Mihail Saakaşvili: „România are mai multă experienţă şi în realizări, şi în greşeli“

Preşedintele georgian, Mihail Saakaşvili, aflat în vizită oficială la Bucureşti, a acordat un interviu exclusiv ziarului „Adevărul“ în care spune că NATO şi Uniunea Europeană au nevoie de Georgia

Un tip degajat, expansiv, neprotocolar, care dă un interviu în miez de noapte unui ziarist român. În blugi şi pantofi de pânză fără ciorapi... Este preşedintele de numai 42 de ani al Georgiei, Mihail Saakaşvili.

Citiţi şi:

Putin a refuzat prezenţa lui Biden şi a Prinţului Charles la parada de la Moscova / Sarkozy a anulat participarea
Saakaşvili nu mai crede în aderarea Georgiei la NATO

Este omul care a pus micuţa republică ex-sovietică pe hartă, după un război- fulger cu marea Rusie şi după introducerea unor reforme unice în lume, în urma cărora sistemul fiscal georgian are doar patru taxe mari şi late.

Mai devreme, înainte de interviu, se întâlnise cu preşedintele Băsescu şi cu premierul Boc. În primul a văzut acelaşi „tip sigur pe sine", dar pe al doilea l-a simţit „tensionat". Doar urmează o moţiune de cenzură...

„Adevărul": Evoluţia regională a Georgiei în ultimii ani este spectaculoasă. Pe viitor, vedeţi o Georgie parte a NATO şi a Uniunii Europene, ori, mai curând, o ţară neutră, arbitru în zonă, care ar putea fi numită o Elveţie a Caucazului?

Mihail Saakaşvili: Din punct de vedere politic, Georgia se îndreaptă spre Europa. Nu avem altă opţiune. Nu putem rămâne într-o zonă gri. Pe de altă parte, Georgia nu intenţionează să devină un fel de „provincie a provinciei", ci vrem să aducem unicitatea noastră spaţiului european, nu doar să fim un apendice exotic de departe. Ne aflăm în centrul unor influenţe culturale. „Amprente" georgiene pot fi găsite peste tot, din fosta Uniune Sovietică până la vecinii noştri turci. Din acest punct de vedere, asta poate aduce Georgia Uniunii Europene: suntem un fel de pod între diferite culturi, putem deveni o ţară extrem de utilă spaţiului european.

Dar despre NATO ce ne puteţi spune?

Relaţia cu NATO e o poveste în derulare. Ne-am făcut „temele" şi ne-am achitat de ceea ce ni s-a cerut. Este o decizie politică, dar şi un proces tehnic. Suntem norocoşi să fim implicaţi în acest proces tehnic de integrare cu standardele NATO; e ca şi cum am fi trecut deja în clasa a II-a! Nu vom ceda niciodată! În ultimă instanţă, NATO are nevoie de Georgia, care va contribui la diversitatea de care are nevoie Alianţa Nord-Atlantică pentru a supravieţui. Încercăm să nu devenim persuasivi sau nerăbdători în legătură cu momentul în care se va întâmpla integrarea. Să tot încerci să spargi zidul cu capul nu ajută; soluţia este să dărâmi acel zid folosindu-ţi inteligenţa. Dar, cum am spus, nu vom ceda niciodată!

Bazele permanente ruseşti din zonă pot fi o piedică serioasă pe drumul spre NATO, mai ales după conflictul deschis cu ruşii...

Bazele ruseşti din zonă nu sunt sustenabile, iar Rusia n-are nevoie de ele. A fost modul lor de a răspunde la ceea ce ei au perceput ca fiind o umilinţă în urma pierderii Războiului Rece şi modul lor de a-şi folosi puterea împotriva unor ţări oarecum vulnerabile, precum Georgia.

Scott Horton, expert în regiunea Caucazului, şi fostul dvs. profesor la Universitatea Columbia, din New York, în anii '90, aprecia ca fiind „mai mult decât o greşeală tactică" modul în care aţi acţionat în conflictul deschis cu Rusia. Aveţi ceva să vă reproşati?

