Gaddafi pierde Libia bucată cu bucată

Mercenarii liderului de la Tripoli continuă să ucidă cu sânge-rece protestatarii, motiv pentru care Uniunea Europeană ia în calcul o intervenţie militară în Libia, în scopuri umanitare. Capitala Libiei este scena unor confruntări dure între forţele de ordine fidele lui Gaddafi şi protestatari. Opoziţia a preluat controlul asupra estului ţării, iar tabăra „dezertorilor“ creşte.

Protestatarii antiguvernamentali au sărbătorit ieri izgonirea forţelor de securitate controlate de Gaddafi din Misrata, cel de-al treilea oraş ca mărime din Libia, aflat la 200 de kilometri distanţă de Tripoli. Eliberate de mercenari au fost şi oraşele Az Zintan (sud-vest), Tobruk şi Benghazi (est), zona în care se află şi câmpurile petrolifere. O luptă acerbă între opozanţi şi miliţiile loiale lui Gaddafi se dă pentru sudul şi vestul ţării. Imagini filmate în oraşul Sawiya, la doar 50 de kilometri de Tripoli, arată un post de poliţie în flăcări, oameni fugind şi zeci de cadavre pe străzi.

Citiţi şi:

Violenţa lui Gaddafi împotriva demonstranţilor ar putea fi o crimă împotriva umanităţii

Un general din armata libiană anunţă că soldaţii sunt de partea poporului care cere înlăturarea "tiranului Gaddafi"

Potrivit martorilor, mercenarii, printre ei şi numeroşi ucraineni, au atacat moscheile din oraş cu rachete antiaeriene. Situaţia cea mai gravă pare însă să fie la Tripoli. Forţele de ordine au tras focuri de armă asupra protestatarilor - care cer, în continuare, plecarea de la putere a lui Gaddafi - şi au intensificat controlul asupra oraşului. În oraş se află şi colonelul Gaddafi - ce-i drept, bine păzit, într-o bază militară şi care a declarat, ieri, că Al-Qaida a asmuţit protestatarii şi că „Regina Elisabeta a II-a conduce de mai multă vreme Marea Britanie decât el Libia şi că încă nimeni n-a izgonit-o de la putere".

Haos pe aeroport

Într-una dintre zonele periferice ale Tripoli, intrarea şi ieşirea au fost blocate de miliţiile regimului. „Nimeni nu se plimbă pe stradă, nimeni nu încearcă să iasă, nici măcar să se uite pe fereastră. Este înfricoşător", a spus un locuitor al capitalei libiene. Haosul domneşte şi pe aeroportul din Tripoli, unde mii de străini aşteaptă cu disperare să plece spre casă.

„Incredibil. Imaginaţi-vă un loc de mărimea stadionului Wembley, plin cu oameni, care încearcă să meargă într-o singură direcţie, dar care nu reuşesc să se mişte nici măcar un centimetru. A fost infernul pe Pământ. Oamenii stau acolo de zile-ntregi fără mâncare, fără să poată merge la toaletă", a relatat un britanic care a reuşit să scape din infern, fiind evacuat de avionul prezidenţial polonez.

În timp ce televiziunea de stat libiană difuzează emisiuni de divertisment, cu dansuri populare, străinii care au reuşit să fugă din Libia povestesc că miliţiile lui Gaddafi încarcă morţii de pe străzi în camioane.

Sute de cadavre, în gropi comune

Imagini cutremurătoare postate pe internet arată sute de cadavre aruncate într-o groapă săpată în nisip, pe o plajă din vecinătatea capitalei libiene.  Ei povestesc că în afara fricii de mercenari, oamenii se mai tem şi de hoţii care profită de situaţie şi fură tot ce le iese-n cale. În acest timp, tot mai mulţi militari, diplomaţi şi miniştri părăsesc tabăra lui Gaddafi, condamnând public masacrul ordonat de liderul libian.

