Care este miza regională a alegerilor din Irak

Vecinii stau cu ochii aţintiţi spre deznodământul scrutinului legislativ, decisiv pentru securitatea zonei. Niciun candidat nu s-a repezit să revendice victoria după votul de duminică, rezultatele finale urmând să fie anunţate pe 18 martie.

Alianţa pentru Statul de drept a premierului Nouri al-Maliki domină regiunile şiite, iar Blocul Irakian condus de rivalul său Iyad Allawi, pe cele sunnite, potrivit primelor estimări transmise ieri de oficialii locali, relatează Reuters. Comisia Electorală Independentă a anunţat că prezenţa la vot este de 62%, o participare semnificativă în pofida atacurilor şi atentatelor soldate cu 38 de morţi şi 110 răniţi.

Citiţi şi:

VIDEO / FOTO Irak: Atacuri teroriste soldate cu 38 de morţi în ziua alegerilor
Alegeri în Irak, miză importantă pentru SUA

"O zi bună pentru irakieni şi pentru noi toţi", este opinia secretarului american al Apărării, Robert Gates. În mod paradoxal, deşi nu a avut de întâmpinat astfel de obstacole, diaspora nu s-a înghesuit să voteze. Doar 250.000 de irakieni din afara ţării au votat, în condiţiile în care se anticipa că în jur de un milion de persoane îşi vor alege reprezentanţii în Parlament.

Cele nouă provincii şiite au 119 locuri în Legislativ, faţă de 70 cele cu majoritate sunnită. Bagdadul beneficiază de 68 de locuri, 41 revin celor trei provincii kurde şi 15 locuri "compensatorii" sunt rezervate minorităţilor religioase. Sistemul este unul proporţional cu 18 circumscripţii care corespund celor 18 provincii. Nicio listă nu poate obţine majoritatea absolută care să îi permită să guverneze singură, ceea ce face ca alianţele să fie obligatorii. În aceste condiţii, negocierile ar putea dura câteva luni.

Votul sunniţilor, decisiv

Momentan, singura certitudine a acestor alegeri este prezenţa masivă la vot a sunniţilor, faţă de 2005, când au boicotat scrutinul legislativ. Participarea lor este însă o armă cu două tăişuri. Pe de o parte, arată cât de mult a evoluat Irakul pe calea unei democraţii - fie ea şi imperfectă, notează cotidianul "The New York Times".

Pe de altă parte, prezenţa lor în prim-planul politicii ar putea complica şi mai mult situaţia, accentuând conflictele interconfesionale ce macină Irakul de după Saddam Hussein. Răsturnarea fostului dictator şi invazia americană au pus capăt dominaţiei sunniţilor.

Vecini interesaţi

„Epilogul" votului este aşteptat cu deosebit interes de toţi vecinii, a căror securitate depinde de stabilitatea internă a Irakului. Cei mai interesaţi sunt iranienii, şi nu neapărat ca urmare a susţinerii pe care o acordă partidelor şiite, comentează postul de televiziune "Al-Jazeera". Iranul doreşte o retragere cât mai rapidă a "duşmanului american" din Irak, şi, în consecinţă, se teme de o reluare a violenţelor interconfesionale după alegeri.

Teheranul apreciază că astfel de evenimente ar amâna începerea retragerii trupelor SUA din ţara vecină, programată pentru luna august. Ultimul lucru de care Iranul are nevoie este un Irak dezintegrat, în care violenţele interconfesionale să provoace valuri de emigranţi.

Totodată, Iranul nădăjduieşte că Irakul va şterge cu buretele războiul îndelungat dintre cele două ţări, din anii '80, şi îi va oferi pe viitor sprijin în dosarul nuclear.

Problema kurdă

Nici Siria nu se simte bine cu trupele americane în coasta ei, dar priveşte cu îngrijorare escaladarea conflictelor interne irakiene. În plus, Iran, Siria şi Turcia sunt conştiente de faptul că orice revendicări ale kurzilor privind crearea unui stat independent reprezintă o ameninţare la adresa lor. Instalarea la Bagdad a unui guvern puternic, în stare să menţină stabilitatea, se pliază pe interesele vecinilor, ale căror graniţe "tremură" ori de câte ori se produc ciocniri interconfesionale în Irak.

Plecarea trupelor americane va oferi vecinilor prilejul de a încerca o apropiere de Bagdad, concomitent cu o minimalizare a importanţei relaţiilor acestuia cu Washington. Pentru unele ţări, precum Turcia, Iordania şi chiar Siria, tentativa va fi delicată, dat fiind că au legături apropiate cu SUA. Va fi de urmărit reacţia Israelului, ale cărui interese sunt "servite de o prietenie" americano-irakiană.

Şapte ani de război în Irak

- 20 martie 2003: este lansată intervenţia militară americano-britanică.
- 2 octombrie: se recunoaşte faptul că nu au fost găsite arme de distrugere în masă.
- 16 octombrie : este creată forţa multinaţională.
- 13 decembrie: Saddam Hussein este capturat.
- 28 iunie 2004: Transfer de putere către Guvernul irakian.
- 30 ianuarie 2005: Primul scrutin multipartit din ultimii 50 de ani, boicotat de sunniţi, în urma căruia se formează o majoritate absolută a şiiţilor.
- aprilie: Kurdul Jalal Talabani devine preşedinte.
- 15 decembrie: Alegeri legislative, încheiate cu victoria Alianţei Unificate Irakiene (şiită).
- 30 decembrie 2006 - este spânzurat Saddam Hussein.
- 3 septembrie 2007: Britanicii se retrag din Basra.
- 1 ianuarie 2009: Irakul preia controlul asupra "zonei verzi".
- 14 ianuarie 2010: 456 de candidaţi sunt excluşi de la alegeri pentru legăturile pe care le-au avut cu fostul partid al lui Saddam Hussein.