Dacă o ţară puternică decide să lanseze un război împotriva uneia mici, cea de-a doua nu poate face nimic ca să prevină acest lucru. Ruşii nu intră în război accidental... Se pregătesc din timp, îşi mobilizează trupele cu multe luni înainte şi, când sunt convinşi că nu vor urma reacţii nedorite pentru ei, acţionează. Cred că cel mai bun lucru pe care l-am făcut noi este că nu am părăsit ţara, aşa cum se aşteptau ruşii. Am rezistat câteva zile, astfel încât ei să înţeleagă că suntem capabili de rezistenţă. Puteam face mai mult ca să prevenim războiul? Nu cred că 12.000 de soldaţi pot fi opriţi în nicio circumstanţă, în câmp deschis, într-o confruntare directă. Au fost lansate peste 200 de rachete... Singurul lucru pe care poţi să-l faci este să te retragi pentru moment, după care să te regrupezi. Lucru pe care noi l-am făcut. Nu am greşit cu nimic în acel război!

Partidul preşedintelui Mihail Saakaşvili a câştigat detaşat alegerile locale din Georgia, desfăşurate duminica trecută Foto: Afp

Felicitări pentru victoria în alegerile locale de duminica trecută. Mişcarea Naţională Unită, pe care aţi iniţiat-o, a obţinut peste 55% din sufragii în Capitală şi mai mult de 60% în ţară. Vedeţi în primarul ales al Tbilisi, Ghighi Ugulava, un succesor al dvs. la prezidenţialele din 2013, caz în care aţi putea deveni premier, după cum speculează unele surse, botezând acest plan „Succesorul"?

Candidatura nu este o opţiune personală, ci o chestiune de decizie colectivă a Mişcării. Mai avem trei ani până la următoarele alegeri prezidenţiale. Având în vedere criza internaţională, trei ani înseamnă un timp îndelungat, aşa că vom vedea ce se va întâmpla. În Mişcarea Naţională, toţi suntem egali şi ceea ce sperăm este să punem cu toţii umărul s-o ducem mai departe. E greu de vorbit despre orice altceva, pentru că ne confruntăm cu circumstanţe dificile: relaţiile cu Rusia, cu NATO, criza economică, încotro se îndreaptă lumea şi regiunea noastră... Dacă zona noastră va merge prost, şi noi vom fi în aceeaşi situaţie. E greu să facem predicţii, dar trebuie să ne asigurăm că reformele vor continua. Suntem oameni de acţiune, nu genul care se agaţă de poziţii şi de scaunele Puterii. Suntem mândri de realizările Georgiei şi intenţionăm să le continuăm în viitor.

Într-o situaţie de criză internaţională, dar şi de descreştere abruptă a investiţiilor străine în zonă, care sunt perspectivele economiei georgiene în 2010 - 2011, după o scădere îngrijorătoare în 2009, de 4%, ulterioară creşterilor de 2,1% în 2008 şi 12,3% în 2007?

Nu de 4%! Am avut o scădere de doar 3,8% şi nu suntem de acord total nici cu această estimare... Dar vecinii noştri armeni au avut o scădere economică de 20%, Turcia de 10%, Ucraina de aproape 10%! Ce ne-a făcut pe noi să nu fim în aceeaşi situaţie este, în primul rând, faptul că am făcut multe reforme. În al doilea rând, ne-am diversificat, nu depindem de piaţa rusă. În 2010, an de criză, ne aşteptăm la o creştere de 6% dacă lucrurile vor merge bine. Suntem o ţară mică, cu o economie mică, dar flexibilă. Dacă cineva poate supravieţui acestei crize, atunci aceia suntem noi! Suntem mai mult sau mai puţin protejaţi şi pregătiţi pentru a înfrunta orice problemă pe termen lung. Avem stabilitate politică şi macroeconomică, un sistem bancar sănătos, bondurile (obligaţiunile emise de stat - n.r.) noastre merg bine, mult mai bine decât înainte de război. Avem o guvernare consolidată şi ne bucurăm de încrederea investitorilor... Dar dacă totul se duce dracului, atunci, ştiţi, nimeni nu e în siguranţă! De aceea e greu de spus ce se va întâmpla în 4-5 ani de-acum încolo. În 2011 trebuie luate multe decizii importante.

