Cum ne-au folosit ruşii în proiectul South Stream

Gazprom a lăsat să se înțeleagă de cinci ori, anul trecut, că România va înlocui Bulgaria în proiectul South Stream, deşi până la urmă conducta va trece tot pe la vecinii de la sudul Dunării. Rusia a promis României că va figura pe harta South Stream, determinând astfel autorităţile de la Sofia să renunţe la pretenţii.

Sub semnul estimărilor potrivit cărora consumul de gaze naturale în Europa va cunoaşte o creştere uriaşă în următoarele decenii, guvernele şi companiile au fost impulsionate să aloce miliarde de euro pentru proiecte-gigant de transport al gazelor dinspre ţările bogate în resurse (precum Rusia şi cele din Orientul Mijlociu) spre statele energofage, dezvoltate şi în curs de dezvoltare, din Uniunea Europeană.

Citeşte şi Cât mai rezistă Ucraina în faţa Gazprom?

Oprindu-ne doar la prognozele Eurogas, organizaţie europeană de profil, cererea totală de gaze în cele 27 de state comunitare va creşte cu 32% la orizontul anilor 2030, la 637 de miliarde de metri cubi pe an, de la 483 de miliarde în 2009.

Dintre marile proiecte care speră să profite de setea consumatorilor europeni în următorii ani amintim Nabucco, South Stream, Nord Stream sau White Stream. Ideea unui gazoduct care să lege Rusia de Europa pe sub Marea Neagră a fost conturată în anul 2002, dar a căpătat un potenţial deosebit mai ales după iarna 2005-2006.

Atunci, în urma unui conflict comercial dintre Moscova şi Kiev, a devenit acută necesitatea unei rute care să ocolească Ucraina, în drumul spre consumatorii europeni. Aceasta în condiţiile în care 25% din gazele europenilor sunt ruseşti, iar 80% din acestea trec prin Ucraina.

Astfel că Gazprom, gigantul rusesc de stat, şi italienii de la Eni au pus bazele unei companii de proiect pentru realizarea ­South Stream, urmând apoi un val de memorandumuri de înţelegere cu Bulgaria, Grecia, Serbia, Slovenia, Croaţia, Austria şi Ungaria. Iniţial, conducta a fost gândită pentru o capacitate maximă de 31 de miliarde de metri cubi de gaze, similară cu cea a Nabucco, însă, pe parcurs, ruşii s-au gândit să lărgească gazoductul până la o capacitate uriaşă, de 63 de miliarde de metri cubi pe an.

Locul României pe harta rusească

Unde este România în această schemă? Posibilitatea ca partea terestră a conductei să înceapă din România a intrat în calcul în 2008, când Bulgaria, ţara pe unde trebuia să treacă gazoductul, potrivit primei creionări a traseului, a început să facă nazuri.

Mai exact, bulgarii nu au vrut ca ruşii să fie proprietarii conductei de pe teritoriul ţării lor. În schimb, în toamna 2008, după vizita unei delegaţii a Gazprom, autorităţile de la Bucureşti au arătat că legislaţia românească permite acest lucru. A fost primul semnal că România este deschisă alăturării de acest proiect.

Prima parte a anului 2009 a aparţinut totuşi Bulgariei, care s-a avântat şi în alte proiecte energetice cu ruşii, precum centrala nucleară de la Belene şi oleoductul Burgas-Alexandropolis.

Dar noua guvernare de la Sofia, în frunte cu premierul Boiko Borisov, venit la putere în vara 2009, a dat din nou peste cap planurile ruşilor, spunând că reconsideră toate proiectele în colaborare cu Moscova. Şi pentru că micul şantaj din toamna 2008 împotriva bulgarilor funcţionase, aşa a ajuns Gazprom să întoarcă din nou faţa spre România.

În 2010, presa internaţională şi chiar oficialii ­Gazprom au dat ca sigură intrarea României în acest proiect de nu mai puţin de cinci ori, la intervale de câteva luni. Însă de fiecare dată Gazprom a pendulat între cele două state de la nord şi sud de Dunăre.

