Baltagiya: profesioniştii terorii din Egipt. De ce nu pleacă protestatarii

Regimul Mubarak a construit o structură de două milioane de oameni: informatori ai poliţiei, şomeri sau, pur şi simplu, oameni plătiţi să tortureze egipteni. SUA l-au urecheat pe vicepreşedintele egiptean, Omar Suleiman, pentru arestarea şi hărţuirea jurnaliştilor şi a membrilor societăţii civile.

Beneficiind de forţe proaspete, Piaţa Tahrir a fost plină şi în cea de-a 16-a zi de proteste. Nu departe de piaţă, sute de protestatari au blocat intrarea în sediul Parlamentului şi au cerut dizolvarea forului legislativ. „Am venit să-i împiedicăm pe membrii Partidului Naţional Democrat să intre în clădire", spune Mohammed Abdullah, un tânăr de 25 de ani, în timp ce altul declara că „egiptenii nu au ales acest parlament".

Citiţi şi:

VIDEO Al-Qaeda sfătuieşte egiptenii să declanşeze jihadul

Clădirea a fost păzită de militari, care i-au sfătuit pe angajaţii Parlamentului să păstreze distanţa pentru a nu-i provoca pe demonstranţi. Ieri s-a auzit şi vocea ramurii irakiene a Al-Qaida, care le-a cerut manifestanţilor să declanşeze jihadul şi să formeze un guvern islamist. 

Piaţa, loc de refugiu

Pentru mulţi dintre cei care se încăpăţânează să renunţe la proteste, Piaţa Tahrir este un loc de refugiu faţă de metodele brutale de tortură ale forţelor de securitate. Ahmed Douma (21 de ani) a fost arestat de 25 de ori în ultimii ani, ultima dată chiar săptămâna trecută.

Neîncrezător în noua stare de lucruri, tânărul se teme că va fi arestat din nou, dacă pleacă din piaţă. Mohamed Al-Sharkawy a stat în închisoare timp de 15 ani şi s-a ales cu o fractură a coloanei vertebrale. Şi fiul său, Abdul Rahman, a fost închis şi torturat de mai multe ori.

„În momentul de faţă, nu există garanţii că serviciile de securitate şi poliţia vor fi curăţate. Oamenii au luat în stăpânire strada şi acţionează după cum vor. Trebuie să ne reamintim că aceste proteste au ca scop demolarea unui regim represiv", explică Peter Boukhart de la Human Rights Watch teama egiptenilor de a reveni la normalitate. De amintit că vicepreşedintelui egiptean i se mai spune şi „Domnul Tortură".

Bandele de „bătăuşi"

Contramanifestanţii pe cămile de săptămâna trecută au readus în memoria egiptenilor metodele regimului Mubarak. „Baltagiya" este sinonim pentru egipteni cu teroarea. Sub această denumire sunt cunoscute „bandele de bătăuşi, informatori ai poliţiei şi tineri şomeri sau, pur şi simplu, oameni plătiţi" de forţele de securitate pentru a-i teroriza pe egipteni.

În cei 30 de ani ai regimului condus de Mubarak, în Egipt s-a format o reţea vastă de represiune - formată din circa două milioane de persoane -, care a devenit practic o forţă paralelă de ordine. Aceste bande erau angajate în special de temutul serviciu de informaţii (SSI) al Ministerului de Interne. Baltagiya sunt folosite pentru a monitoriza partidele politice şi societatea civilă şi pentru a-i tortura şi brutaliza, inclusiv sexual, pe opozanţii regimului.

Le sunt de folos şi oamenilor de afaceri în acţiuni de intimidare şi de şantaj. Potrivit Human Rights Watch, bandele de bătăuşi au acţionat şi în timpul alegerilor parlamentare de anul trecut, pentru a frauda scrutinul. La 28 ianuarie, când fostul ministru de Interne Habib Al-Aldy a decis retragerea forţelor de ordine de pe străzi, le-a dat mână liberă bătăuşilor să provoace haos şi panică, spune jurnalistul El Amrani.

