Cum şi-a pierdut Barack Obama aliaţii din Asia

Relaţiile SUA cu partenerii asiatici s-au deteriorat pe plan politic şi economic, “împingându-i” pe aceştia spre China. Guvernul japonez a pierdut majoritatea din Senat din cauza tergiversărilor privind relocarea bazei americane de la Okinawa, mărul discordiei între Tokyo şi Washington. 

Campania pentru alegerile de duminică din Japonia, în urma căreia au fost reînnoite jumătate dintre locurile Senatului, a avut ca punct central în dezbateri baza americană de la Okinawa, care l-a costat funcţia pe fostul premier. Yukio Hatoyama a fost nevoit să renunţe, la mai puţin de un an de la preluarea puterii, după ce s-a răzgândit în privinţa relocării bazei, una dintre promisiunile făcute în campanie. Urmaşul său, Naoto Kan, n-a reuşit să facă prea multe progrese în rezolvarea disputei, fapt ce a costat Partidul Democrat pierderea majorităţii în Senat.

Citiţi şi:

Casa Albă: SUA au relaţii mai bune cu aproape toate statele din lume, datorită lui Obama
Obama şi Netanyahu, între patru ochi

Tensiunile dintre Washington şi Tokyo, mult timp cel mai fidel aliat al său din Asia, sunt simptomatice pentru răcirea relaţiilor dintre SUA şi aliaţii din regiune. În primele zile ale mandatului său, Barack Obama se autoproclama "primul preşedinte al Pacificului". Şi o vreme s-a ţinut de cuvânt. A semnat o serie de acorduri cu zona a cărei dezvoltare economică este cea mai dinamică din lume şi, în noiembrie 2009, a fost primul lider american prezent la summitul ASEAN (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est).

Tot anul trecut, secretarul de stat Hillary Clinton declara sus şi tare că „Statele Unite au revenit" în Asia. Şi Pentagonul a insistat pentru consolidarea legăturilor cu ţările din zonă, în special cu armata indoneziană. Relaţiile militare ale SUA cu Indonezia au fost stopate în urmă cu două decenii, după masacrul din Timorul de Est.

Avântul relansării relaţiei speciale cu Asia s-a domolit însă pe fondul problemelor din Afganistan şi Orientul Mijlociu, al climatului politic tot mai nefavorabil de acasă, crizei economice şi, mai nou, dezastrului ecologic din Golful Mexico. Luna trecută, Obama şi-a anulat - pentru a treia oară - o vizită în Indonezia, ţară unde se bucura de o imensă popularitate, după ce a trăit acolo patru ani, pe când era copil. Nici în plan economic, Casa Albă nu a avut iniţiative notabile pentru a consolida relaţiile comerciale cu ţările din Asia, care au început să compare "comportamentul" lui Obama faţă de ele cu cel al Administraţiei Bush. Mai mult, autorităţile de la Jakarta au renunţat la statuia lui Obama amplasată într-un parc din capitală, notează „Newsweek".

Înstrăinarea Indiei

Nici cu India, pe care Bush a reuşit să o aducă pe drumul cel bun după decenii de antiamericanism, Obama nu s-a descurcat prea bine. Autorităţile de la New Delhi s-au înfuriat pur şi simplu după ce SUA şi China au semnat, în noiembrie, o declaraţie privind cooperarea pentru promovarea păcii în Asia de Sud, gest perceput ca o invitare a Chinei de a se amesteca în conflictul pakistanezo-indian. Nici măcar dialogul strategic lansat în iunie nu dă semne că va depăşi faza discuţiilor sterile pentru a intra într-o zonă concretă.

Liberalizarea comerţului

În timp ce America este concentrată asupra propriilor dificultăţi economice, ţările din Asia se bucură de un boom economic de invidiat. Pe lângă parteneriatele strategice şi de securitate, liberalizarea comerţului a devenit unul dintre punctele lor de interes. Săptămânal apar veşti despre acordurile de liber schimb încheiate între ţările din ASEAN şi China sau India.

