Corespondenta de la Tokyo : „Bună ziua. Aţi venit pentru cutremur?“

Cu această întrebare sunt întâmpinaţi străinii care ajung, în aceste zile, în arhipelagul nipon. În ciuda tragediei, japonezii zâmbesc. La câteva ore după aterizare, Vlad Ilina şi Cătălin Căţoiu, singurii trimişi speciali ai unui ziar românesc în Japonia, au trăit ieri un seism la Tokyo.

EXCLUSIV Licean român care studiază în Japonia: „Se face economie la curent și apă. Nu se mai găsesc alimente”

Totul este calm la Tokyo, chiar şi atunci când este haos. Ceea ce mulţi cataloghează drept trăsătură de caracter este, de fapt, o artă deprinsă de a fi pregătit pentru ceea ce este mai rău fără a-ţi afişa neliniştile interioare. La recepţia hotelului, o japoneză ne întâmpină, zâmbindu-ne complice, cu întrebarea: „Aţi venit pentru cutremur, nu?". Japonezii zâmbesc însă numai atunci când se vorbeşte de cutremur. Despre tsunami evită să pomenească.

La muncă, pe bicicletă Foto: Agerpres

La doar o jumătate de oră după ce ne-am cazat, pe neaşteptate, ne-am şi confruntat cu cea mai puternică temere, apărută din momentul în care am aflat că eu sunt cazat la etajul 26. O replică a cutremurului de vinerea trecută. Senzaţia este greu de descris. Oboseala acumulată după aproape 26 de ore petrecute pe drum îţi adoarme simţurile. Primul indiciu că ceva nu este în regulă vine dinspre şifonier - umeraşele încep să se lovească unele de altele, spărgând liniştea din cameră. Începi să realizezi ce se întâmplă şi îţi priveşti picioarele, iar după felul în care „dansezi", e clar că e vorba de un cutremur. M-am lipit bine de perete şi instinctiv am privit în jos de la înălţimea etajului 26. Cutremurul care a avut o magnitudine de aproximativ 4 pe Richter nu m-a speriat decât pe mine. Jos, pe trotuar, toată lumea se poartă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Pe stradă, doi din cinci trecători poartă măşti de protecţie. Toată lumea te asigură că explozia de la centrala nucleară nu este periculoasă, dar măştile de filtrare a aerului se vând ca pâinea caldă.

Premierul Naoto Kan, la reuniunea de urgenţă Foto: AFP

„Bătrânii îşi fac provizii"

Japonezii se poarta însă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nimic din comportamentul lor nu sugerează că tocmai au trecut printr-o tragedie, iar o alta ar putea să îi lovească oricând. Între timp, a mai apărut o problemă stringentă: lipsa alimentelor. În toate din cele 12 magazine alimentare în care am intrat, cel puţin jumătate dintre rafturi sunt goale. Ca şi cum ar fi trecut valuri de cumpărători înfometaţi pe acolo. În general, mai găseşti doar pixuri, dulciuri şi băutură. „Bătrânii îşi fac provizii de frica exploziilor nucleare", glumeşte un vânzător mai tinerel. Nu poate da însă o explicaţie coerentă pentru ce se întâmplă. Nu numai magazinele au fost goale ieri la Tokyo. Mai toate restaurantele din zona turistică şi comercială a metropolei erau goale sau

 Japonezii aşteaptă disciplinaţi să folosească telefonul public Foto: Reuters

În încercarea de a mai limita pagubele produse de explozia de la Centrala nucleară de la Fukushima, autorităţile au îndemnat populaţia să consume mai puţină energie. Drept urmare, ieri, în aproape tot centrul oraşului Tokyo, reclamele gigantice amplasate pe clădiri au fost stinse. Probabil că de mult, după cum spun chiar localnicii, centrul din Tokyo nu a mai fost atât de întunecat.

Totul este calm la Tokyo, chiar şi atunci când este haos. Numeroase trenuri spre nordul ţării, acolo unde se află şi centrala de la Fukushima, au fost anulate, iar unele linii de metrou au fost suspendate. Cu toate acestea, japonezii se aşază la cozi mai lungi de un kilometru în faţa staţiilor. Nimeni nu protestează, doar tinerii mai fac poze, din când în când.

„Armata a blocat tot"

Accesul spre nordul insulei, unde e situat şi oraşul Sendai, cel mai afectat de tsunami, a devenit parcă subiect tabu pentru dealerii de maşini de închiriat din Tokyo. „Nu vrea să meargă nimeni până acolo pentru că riscă să rămână fără benzină", ne explică unul dintre aceştia. În zonă nu mai există combustibil, nu ai practic de unde alimenta, vine o a doua explicaţie. „Armata a blocat tot, degeaba încercaţi", ni se spune până la urmă, pe şleau. Colegul meu plusează: „Dar dacă am vrea să închiriem un elicopter, se poate?". „Nu. Toate elicoperele au fost distribuite pentru a ajuta la evacuarea răniţilor şi a sinistraţilor". Cu toate acestea, ziariştii unui post de ştiri american transmit zi de zi din acea regiune. Cum reuşesc să ajungă acolo unde nici rudele celor sinistraţi nu pot? „Plătesc 40.000 de dolari pe zi pentru elicopter", susţine un ziarist străin, aflat de mai multe zile în Japonia, care a avut deja ocazia de a fi întors din drumul spre nordul Japoniei.