Nepregătiţi PENTRU democraţie

Vicepreşedintele Omar Suleiman a avertizat că guvernul „nu mai poate suporta protestele ce nu se mai termină". Suleiman a reiterat faptul că nu poate fi vorba de „un sfârşit al regimului" şi nici de o plecare imediată a lui Mubarak. El a mai spus că alternativa la dialog ar putea fi „o lovitură, ceea ce ar însemna paşi necalculaţi şi grăbiţi". Întrebat dacă se referă la o lovitură militară, Suleiman a respins această posibilitate.

Oficialul egiptean a mai explicat că în Egipt lipseşte deocamdată cultura democraţiei. Aceste afirmaţii au iritat administraţia de la Washington, care pare să se fi săturat de ritmul lent al schimbărilor de la Cairo. Vicepreşedintele Joe Bidden l-a sunat pe Suleiman pentru a-i cere progrese „imediate şi ireversibile".

Totodată, Biden a cerut ca Ministerul de Interne să înceteze acţiunile „de arestare, hărţuire, lovire şi închidere a jurnaliştilor, activiştilor politici şi din cadrul societăţii civile". Potrivit unui oficial SUA, citat de CNN, Washingtonul se întreabă dacă autorităţile de la Cairo chiar sunt dispuse la schimbare sau pur şi simplu trag de timp, în speranţa că protestele se vor încheia la un moment dat.

Exil medical în Germania?

Potrivit „Der Spiegel", americanii ar dori să-i găsească un exil convenabil preşedintelui Hosni Mubarak. Una dintre variante ar fi o clinică din Germania, în localitatea Baden-Baden, din Munţii Pădurea Neagră. Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, a refuzat să comenteze informaţia.

Miniştrii francezi, în vacanţe pe banii dictatorilor

„Pe viitor, pentru vacanţe, membrii Guvernului vor trebui să prefere Franţa. Invitaţiile în străinătate vor fi autorizate de premier în acord cu celula diplomatică a preşedinţiei Republicii, pentru a analiza compatibilitatea lor cu politica externă a Franţei", a declarat ieri preşedintele Nicolas Sarkozy.

Secretariatul General al Guvernului va autoriza sau va respinge călătoriile în străinătate ale miniştrilor. Măsura vine ca reacţie la dezvăluirile privind concediile făcute pe banii dictatorilor de către unii miniştri. Presa notează că şi preşedintele şi-a petrecut Crăciunul în străinătate, la Marrakech, în Maroc.

Potrivit săptămânalului satiric „Le Canard enchaîné", premierul François Fillon, soţia şi copiii săi au petrecut sărbătorile de iarnă pe banii preşedintelui Hosni Mubarak. Familia Fillon s-a aflat în Egipt între 26 decembrie şi 2 ianuarie la invitaţia regimului de la Cairo.

Premierul a fost dus de la Assuan la Abu Simbel cu un avion prezidenţial, tot autorităţile egiptene suportând şi o croazieră de lux pe Nil. Şi şefa diplomaţiei, Michèle Alliot-Marie, se află sub tirul presei, după dezvăluirile privind vacanţa petrecută în Tunisia, chiar în timpul revoltelor. Alliot-Marie şi soţul său, ministru pentru Relaţia cu Parlamentul, au folosit de două ori avionul unui om de afaceri apropiat fostului dictator Ben Ali.

 „Spectacol lamentabil"

„Va fi suficient pe viitor să observăm unde îşi vor petrece vacanţele membrii Guvernului, pentru a şti unde va izbucni revoluţia", nota maliţios publicaţia „Sud Ouest".

De altfel, vacanţele celor doi oficiali sunt criticate la unison de presa franceză care vorbeşte de un „spectacol lamentabil", dar aminteşte că astfel de obiceiuri sunt încetăţenite în rândul clasei politice franceze de foarte mult timp.

Cotidianul „Le Parisien" enumeră partidele de vânătoare ale fostului preşedinte Valéry Giscard d'Estaing în Republica Centrafricană, pe vremea sângerosului dictator Jean Bedel Bokassa, vacanţele lui François Mitterrand tot în Egipt, la Assuan, ale lui Jacques Chirac, la invitaţia autorităţilor din Maroc, sau „croazierele cubaneze" pe iahtul lui Fidel Castro ale fostului ministru al Culturii, Jack Lang.