O ultimă întrebare, domnule preşedinte. Cine are de învăţat de la cine? România de la Georgia sau invers?

Trebuie să învăţăm unii de la ceilalţi. România are mai multă experienţă şi în realizări, şi în greşeli. Acum şase ani, când am fost ultima oară aici, Bucureştiul arăta mult mai rău... Pe de altă parte, nouă ne-a fost mai uşor, pentru că am pornit aproape de la zero, Georgia era atât de distrusă, încât era singura cale posibilă. Avem un sistem bugetar, dar mult mai redus decât în România. Avem mai puţini funcţionari, am concediat două treimi dintre ei, deşi chiar şi înainte nu erau atât de mulţi raportat la totalul forţei de muncă. S-au făcut greşeli în România, dar este normal. Când merg în vizite, îmi place să cobor printre oameni, să intru în fabrici, să intru în magazine, să „simt" ţara respectivă, mai ales în ţări cu un trecut istoric important. România are capacitatea de a fi un lider regional, are o aşezare strategică, potenţialul de a deveni o ţară bogată şi se bucură de un bagaj cultural impresionant. ţara voastră este ca un far pentru statele din jur, inclusiv pentru Georgia, de partea opusă a Mării Negre. Cu toţii ne uităm la România şi suntem interesaţi să fie o ţară puternică şi de succes, pentru a putea genera politici regionale de care să beneficieze zona noastră şi întreaga Europă.

"Ruşii nu intră în război accidental... Se pregătesc din timp, îşi mobilizează trupele cu multe luni înainte."

"Avem un sistem bugetar, dar mult mai redus decât în România. Avem mai puţini funcţionari."

Profil

Născut la 21 decembrie 1967.

A fost liderul „Revoluţiei trandafirilor" din 2003.

În 2004 a devenit al treilea preşedinte al Georgiei.

A fost reales pentru un al doilea mandat în 2008.

Proamerican şi adept al aderării Georgiei la NATO.

A declanşat o serie de reforme economice şi politice.

Opozanţii îl acuză că nu a reuşit să combată corupţia.

În pofida contestărilor, partidul său, Mişcarea Naţională Unită, a câştigat detaşat alegerile locale de duminică.

Georgia, ţară caucaziană cu aspiraţii euroatlantice

La 31 martie 1991, Georgia - situată în Caucaz - a fost a patra republică, după Baltice, care a organizat un referendum privind independenţa, în contextul destrămării Uniunii Sovietice. Aproape 99% din cei care au votat (prezenţa fiind de peste 90 de procente) s-au pronunţat în favoarea independenţei ţării.

După obţinerea independenţei, a urmat o perioadă de frământări interne. Sprijiniţi de ruşi, locuitorii din Osetia de Sud şi Abhazia şi-au manifestat dorinţa de a se desprinde de Georgia. Ultimul episod în acest sens a avut loc în urmă cu doi ani, când trupele ruse au invadat cele două republici autoproclamate independente.

În 2003, forţele democrate au declanşat „Revoluţia trandafirilor", un protest ce a dus la alungarea de la putere a preşedintelui Eduard Şevardnadze.  Actualul preşedinte, Mihail Saakaşvili, a depus eforturi pentru ca Georgia să devină membră a UE şi a NATO. Pentru Occident, Georgia reprezintă o rută energetică importantă, o conductă de gaz şi alta de ţiţei trecând prin Tbilisi.

Georgia va fi parte a proiectului AGRI (Romania-Georgia-Azerbaidjan-Interconnector) care vizează tranzitul de gaze naturale lichefiate din zona Mării Caspice în Europa, precum şi construcţia a două terminale de gaze naturale lichefiate la Batumi şi în portul Constanţa.