România - sigur, Bulgaria - probabil

Prima intrare a României în South Stream. În ianuarie 2010, vicepreşedintele Gazprom, Alexander Med­vedev, spunea că acum este momentul ca România să decidă dacă vrea sau nu să participe la construcţia gazoductului, pentru că negocierile cu Bulgaria nu merg bine.

El a enumerat ţările prin care va trece conducta, incluzând şi România, iar numele Bulgariei a fost precedat de un „probabil". Era pentru prima dată când un oficial al Gazprom spunea explicit că ţara noastră va face parte din proiectul care va aduce noi gaze ruseşti în Europa.

Jocul de scenă al şefului Gazprom

Alexei Miller, preşedintele Gazprom, a vizitat România și Bulgaria la mijlocul lunii octombrie 2010  Foto: Reuters

A doua intrare a României în South Stream. Sfârşitul geros al lunii februarie 2010 i-a găsit pe ziarişti în faţa Ministerului Economiei de pe Calea Victoriei, sperând să scrie istorie în acea zi: Medvedev se întâlnea cu ministrul de atunci, Adriean Videanu, pentru a discuta implicarea României în South Stream.

Însă abia două zile mai târziu, Videanu a anunţat: „Vicepreşedintele Gazprom mi-a înmânat invitaţia adresată Transgaz de a participa la proiectul South Stream". Victorie pentru România!, a urlat la unison presa din întreaga regiune. „În efortul de a-şi asigura o cantitate cât mai mare de gaze, Sofia a pus prea multe condiţii, cea mai recentă fiind legată de creşterea tarifelor de tranzit a gazelor ruseşti", scria „Voice of Russia" în acele zile, într-un articol intitulat fără echivoc „România va înlocui Bulgaria în South Stream".

Dialog sincer şi fructuos

A treia intrare a României în South Stream. Luna iunie 2010 îl găseşte pe Videanu la Moscova, pentru o întâlnire cu Alexei Miller, preşedintele Gazprom. După discuţii, Miller a declarat: „A fost un dialog sincer şi fructuos. Pe baza rezultatelor acestor negocieri, putem spune că s-a ridicat posibilitatea ca România să participe la proiectul South Stream". Presa internaţională a reacţionat imediat. „South Stream virează spre România", a scris prestigiosul cotidian rus „Kommersant", ca să luăm doar un exemplu.

A patra intrare a României în South Stream. În sfârşit, a venit momentul ca Alexei Miller să vină la Bucureşti, la 13 octombrie 2010. „Alexei Miller şi Florin Cosma, CEO al Transgaz, au semnat un memorandum de intenţie pentru pregătirea studiului de fezabilitate pentru traseul românesc al South Stream. Dacă rezultatele studiului sunt pozitive, Gazprom şi Transgaz vor propune semnarea unui acord interguvernamental între România şi Rusia, care va servi drept cadru legal pentru implementarea proiectului în România", sună comunicatul Gazprom.

Evident, prezenţa lui Miller la Bucureşti şi faptul că în sfârşit Gazprom semna ceva cu România legat de South Stream au determinat aceleaşi reacţii în presa străină: South Stream va trece prin România. De la Bucureşti, Miller a zburat direct la Sofia. Ce a făcut acolo? A promis South Stream bulgarilor, cu condiţia să renunţe la pretenţii.

Spectacolul continuă

„România nu mai poate înlocui Bulgaria în South Stream", a susţinut acelaşi Alexei Miller, la Sofia, la mijlocul lunii noiembrie. Declaraţia a fost făcută după semnarea, cu autorităţile bulgare, a unei înţelegeri privind înfiinţarea companiei care va construi South Stream în Bulgaria, unde Gazprom va primi 50% din acţiuni, aşa cum îşi dorea. De asemenea, merg mai departe proiectul nuclear de la Belene şi oleoductul transbalcanic Burgas-Alexandropolis. Rusia a obţinut ce a vrut de la Bulgaria, cu ajutorul României.