Potrivit BBC, pilotul avionului personal al lui Gaddafi, norvegianul Birger Johansen a fugit la Viena cu toată familia. De partea opoziţiei au trecut şi doi generali ai armatei, Abu Bakr Younis Jabir şi Soliman Mahmoud al-Obeidy. Acesta din urmă l-a acuzat pe colonelul Gaddafi că „se poartă cu aroganţă cu ceilalţi lideri din ţările arabe, pentru că, evident, suferă de un complex de inferioritate".

Hitler şi gaz sarin

Nu este prima declaraţie extrem de dură la adresa colonelului Gaddafi. Ihab El-Mismari, diplomat, care a demisionat de la Ambasada Libiei din Ottawa, a declarat că îi e teamă ca liderul de la Tripoli să nu folosească arme neconvenţionale împotriva populaţiei.

„Mi-e teamă. Aştept să se vorbească despre arme bizare, cum ar fi acest gaz sarin care a fost folosit în Japonia, în atentatul din 1995", a declarat el pentru „Toronto Star". Nici ministrul demisionar al Justiţiei, Mustapha Abdel Jalil, nu s-a sfiit să-l compare pe Gaddafi cu Hitler şi a prezis: „Zilele lui Gaddafi sunt numărate. El va face ce a făcut Hitler, se va sinucide", a spus fostul oficial presei suedeze.

Evacuaţi de armată

În acest timp, statele membre ale Uniunii Europene iau în calcul o intervenţie militară în Libia. Germania a trimis trei nave militare cu 600 de soldaţi la bord, „pentru evacuarea cetăţenilor săi", Marea Britanie şi-a trimis trupele de elită, tot în acelaşi scop, Grecia are şi o fregată aproape de coastele libiene. NATO însă a declarat că nu intenţionează să intervină în Libia, pentru că nu a primit o cerere în acest sens.

Război cu străinii

Ciadul a trimis militari pentru susţinerea lui Muammar Gaddafi. Locuitorii din Benghazi au confirmat prezenţa străinilor.

Aliaţii prooccidentali au probleme, Iranul profită

Revoltele populare care zguduie lumea arabă au început să schimbe echilibrul de putere în regiune. Cea a Iranului creşte, în timp ce a Arabiei Saudite scade, susţin experţii. Deşi este mult prea devreme pentru a scrie capitolul final privind impactul acestor revolte, totuşi, Iranul beneficiază deja de înlăturarea sau subminarea puterilor liderilor arabi care i-au fost adversari.

Arabia Saudită pierde teren

Teheranul a început să-şi proiecteze influenţa tot mai mare în zonă, spun analiştii citaţi de „New York Times". Iranul a trimis săptămâna aceasta două nave de război, prin Canalul Suez, pentru prima dată de la revoluţia din 1979, iar noii  lideri militari din Egipt le-a permis trecerea, scrie, „The New York Times". Arabia Saudită, aliată a SUA şi naţiune sunnită, care este în competiţie cu Iranul şiit pentru influenţă regională, are probleme. Regele Abdullah s-a întors miercuri în ţară, după trei luni de tratament în străinătate.

Preocupat de posibile revolte şi în regatul său, suveranul a anunţat o creştere de 35 de miliarde de dolari a cheltuielilor sociale pentru a-i ajuta pe tinerii căsătoriţi să-şi cumpere case, să-şi deschidă o afacere, şi alte facilităţi pentru populaţie.

Această decizie este  văzută ca o încercare de a ţine departe populaţia de frământările care au loc în statele vecine, cum ar fi Bahrainul. Cu toate acestea, opoziţia a făcut apel pe Facebook la revolte în ziua de 11 martie.

Suveranul saudit s-a întâlnit şi cu regele Bahrainului, Hamad bin Isa Al-Khalifa, pentru a discuta despre modalităţi de a a potoli revolta majorităţii şiite din micul regat. Liderii sunniţi din Arabia Saudită şi Bahrain acuză majoritatea şiită de loialitate faţă de Iran, lucru respins de şiiţi, care spun că acuzaţiile la adresa lor au doar rolul de a justifica opoziţia celor de la putere faţă de democraţie.

