Preşedinţie UE în regim de tranziţie

Belgia nu are încă un guvern, însă va deţine preşedinţia rotativă a UE de la 1 iulie şi va trebui să gestioneze dosare grele, precum criza și crearea serviciului diplomatic. Statul se bazează pe expertiza fostului său premier, Herman van  Rompuy, actualmente „preşedinte UE“ , care va avea puteri sporite în această funcţie.

Guvern de tranziţie şi sarcini împărţite cu guvernele regionale din Belgia în timpul celor şase luni de mandat. Sub aceste auspicii demarează pe 1 iulie preşedinţia belgiană a UE, într-o Europă confruntată cu cea mai gravă criză din ultimii 50 de ani. Guvernul de tranziţie condus de Yves Leterme va asigura această preşedinţie până la finalizarea negocierilor dintre câştigătorii alegerilor legislative din 13 iunie şi, implicit, numirea unui nou guvern.

Mai citiţi şi:

BCE lasă băncile fără finanţări pe un an

În ciuda acestei situaţii „tranzitorii" a preşedinţiei, Leterme s-a declarat optimist în privinţa îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin. Prezent la o conferinţă de presă împreună cu ministrul de Externe, Steven Vanackere, şi secretarul de stat belgian pentru afaceri europene, Olivier Chastel, Leterme a explicat că negocierile pentru un nou guvern nu ar trebui să îngrijoreze UE.

Belgia „va fi la înălţimea aşteptărilor, iar preşedinţia UE nu va fi afectată de tranziţia politică a ţării", spune Leterme. Pe de altă parte, Leterme estimează că sarcina Belgiei ar putea fi uşurată şi de Herman van Rompuy, preşedintele permanent al Consiliului European (funcţie instituită prin Tratatul de la Lisabona).

„Acest lucru nu poate decât să ne faciliteze munca," este de părere şi Olivier Chastel. Săptămâna trecută, la finalul Summit-ului de vară al UE, van Rompuy aprecia că nu va fi o problemă dacă Belgia nu va avea un guvern până la începerea preşedinţiei, pe 1 iulie.

El a amintit că Belgia este un stat federal, în care guvernele regionale au, de asemenea, de jucat un rol, lucru subliniat de altfel şi de Leterme. Potrivit acestuia, anumite părţi ale programului preşedinţiei vor fi asigurate de guvernele  regionale, respectiv o parte din aceşti miniştri. Ei nu sunt neapărat afectaţi de tranziţia politică de la nivel federal şi vor conduce unele reuniuni ministeriale periodice.

Pregătire temeinică a mandatului

În ciuda tranziţiei, preşedinţia UE a fost pregatită timp de doi ani şi jumătate prin zeci de reuniuni ţinute la nivel regional şi federal, a subliniat Leterme.

Programul preşedinţiei, axat pe economie, relaţii externe, mediu înconjurător şi justiţie, a fost deja aprobat de 80% din deputaţii federali. El a fost întocmit în cooperare cu regiunile flamandă, francofonă şi germană şi cu cele trei comunităţi.

Pentru a convinge, cei trei oficiali citaţi au făcut o adevarată demonstraţie „lingvistică" în faţa jurnaliştilor, trecând de la franceză la flamandă şi de la engleză la germană. În ciuda problemelor interne, Belgia va trebui să coordoneze relansarea economică a UE pentru ieşirea acesteia din criză, optimist prevăzută pentru 2011.

Priorităţi ambiţioase

Trebuie totodată să continue aplicarea modificărilor comunitare aduse de Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare acum şase luni şi care prevede printre altele crearea Serviciului european acţiune externă (SEAE), un fel de minister european al afacerilor externe.

Leterme a amintit că sunt încă în derulare negocieri cu Parlamentul European pentru demararea activităţii SEAE, până la 1 decembrie. Serviciul ar urma să aibă 11.000 de diplomaţi şi funcţionari comunitari şi să fie condus de Catherine Ashton.

„Pentru a îndepărta orice dubiu privind dorinţa Belgiei de a lăsa mâna liberă pe plan extern acestei noi structuri vom acorda lui Catherine o susţinere deplină", a spus Steven Vanackere. Cât priveşte o nouă extindere a UE, Vanackere crede că depinde mai puţin de SEAE şi mai degrabă de Belgia finalizarea negocierilor cu Croaţia şi realizarea de progrese în dialogul cu restul ţărilor din Balcani şi cu Turcia.

