprezintă o altă minirevoluţie în sistemul castrist, guvernul recunoscând biserica drept partener egal şi nu subordonat. Până de curând, când era vorba de negocieri ce implicau Biserica catolică, Fidel Castro discuta direct cu Vaticanul, « de la stat, la stat ». Biserica locală avea statut de subordonat, putând lua contact cu autorităţile de la Havana doar prin intermediul unui Oficiu pentru afaceri religioase din cadrul Comitetului Central al partidului comunist.
Potrivit analiştilor, Raul Castro încearcă astfel o reconciliere atât cu Statele Unite, cât şi cu Europa, în scopul de a obţine sprijin financiar pentru economia cubaneză. Dacă ipoteza e valabilă, în scurt timp, Castro va fi însă obligat să liberalizeze dialogul cu toate asociaţiile cubaneze şi să facă primul pas spre recunoşterea unei opoziţii politice.
Se încarcă comentariile...