Cu toate că revoltele au revendicări interne, analiştii spun că au şi o influenţă regională. În trioul de state care sprijineau Occidentul, sunt unele fragilizate după căderea regimurilor dictatoriale, cum este cazul Egiptului după Hosni Mubarak, iar altele fac eforturi să nu fie răsturnate valul protestelor. Regele Abdullah al Iordanei se luptă să aplaneze nemulţumirea în regatul său, iar Arabia Saudită a fost lăsată singură să facă faţă provocărilor din regiune.

SUA au ajutat involuntar Iranul

Saudiţii sunt îngrijoraţi şi se simt „încercuiţi" de instabilitatea care există în state precum Irak, Siria, Liban, Yemen, Bahrain, susţine Alireza Nader,  expert în afaceri internaţionale la RAND Corporation, citat de „The New York Times". „Situaţia în regiune arată că este propice pentru a fi exploatată de regimul iranian, iar Teheranul a demonstrat că este capabil să profite de instabilitatea regională", subliniază Nader.

Poziţia Iranului devine din ce în ce mai puternică, în ciuda provocărilor sale interne: o economie cu probleme, şomaj ridicat şi o opoziţie tot mai determinată. Prin înlăturarea talibanilor din Afganistan, şi a lui Saddam Hussein din Irak, Statele Unite au eliminat, fără intenţie, doi inamici regionali ai Iranului care a devenit astfel un actor major în ambele state.

Acum, Iranul a demonstrat ce poate în Liban,  când aliatul său, Hezbollah, a forţat căderea guvernului pro-occidental condus de Saad Hariri. Hariri a fost înlocuit cu un prim-ministru susţinut de către Hezbollahul proiranian. Oricine va veni la putere în Egipt nu va mai fi la fel de ostil Hamas cum a fost Mubarak, iar Hamasul poate ajuta Iranul
să-şi  sporească influenţa în Egipt.

"Dacă autorităţile nu acordă mai multă atenţie solicitărilor poporului, în Arabia Saudită se poate întâmpla orice."
prinţul Talal bin Abdul-Aziz Al Saud

Propagandă şi breakdance

Regimul din Libia intuia că vor izbucni cândva revoltele şi a încercat să atragă tineretul de partea sa cu breakdance şi discursuri populiste despre reforme spre binele ţării.

„Frankfurter Allgemeine Zeitung" relatează că Muammar Gaddafi l-a delegat pe fiul său Saif al-Islam să se ocupe de creşterea popularităţii sale în rândul cetăţenilor. Primul pas a fost înfiinţarea săptămânalului „Quryna" în care erau lăudate o serie de proiecte sociale şi culturale ale regimului de la Tripoli. Sloganul publicaţiei de propagandă era scurt şi la obiect: „Libia de mâine".

De la hip-hop la „băi de sânge"

Regimul de la Tripoli voia tinerii de partea sa Foto: Agerpres

În cadrul evenimentelor menite să atragă simpatia populaţiei, vara trecută, a fost organizat la Misrata primul „Festival al tineretului libian". La deschiderea evenimentului a participat însuşi fiul lui Gaddafi. Au urmat un musical intitulat „Libia viitorului" şi o reprezentaţie de breakdance şi muzică hip-hop cu versuri patriotice care ridicau osanale „celui dintâi revoluţionar al ţării".

Acelaşi Saif al-Islam a apărut zilele acestea la televiziunea de stat ameninţând protestatarii, cei mai mulţi dintre ei fiind tineri, cu „o baie de sânge". Canditat la succesiunea „tronului"  de la Tripoli, fiul lui Gaddafi a ameninţat manifestanţii cu o intervenţie în forţă a armatei libiene, care are 76.000 de soldaţi,  2.205 tancuri, 640 de rachete antiaeriene, sute de aeronave şi nave militare.