Ultima intrare a României în South Stream. Chiar şi după această declaraţie tranşantă, Gazprom tot a mai împins o dată, la nivel declarativ, România în South Stream. Printr-un comunicat de presă, la finele lunii noiembrie, gigantul rus a anunţat că o delegaţie a Gazprom a venit în România, întrucât studiul de fezabilitate pentru secţiunea românească a South Stream a fost finalizat.

„Părţile au ajuns la concluzia că este benefic ca realizarea proiectului în România să continue", spune Gazprom. O parte din presa internaţională chiar a continuat să reacţioneze, însă ziariştii români au ocolit, plictisiţi, subiectul.

"România nu mai poate înlocui Bulgaria în South Stream."
Alexei Miller
preşedintele Gazprom

2011 - anul când totul va ieşi la iveală

Analistul economic Aurelian Dochia este convins că Gazprom a ales jocul şantajului pentru a crea o competiţie între România şi Bulgaria şi pentru a ţine deschise alternativele. „Este şi aceasta o soluţie de negociere, însă nu cred că a fost un joc gratuit. Nu cred că nu a existat niciun moment intenţia de a trasa conducta prin România, însă se pare că ruşii au obţinut condiţiile pe care le doreau din partea bulgarilor", a declarat el, pentru „Adevărul".

În opinia sa, participarea României la South Stream ar fi fost benefică prin prisma veniturilor suplimentare pe care le-ar fi adus la buget, însă dezinteresul manifestat de România la începutul proiectului a fost decisiv. „Nu am reuşit să eliminăm acest handicap, deşi pentru Gazprom ar fi fost ideală participarea României la proiect, pentru că ruta prin ţara noastră este mai scurtă", a mai spus Dochia.

El a adăugat că, dacă se concretizează intenţia Gazprom de a prelua controlul conductelor de gaze din Ucraina, Rusia nu mai are motive să grăbească implementarea South Stream. „Chiar şi aşa, o astfel de conductă are sens, pentru că este nevoie de diversificarea rutelor şi de creşterea capacităţii de transport al gazelor spre Europa", a completat analistul.

Studiul final de fezabilitate pentru realizarea conductei se va termina totuşi în primele luni ale acestui an şi România s-ar putea alege cu o ramificaţie. Aceasta în virtutea faptului că România dispune de capacităţi de înmagazinare a gazelor şi poate construi altele în colaborare cu Gazprom.

„Niciunul dintre proiectele actuale de transport al gazelor nu este mai politizat decât South Stream. Sub pretextul acestui proiect, ruşii îşi pun pe picioare o întreagă strategie politică şi economică în regiune", ne-au spus oficiali români din domeniu, sub protecţia anonimatului.

România, între South Stream şi Nabucco

Şi semnalele oficiale de la Bucureşti către Moscova au fost contradictorii la adresa South Stream. În iulie 2009, preşedintele Traian Băsescu spunea că, dacă South Stream se va face, România nu va fi în afara acestui proiect. Exact un an mai târziu, Băsescu susţinea că România nu va balansa între Nabucco şi South Stream, ci va susţine fără echivoc proiectul Nabucco.

La rândul lor, oficialii Ministerului Economiei au declarat că în noua strategie energetică a României pentru perioada 2010-2035, care va fi gata în prima parte a acestui an, va fi inclus şi proiectul South Stream printre priorităţi. România este singura ţară care participă la realizarea Nabucco şi care nu este inclusă în South Stream sau nu colaborează cu rușii pentru alte conducte.

Bulgaria, Ungaria şi Austria au semnat acorduri cu Gazprom pentru a se alătura South Stream, iar Germania şi Turcia, de asemenea participante în Nabucco, au deja colaborări cu ruşii pentru conductele Nord Stream, respectiv Blue Stream. Gazprom a anunţat, totodată, că South Stream va fi ultimul proiect de transport al gazelor rusești spre Europa.

Cel mai scump gazoduct

Costurile totale ale South Stream se vor ridica la 15,5 miliarde de euro, au spus oficialii Gazprom la finele lunii noiembrie. Suma vehiculată până atunci era de peste 20 de miliarde de euro. Chiar şi aşa, South Stream este considerat cel mai scump gazoduct din istorie.