În ciuda crizei cu care se confruntă Belgia, Leterme - care a vorbit când în flamandă, când în franceză, când în engleză - ar putea câştiga pe plan european un pariu pierdut la el acasă: cel de a duce la bun sfârşit o sarcină de amploare care implică un consens între mai multe comunităţi.

Amintim că Leterme (acelaşi politician care a confundat imnul naţional belgian cu cel francez) a condus fără succes două guverne federale. El a părăsit conducerea partidului creştin democrat flamand şi nu se aşteaptă să obţină vreo funcţie pe plan naţional, unde naţionaliştii conduşi de flamandul Bart De Wever şi Elio Di Rupo, şeful socialiştilor valoni, negociază formarea unei coaliţii care să evite destrămarea Belgiei.

Această coaliţie nu va fi gata înainte de 12 octombrie. Până atunci însă, este sarcina lui Leterme de a dezminţi temerile europene conform cărora această a douăsprezecea preşedinţie belgiană a UE ar putea fi un eşec de proporţii, care să „demoleze" spiritul comunitar al acestui stat fondator.

Bugetul preşedinţiei

În ciuda crizei politice, mandatul belgian la cârma UE nu pare să fie afectat de criză, câtă vreme guvernul interimar dispune de un buget de peste 100 de milioane de euro pentru preşedinţia UE.

Circa o treime - 74 de milioane de euro - este asigurată de la bugetul federal, la care se adaugă contribuţia de 16 milioane de euro din partea comunităţii valone, şi restul de la cea flamandă. Din această sumă, 16 milioane de euro vor fi destinate asigurării securităţii delegaţiilor statelor UE, mai ales că fiecare ţară profită de preşedinţie pentru  a organiza reuniuni şi manifestări culturale pe întreg teritoriul său, cu scopul de a pune în valoare patrimoniul de care dispune şi a-şi face publicitate.

"Este o preşedinţie sobră şi ambiţioasă, iar bugetul de care vom dispune este mult sub cel al preşedinţiei franceze a UE, care a fost de 171 milioane de euro", susţine Olivier Chastel. El nu precizează însă dacă Bruxelles are în vedere şi o rezervă bugetară pentru organizarea de reuniuni neprevăzute, aşa cum a fost s-a întâmplat când a izbnucnit conflictul ruso-georgian.

Van Rompuy joacă pe cartea economică

Preluarea preşedinţiei UE de către ţara sa reprezintă pentru şeful Consiliului European, Herman Van Rompuy, o bună ocazie de a se afirma şi a-şi spori influenţa, scrie presa internaţională.

Devenit şef al UE în decembrie 2009, prin postul creat de Tratatul de la Lisabona, belgianul Van Rompuy a fost considerat atunci de către majoritatea analiştilor o alegere neinspirată.  Mai puţin cunoscut publicului, fostul premier belgian (a condus guvernul de la Bruxelles 11 luni), a preferat să rămână aşa,  acţionând în zona economică şi lăsând luminile rampei altor lideri europeni. 

Guvernarea economică

Economia este domeniul în care Van Rompuy are reale competenţe, scrie «Financial Times». În martie trecut, el i-a convins pe liderii UE să-i încredinţeze conducerea unui grup de lucru format din miniştrii de Finanţe ai zonei euro, cu care să elaboreze o strategie comună de guvernare. În aceeaşi direcţie, a convocat şi prezidat două summit-uri ale celor 16 lideri din zona euro, un rol ce depăşeşte atribuţiile postului pe care-l ocupă.

În acest fel, politica economică europeană, o zonă în care preşedinţia rotativă a UE ar trebui, toretic, să deţină un rol proeminent, a fost adjudecată de cel pe care fostul cancelar german Helmut Schmidt îl numea «Mister Nobody» (Domnul Nimeni). Dacă unii lideri europeni văd acum în Van Rompuy un « pucist european », alţii consideră că el acţionează în litera Tratatului, conferind substanţă postului de şef al UE.

Analiştii consideră că anul 2011 va fi şi mai profitabil pentru belgian. Preşedinţia semestrială a UE va fi preluată întâi de Ungaria, apoi de Polonia, ţări mai puţin experimentate, şi va mai pierde astfel din importanţă, întărind rolul lui Van Rompuy.  (Cristina Oroveanu)