Nobel pentru un poet renegat

1987 Iosif Aleksandrovici Brodski primeşte Nobelul literar pentru volumele de poezii scrise în mare parte în exil, fiind al cincilea nativ rus deţinător al prestigioasei distincţii. Scriitorul a fost recompensat pentru „scriitura sa atotcuprinzătoare, inundată de claritatea gândirii şi de intensitate poetică“.

La 24 mai 1940 se năştea, la Leningrad, Iosif Alexandrovici Brodski, poetul rus care avea să fie expulzat din ţara natală şi avea să găsească faima şi recunoaşterea în Occident. La scurt timp după ce micul Iosif împlinea un an, Uniunea Sovietică era invadată de trupele lui Hitler.

Mai citiţi şi:

Herta Müller: „Securitatea este activă“

Internetul, propus la Nobel

Un criminal din Focşani a fost premiat de Asociaţia Scriitorilor

Războiul l-a ţinut pe viitorul poet departe de tatăl său, mobilizat pe front imediat după izbucnirea conflictelor, şi a impus o blocadă oraşului în care copilul rămăsese doar cu mama.

Peste un an, Maria Brodskaia şi fiul ei au fost evacuaţi la Cerepoveţi, revenind în oraş doi ani mai târziu. Alexandr Brodski s-a întors din război în 1948, astfel că micul Iosif şi-a început viaţa departe de tată.  Însă a învăţat arta fotografiei de la acesta, care fusese corespondent de presă înainte de război.

Poetul mărturisea, mai târziu, că fusese un „elev slab". Detestase sistemul de învăţământ instituţionalizat şi abandonase liceul. Optând, în schimb, pentru autoinstruire, tânărul Brodski citise  enorm şi  învăţase singur engleză, sârbă, croată şi polonă, din care a tradus ulterior în rusă opere literare semnificative.

La 16 ani, vârsta la care începea să scrie versuri, se angaja la Fabrica de Armament cunoscută în oraş sub numele de „Arsenal".

Poetul neînscris

În următorii opt ani, în paralel cu primele încercări literare, a avut  nenumărate slujbe, fiind, pe rând, ajutor de medic legist la morgă,  fochist, paznic de far, fotograf şi traducător. În martie 1964, după ce schimbase mai mult de treisprezece locuri de muncă, a fost arestat pentru „parazitism",  intentându-i-se un proces, din care s-a păstrat un schimb de replici celebru  dintre Brodski şi  judecător: „Care e specialitatea dumneavoastră?" - „Sunt poet.  Poet-traducător." - „Şi cine v-a recunoscut ca poet? Cine v-a înscris la poeţi?"  - „Nimeni. Dar cine m-a înscris la specia umană?"

Întrebarea rămâne retorică. Brodski este condamnat la cinci ani de exil intern şi obligat să efectueze muncă fizică. Mulţi oameni de cultură din toată lumea reacţionează la condamnare, printre care Dmitri Şostakovici, Evgheni Evtuşenko, Jean-Paul Sartre  şi Anna Ahmatova, care  spunea că versurile tânărului „au ceva magic", fiind o susţinătoare ferventă a acestuia încă de la primele poezii publicate.

Recunoaşterea în ţara adoptivă

Brodski a fost exilat din Uniunea Sovietică la 4 iunie 1972. S-a stabilit în America, unde a primit cetăţenia în1977. Toate volumele  sale de eseuri au fost publicate în exil, în limba engleză: „Less than one" (1986), „Watermark" (1992) etc. Poetul a continuat să scrie versuri în limba maternă, acestea fiind apoi traduse în engleză: „To Urania"  (1988), „So forth" (1996), „Discovery" (1999).

Brodski a fost invitat să predea la instituţii de învăţământ de prestigiu din America  şi din Marea Britanie. În 1978, Universitatea Yale i-a conferit titlul onorific de Doctor în Litere şi a fost numit membru al Academiei Americane şi al Institutului de Arte şi Litere în 1979.

În Statele Unite, Brodski a fost colaborator  la publicaţii precum „New York Review of Books"  sau „The Times Lierary Supplement", publicând cronici literare. Considera limba un vector al civilizaţiei superior istoriei, capabil să dăinuiască mai mult decât orice stat, iar pe poeţi, responsabili să păstreze vie această moştenire , „în lumina conştiinţei şi a culturii" .

Academia Suedeză i-a decernat premiul Nobel pentru Literatură în 1987. A murit în ianuarie 1996, la New York, din cauza unui atac de cord.

"Eu, cel care scrie aceste rânduri, voi înceta să exist; la fel şi voi, cei care le citiţi. Dar limba în care acestea sunt scrise va continua să existe nu numai pentru că este mai trainică decât fiinţa umană, ci şi pentru că este mult mai capabilă de mutaţii."
Iosif Aleksandrovici Brodski
scriitor

Imaginea timpului

„Cred că apa este imaginea timpului şi, în fiecare zi de Anul Nou, într-un ritual oarecum păgân, încerc să mă aflu lângă apă, preferabil lângă mare sau ocean, pentru a urmări apariţia unei noi felii de timp la suprafaţa apei. Nu caut o fecioară nudă tronând în mijlocul uni scoici; caut fie un nor, fie coama unui val care se sparge de ţărm la miezul nopţii. Acest fenomen este, pentru mine, echivalent cu scurgerea timpului şi contemplez modelul dantelat pe care îl desenează apa la ţărm, nu cu conştiinţa unui vagabond, ci cu duioşie şi gratitudine".   (fragment din „Watermark")