Până şi UE a conştientizat potenţialul economic uriaş al regiunii, ultima „realizare" fiind semnarea acordului de liber schimb cu Coreea de Sud, primul, de altfel, semnat de Bruxelles cu un stat asiatic. După îndelungi negocieri, Administraţia Bush reuşise în 2007 să încheie negocierile cu Seulul pentru un acord similar. Democraţii, majoritari în Congres, l-au respins însă, argumentând că producătorii americani de automobile şi exportatorii de carne de vită nu beneficiază de condiţii favorabile pe piaţa sud-coreeană. La recentul summit G20 din Canada, Barack Obama i-a promis omologului Lee Myung-Bak că echipa sa va lucra asiduu pentru a finaliza negocierile până la viitoarea reuniune a G20, care va avea loc, în noiembrie, chiar în Coreea de Sud.

„În ultimul timp, SUA nu au contat în procesul de liberalizare a comerţului şi a investiţiilor, în timp ce UE şi Canada s-au mişcat energic în acest sens", remarcă Daniel M. Price, specialist în relaţii economice internaţionale, citat de „The New York Times".  La capitolul „succese" în Asia, Washingtonul a bifat întărirea relaţiilor cu Malaysia şi cu Thailanda. Vicesecretarul de Stat Kurt Campbell s-a implicat, discret dar eficient, în negocierile care au pus capăt haosului politic de la Bangkok, menţinând legăturile cu guvernul lui Abhisit Vejjajiva, fără a-i supăra prea tare pe liderii „cămăşilor roşii" (partizanii fostului premier Thaksin Shinawatra), care au protestat violent în stradă, contestând legimitatea Executivului.

Împinse spre China

Analiştii apreciază că Washingtonul ar trebui să se mişte rapid, dacă vrea să-şi păstreze influenţa în zonă, dar mai ales pentru a împiedica expansiunea economică şi militară a Chinei. În mai, la Washington, Kuniko Tanioka, parlamentar al Partidului Democrat din Japonia, făcea o declaraţie de neconceput în urmă cu câţiva ani. „Atitudinea încâpăţânată a Guvernului american, ce respinge orice fel de compromis, împinge Japonia spre...China", avertiza el, adăugând că, „în timp ce America se ţine la distanţă, Asia îşi construieşte propriile reţele şi instituţii, care într-o bună zi ar putea exclude Statele Unite".

Deschiderea faţă de inamici nu funcţionează

Dacă relaţiile SUA cu aliaţii au stagnat ori s-au deteriorat, nici dialogul cu „inamicii" nu prea i-a reuşit preşedintelui Obama. Problema iraniană a rămas la fel de spinoasă, după ce în campanie şi în primele luni de mandat, liderul de la Casa Albă vorbea de deschiderea faţă de Teheran. Progresele către mult promisul dialog „faţă în faţă" nu se văd, la ordinea zilei fiind eternele sancţiuni ONU.

„Cele mai mari obstacole în calea dialogului cu inamicii sunt mai degrabă la Washington, decât pe teren. Aici toată lumea (cu excepţia Al-Qaida) vorbeşte cu toată lumea", este de părere expertul Scott Atran, citat de „Newsweek". Incapacitatea Washingtonului de a găsi pârghii de comunicare cu liderul Hamas din Fâşia Gaza, Ismail Haniyeh, arată că Obama nu a învăţat prea multe din greşelile predecesorului său republican, pentru care acţiunea era mai importantă decât negocierile.

Politica „mâinii întinse"

De la Casa Albă, lucrurile se văd altfel. Purtătorul de cuvânt Robert Gibbs a declarat că Statele Unite întreţin relaţii mai bune cu aproape toate ţările lumii graţie politicii „mâinii întinse" pe care o practică preşedintele Barack Obama, spre deosebire de George W. Bush.