Aşteptând cu răbdare un tren care nu mai vine Foto: Vlad Ilina

Codul strict de construcţii a salvat Tokyo

Regulamentele extrem de stricte de construire a clădirilor (stabilite acum 30 de ani) au salvat capitala. Toate clădirile din Tokyo au fost zguduite violent, însă niciuna nu s-a prăbuşit. „Toate clădirile construite în ultimii 30 de ani au fost concepute să reziste unei forţe laterale enorme şi să absoarbă o parte din energia generată de cutremur. De asemenea, alte clădiri au fost puse pe arcuri", a explicat profesorul John Wilson.

Tokyo, în cifre

13.010.279 de locuitori, în 2010 (întreaga arie metropolitană).
23 de muncipalităţi (districte). Fiecare funcţionează, în anumite sensuri, ca oraşe de sine stătătoare, cu o autonomie extinsă faţă de administraţia metropolitană. Funcţionează însă ca o singură entitate urbană când vine vorba de servicii publice precum alimentarea cu apă, canalizarea, serviciul de pompieri.
14.061 - densitatea locuitorilor pe kilometru pătrat.
Capitală a Japoniei din 1868.
Tokyo a fost lovit de cutremure devastatoare în 1703, 1782, 1812, 1855, 1923. Cutremurul din 1923, cu o magnitudine de 8,3, a ucis 142.000 de oameni. Tokyo este situat chiar lângă intersecţia a trei plăci tectonice. Din 1923, s-a înregistrat o relativă acalmie a acestor plăci, dar asta înseamnă că riscul seismic se acumulează, au explicat experţii, care au avertizat şi că în viitorul apropiat va mai exista un cutremur de mare intensitate.
39 de clădiri din capitala niponă au o înălţime de peste 180 de metri. Cea mai înaltă este Turnul Tokyo, de 333 de metri. În prezent, este în construcţie o clădire ce va măsura 634 de metri - Tokyo Sky Tree (foto).
PIB-ul al oraşului Tokyo a fost de 1,47 trilioane de dolari în 2008. În 2009, 51 de companii din cele mai mari 500 ale lumii îşi aveau sediul la Tokyo, dublu faţă de Paris, de pildă (clasat pe locul doi la acest capitol).
Tokyo a fost catalogat timp de 14 ani la rând (până în 2006) drept cel mai scump oraş din lume, de Economist Intelligence Unit.

Rafturile, golite de cei care se tem de o apocalipsă nucleară Foto: Vlad Ilina

Unda de şoc, simţită înainte de a ajunge

La Istanbul, pe aeroportul Atatürk, la îmbarcarea pentru zborul de Tokyo, din cei aproximativ 400 de pasageri, cel puţin 390 sunt japonezi. Toţi se grăbesc spre casă. Însă nimic din gesturile lor nu trădează neliniştea.

Felul în care stau la coadă te îndeamnă să faci la fel. Te contaminează cu răbdare şi calm. „E o altă lume", ne avertizase cineva înainte să plecăm. Şi ajungi încărcat cu atât de multe imagini futuristice despre Japonia, încât contactul cu un aeroport imens, dar rece, te dezamăgeşte. Urmează contactul cu oamenii. Pe drumul spre vamă, din loc în loc, fete tinere te întâmpină. Se uită în ochii tăi de străin rătăcit prin aeroport şi rostesc, pe o intonaţie specifică limbii japoneze, nişte fraze de neînţeles. Probabil, de bun venit. Fetele ştiu că tu nu înţelegi o boabă, dar zâmbesc în continuare politicos.

Urmează contactul cu oamenii de la vamă. Un lung şir de birouri de plexiglas, destinate numai posesorilor de paşapoarte japoneze. Un bărbat cam de 50 de ani, slăbuţ, pândeşte străinii - în avionul de Istanbul eram doar, cel mult, zece astfel de pasageri, şi ne îndrumă către un birou unde nu este coadă.

La ghişeu, un băiat de 27 de ani priveşte cu interes paşaportul. Probabil nu vede în fiecare zi paşapoarte de România. Îi înmânăm o declaraţie tip în care, sub semnătură, jurăm solemn că nu vom introduce în Ţara Soarelui Răsare arme, droguri sau substanţe chimice periculoase. Birocraţia o cere, şi birocratul execută. Declaraţia se îndosariază. Apoi, suntem amprentaţi şi scanaţi.

„Nu e cutremur, aşa se mişcă autostrada"

„Aţi venit să vorbiţi despre cutremur, nu?", ne întreabă vameşul într-o engleză aproximativă. Deduce imediat că suntem ziarişti şi trec mai departe. Al doilea şoc pe aeroportul Narita: preţurile. Aproape toate taxiurile au acelaşi tarif - echivalentul a 9 dolari pe kilometru. Iar până la Tokyo ai de mers cale de vreo oră şi jumătate. Al treilea şoc la Tokyo: la intrarea în oraş, pe autostradă,  peisajul aminteşte de cel de la intrarea în Bucureşti, de pe autostrada care face legătura cu Piteşti. Case îngrămădite, unele murdare, construcţii, multe, fără gust. Autostrada însă, cu pereţi înalţi de-o parte şi de cealaltă, special construiţi pentru a reduce zgomotul. La o oprire, maşina se mişcă. „Nu e cutremur, aşa se mişcă autostrada suspendată. Este foarte elastică", ni se explică. „Bun, dar de unde se mişcă". „De la autostrada de dedesubt". Orice asemănare cu Bucureştiul dispare însă în momentul în care ajungi în centrul oraşului.